Bătălia pentru România văzută de Financial Times: Matematicianul NIcușor Dan Vs „Fostul huligan al fotbalului”

Publicația Financial Timesc publică o amplă analiză despre situașia politică din România. Principalele idei:

Nicușor Dan este ultimul hop pe care George Simion îl are de trecut pentru a aduce extremismul la putere

Citește și: Dungaciu, Academia Română, spunea în mai că AUR poate intra în Parlamentul moldovean. A luat 0,49%

George Simion ar veni la putere în cazul unor alegeri anticipate și va reprezenta o problemă mai mare pentru UE decât a fost Viktor Orban.

AUR și gGeorge Simion sunt atât de extremiști încât i-a speriat și pe ceilalți extremiști din Europa.

Simion spune că nu e pro-rus, dar crede că Macron face mai mult rău României decât Rusia.

Bătălia pentru România văzută de Financial Times: Matematicianul de geniu Vs Fostul huliagn al fotbalului

Newsweek prezintă articolul din FT:

George Simion, liderul naționaliștilor români, cunoscut pentru limbajul său ascuțit și ținutele elegante, își alege cuvintele cu grijă — sau cel puțin așa face în ultima vreme. În doar câțiva ani, fostul huligan de fotbal a trecut de la marginea extremei drepte la statutul de candidat serios la putere. 
Partidul său „România pe primul loc” se situează la 37% în sondajele de opinie — mai sus decât oricare dintre celelalte partide populiste naționaliste din Europa. În spiritul marelui impresar al Maga, Donald Trump, Simion este cunoscut pentru limbajul său incendiar. În campania electorală prezidențială de anul trecut, el l-a numit pe adversarul său, Nicușor Dan, „autist”. (Dan a câștigat în cele din urmă.)

Dar acum, luptătorul de stradă de pe rețelele sociale joacă rolul unui viitor om de stat. Criticându-și dușmanul de temut, UE, el adoptă un ton sobru și plângător în timp ce ține discursuri în vastul său birou din București.

Doar ocazional își dă frâu liber. La un moment dat, nu se poate abține: scopul său, spune el, este să împiedice UE să devină „o Uniune Sovietică”.

Alături de Simion se află un profesor de sociologie cu părul argintiu, Dan Dungaciu, care s-a alăturat cercului său restrâns anul trecut în calitate de consilier pentru afaceri externe, probabil pentru a adăuga gravitate imaginii combative a lui Simion.

O echipă de filmare începe să filmeze în timp ce Simion își expune poziția naționalistă: România trebuie să se apere într-o lume incertă. „Suntem a șasea țară ca mărime din Uniunea Europeană și nu avem voce”, spune el.

Biroul lui Simion se află în clădirea parlamentului, care arată ca un tort de nuntă gigant, comandată de regretatul dictator comunist Nicolae Ceaușescu ca o „Casă a Poporului” în stil nord-coreean. Pereții sunt acoperiți cu portrete ale eroilor războinici din epoca medievală târzie, care au luptat pe frontul creștinității împotriva turcilor otomani — motive care se potrivesc cu mesajul de bază al lui Simion. Cultura României, spune el, este atacată.

„Suntem atașați de valorile iudeo-creștine occidentale”, spune el. „Acestea sunt amenințate chiar acum în Europa și în Statele Unite. Ne simțim ca ramura europeană a mișcării Maga.” Eurofilii de pe tot continentul privesc îngroziți. Abia au terminat de sărbătorit înfrângerea electorală din aprilie a lui Viktor Orbán, fostul prim-ministru eurosceptic al Ungariei.

În cei 16 ani de mandat ai lui Orbán, acesta a devenit un naș al naționalismului populist în America și în alte părți ale Europei, nu în ultimul rând prin blocarea legislației care necesita aprobarea tuturor statelor membre ale UE. Acum, o nouă furtună anti-UE se adună într-un alt stat membru din est.

Deocamdată, Simion are tot avântul de partea sa

Partidul său, Alianța pentru Uniunea Românilor (AUR), a cunoscut o ascensiune vertiginoasă de când a intrat pentru prima dată în parlament în 2020. Simion l-a cofondat cu un an înainte, pe o platformă bazată pe credința ortodoxă, familie și libertate – libertate, în special, față de deciziile de la Bruxelles. El era atunci una dintre numeroasele figuri de extremă dreapta care se înghesuiau să intre în lumina reflectoarelor.

Printre aliații săi se numărau extremiști care se dedau la aprecieri revizioniste ale liderilor fasciști din anii 1930. Pe o cale bine bătătorită de populiștii europeni, Simion se reorientează acum pentru a exploata nemulțumirile economice mai largi. Este un teren fertil. Fără îndoială, democrația din România se află într-un moment de declin. Cele două partide ale establishmentului, liberalii și socialiștii, care s-au alternat complacent la putere de la revoluția anticomunistă din 1989, au pierdut aproape complet încrederea publicului după scandaluri de corupție nesfârșite.

Anul trecut, acestea și-au pus deoparte diferențele și și-au unit forțele într-o coaliție de tip „cordon sanitar” pentru a împiedica extrema dreaptă să ajungă la putere. Însă, în mai, socialiştii au rupt rândurile şi au votat alături de AUR-ul lui Simion pentru a doborî guvernul în funcţie, care era din ce în ce mai nepopular după reducerile bugetare introduse pentru a reduce un deficit în creştere.

Având în vedere că următoarele alegeri sunt programate abia în 2028, preşedintele pro-UE Dan l-a numit la începutul lunii iunie pe un outsider politic, un deputat din Parlamentul European, în funcţia de prim-ministru pentru a conduce un guvern tehnocrat. A fost o încercare de a liniști piețele cu privire la angajamentul României față de prudența financiară. În tot acest timp, Simion, în vârstă de 39 de ani, privește și așteaptă. 

