Miros insuportabil de tamburi de frână încinși, amestecat cu „aromă” de motorină arsă, căldură greu de suportat vara, mai ales pe locurile din spate, de deasupra motorului prost izolat termic, frig iarna, din cauza sistemului de încălzire/ventilație subdimensionat și care mai mereu se strica, balans și tangaj la aproape orice denivelare mai pronunțată, din cauza suspensiei pe perne de aer slabă calitativ, dar, probabil, pentru mulți, și un „generator” de multe amintiri frumoase.
Cam așa poate fi caracterizată pe scurt „Rata”, autobuzul Roman Diesel 111, produs de Întreprinderea Autobuzul București din 1978 până în 1994, în diverse versiuni.
Citește și: VIDEO Cum arătau autobuzele făcute în București acum 70 de ani. Denumite după un lider comunist
Povestea „Ratei”, a autobuzului Roman Diesel 111 care a transportat România zeci de ani
Din anii 1950 și până în 1990, Uzinele Tudor Vladimirescu, apoi Întreprinderea Autobuzul București și Rocar SA, au fost singurul furnizor din România de vehicule pentru transport persoane și vehicule ușoare de marfă. Primăriile sau Ministerul Apărării, de exemplu, nu aveau alternativă să cumpere altceva, așa că rezultatele fabricii au fost de „succes”.
Din 1978 și câțiva ani buni după Revoluție, de exemplu, autobuzul Roman Diesel 111, „Rata” cum o știu mulți dintre românii de peste 40 de ani, era omniprezent pe rutele de transport interurban, fiind folosit de la autocar pentru excursiile elevilor și până la autovehicul pentru transportul militarilor.
Citește și: Tractorul românesc U650, medaliat cu aur, acum 60 de ani, în Germania. Era sub licență Fiat
Legendara „Rată” Roman Diesel 111 era un model produs după rețeta comunistă, sub licență, având ca muză autobuzul german MAN 535 HO, produs între 1962 și 1969, cu piese făcute local, de o calitate îndoielnică.
Una dintre marile vulnerabilități ale „Ratei” erau pernele de aer care se spărgeau, fie din cauza „calității”, fie a supraîncărcării, fin dintr-o cauză compusă. Problema era că și frânele autobuzului erau pneumatice și foloseau același aer, așa că, atunci când se spărgea o pernă, se blocau și frânele.
Autobuzul Roman Diesel 111, cu o lungime de 11,36 metri, o lățime de 2,5 metri, o înălțime de 2,95 metri și un ampatament de 5,75 metri, era echipat cu un motor diesel MAN D-2165 HM 81 U, cu o putere 192 de cai, amplasat în spate, și cu o cutie de viteze manuală sincronizată, cu 5+1 trepte, care-l ajutau să ajungă, teoretic, la o viteză maximă de 110 km/h.
Capacitatea de transport a autobuzului interurban era de 70 de pasageri, dintre care 43 pe scaune, iar versiunea „autocar” oferea 56 de locuri pe scaune.
Autobuzul Roman Diesel 111 avea o greutate de 9,35 tone și o sarcină utilă de 5,65 tone, masa totală autorizată a autovehiculului fiind de 15 tone.
Citește și: VIDEO Când românii au proiectat ARO 16, constructorii europeni habar nu aveau ce e ăla SUV de oraș
Din anii 1950 și până în 1990, Autobuzul a fost singurul furnizor de vehicule pentru transport persoane din România
Uzinele Tudor Vladimirescu au apărut la începutul anilor 1950, cu scopul de a produce batoze și semănători, dar după succesul primului autobuz românesc, „MTD” (de la Mao Tze Dun, a fost făcut la uzina Vulcan. Autobuzul era carosat pe șasiul camionului SR 101 și avea o capacitate medie de transport de 60 pasageri), din 1955, acestea au fost reprofilate pe autovehicule de transport și utilitare.
Primele modele care au ieșit pe porțile uzinei au fost troleibuzele TV și dubițele TV, cu „TV” de la „Tudor Vladimirescu”. În anul 1958, la uzina Tudor Vladimirescu a început producția de autovehicule TV-4 si TV-5, destinate transportului de pasageri și marfă, care aveau baza modelul IMS M-461 (ARO), cu diverse caroserii: microbuz, camionetă, furgonetă, autosanitară, etc. Acestea erau echipate cu motor de IMS de 50 de cai putere, iar din anul 1964 s-a trecut la motoare mai puternice, de 70 de cai, în cazurile TV-41 și TV-51, de exemplu.
În special utilitarele TV12, TV14C, TV15C, TV14, TV35, TV41 făcute la Uzinele Tudor Vladimirescu erau exportate la acea vreme atat în țări socialiste precum Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Ungaria și Polonia, cât și în America de Sud.
În anii 1970, „Autobuzul” a luat o licență RABA-MAN, pentru fabricarea de autobuze și autocare, iar la sfârșitul anilor 1970 și în anii 1980 a produs vehicule articulate (autobuze si troleibuze) , diverse autocare, microbuze, midibuze, dar și o serie de prototipuri care nu au intrat vreodata în fabricație.
