Conform documentului, menționat în cadrul unui workshop de specialitate, organizat miercuri în marja Forumului Regional al Apei „Dunăre-Europa de Est”, în mediul rural 59% dintre locuitori nu aveau acces la sistemul public de apă, în timp ce 84% nu erau racordați la rețele publice de canalizare.
Unul din patru români nu are acces la sistemul public de alimentare cu apă, iar 40% nu au canalizare
Unul dintre concluziile raportului de audit arată că, deși situația s-a îmbunătățit semnificativ față de momentul aderării la Uniunea Europeană, România înregistrează, în continuare, cea mai mică rată de racordare la sistemele de apă și canalizare dintre țările UE, unde rata medie de conectare la rețele publice de alimentare cu apă depășește 94%, respectiv 81% la sisteme de canalizare.
Citește și: Bucureştenii rămân fără apă caldă, modernizare şi reparaţii. Unde?
În ceea ce privește accesul populației la condițiile unui trai decent, la nivelul anului 2020, circa o cincime (21%) din populația României nu avea acces la baie/duș și nici toaletă în locuință.
„Acest indicator este și mai pronunțat la categoria de populație vulnerabilă care trăiește la limita subzistenței și care este denumită, generic, 'în risc de sărăcie': mai mult de jumătate (57%) dintre românii aflați în această situație nu beneficiau nici de baie/duș și nici de toaletă în locuință la nivelul anului 2020, cel mai recent pentru care există date în acest sens. Dimensiunea ponderilor de mai sus relevă, conform profilului calitativ al indicatorului statistic urmărit, un aspect semnificativ de deprivare materială în rândul gospodăriilor acestei categorii de populație vulnerabilă din România”, se menționează în document.
Citește și: Legumele din grădină care conțin 90% apă. Slăbești și mănânci. Conțin vitamina C
Conform instituției de audit, în sectorul de apă din România se remarcă lipsa unei viziuni strategice integrate și coerente, iar responsabilitățile sunt fragmentate la nivelul mai multor ministere/autorități publice și nu există un lider coordonator al domeniului. De asemenea, politicile publice nu au ținte și indicatori bine definiți și sunt monitorizate superficial fără a fi evaluate, astfel că rezultatele implementării acestora pot fi puse la îndoială.
Referitor la politica investițională guvernamentală, aceasta 'a fost deseori neunitară și inconsecventă.
„Managementul programelor cu finanțare națională a fost unul deficitar în condițiile în care fundamentarea acestora nu a avut la bază criterii suficient de solide de selecție și prioritizare a proiectelor de investiții. Se remarcă suprapuneri și paralelisme între programe de investiții, numeroase deficiențe în implementare și, în final, se obțin rezultate sub așteptări. Acordarea finanțărilor în cadrul diferitelor programe se face pe baza unor criterii neunitare și care nu reflectă o viziune de consolidare strategică a sectorului, de realizare a țintelor de conformare și de operare în condiții de siguranță, calitate și eficiență a serviciilor”, notează raportul.