„Lumea așa cum o știm este amenințată pentru prima dată în ultimii 35 de ani”, îmi spune el. „Lucrurile se schimbă.” Un lucru pe care l-a învățat din înfrângerea sa electorală din 2025, spune el, este „să transmită mai multă calm într-o perioadă în care toată lumea intră în panică și se grăbește”. 

Dacă există o fărâmă de consolare pentru UE, aceasta este faptul că singurul om din țară care nu intră în panică și nu se grăbește este adversarul lui Simion, Dan, un matematician tenace și fără pretenții care s-a făcut cunoscut mai întâi ca activist care se lupta cu dezvoltatorii imobiliari fără scrupule, iar apoi ca primar al Bucureștiului. 

Candidând ca independent, l-a învins la limită pe Simion în turul al doilea al alegerilor din 2025, câștigând peste 53% din voturi, și este greu de imaginat un contrast mai mare de stil. Dan crede în abordarea problemelor în mod discret și metodic.

Simion, premier... urmează dezastrul

Calmul său îi înfurie pe susținătorii săi, care vor un campion pasionat care să se lupte cu Simion. Dan susține că, în cele din urmă, bilanțul său la conducere va conta mai mult decât retorica sa. În era TikTok, pare o abordare demodată. Pe tot continentul, centrul politic se prăbușește. România este un caz-test pentru modul în care trebuie să se răspundă. 

Dacă echilibrul lui Dan se va prăbuși și, după alegeri anticipate, Simion va deveni prim-ministru, atunci UE va avea, potențial, cel mai combativ membru eurosceptic de până acum. Odată un simbol al unei UE extinse, România a devenit o parabolă a populismului – și a modului de a-l aborda. La fel ca tatăl său înaintea lui, Simion a crescut privind spre vest în căutarea inspirației, doar pentru a fi dezamăgit de ceea ce a găsit. 

„A fost foarte greu să accept că lumea occidentală din care voiam să facem parte s-a schimbat”, îmi spune el, „că nu era lumea pe care ne-o imaginam”. El lansează o precizare rapidă pentru a preveni o acuzație care l-a urmărit în ultimii ani, și anume că, criticând dur UE, el ar face jocul Rusiei. 

El nu este, insistă el, un „fan al lumii ruse”. Faptul că Simion simte nevoia să facă o astfel de precizare reflectă modul în care și-a deteriorat reputația în mare parte a UE prin opoziția sa față de sprijinul acordat Ucrainei și sancțiunile asupra gazului și petrolului rusesc. În prezent, i s-a interzis accesul atât în Ucraina, cât și în Moldova, micul vecin al României din nord-est, situat între România și Ucraina. Este, de asemenea, o politică prudentă. 

Românii au o istorie nefericită de a fi trăit în umbra Moscovei, mai ales după 1945. „Dacă spui cu voce tare că există lucruri negative care afectează economia noastră, cum ar fi «Pactul verde» [programul UE de reducere a emisiilor] sau că vrem să ne păstrăm valorile creștine, credința noastră creștină, vor să te eticheteze drept pro-rus”, se plânge Simion.

Simion este ceea ce se numește din ce în ce mai des în cercurile de dreapta un „suveranist”. Românii, spune el, trebuie să fie liberi să ia propriile decizii, în toate domeniile, de la finanțe la agricultură și sănătate.

Ce e suveranismul românesc?

Ultimul dintre acestea a devenit o obsesie a AUR în timpul pandemiei de Covid-19, când partidul a îmbrățișat mișcarea anti-vaccinare. În România există percepția populară că Bruxelles o tratează ca pe un membru de mâna a doua. Simion are grijă să sublinieze că ieșirea din UE „ar fi cel mai rău lucru care i s-ar putea întâmpla României”, dar el crede că românii resimt ceea ce percep ca fiind amestecul acesteia. 

Citește și: EXCLUSIV Cine finanțează nunta de 500.000 euro a lui Simion. Pretinde că trăiește cu 250 euro/lună

În viziunea lui Simion, principalul amestecător este președintele francez Emmanuel Macron, pe care îl acuză că face mai mult pentru a submina democrația României decât Rusia.

Simion face aluzie la dramele electorale din 2024, când Curtea Constituțională a României a anulat brusc turul al doilea al alegerilor prezidențiale cu două zile înainte de vot. Autoritățile române au susținut că un „stat străin” (interpretat pe scară largă ca fiind Rusia) a finanțat o campanie pe rețelele sociale pentru favoritul alegerilor, ultranaționalistul Călin Georgescu. 

Faptul că Georgescu încălcase regulile de finanțare a campaniei și că boții ruși îi consolidau sprijinul părea de necontestat. Dar argumentele pentru anularea votului erau mult mai puțin clare. Mulți au văzut în aceasta o încercare stângace, susținută de UE, de a-l împiedica pe Georgescu să preia funcția. 

În cercurile liberale încă mai există disperare în legătură cu această poveste. „Georgescu este un nebun”, spune Theodor Paleologu, istoric și fost ministru al culturii. 
„A fost cel mai nebun și absurd candidat. Într-o țară normală, nu ar fi trebuit să i se permită să candideze. Dar anularea alegerilor a fost un dezastru”. 

Vicepreședintele SUA, JD Vance, a ținut o prelegere despre acest subiect în fața marilor și buni ai Europei la Conferința de Securitate de la München din februarie 2025. Simion și acoliții săi au profitat de ocazie pentru a o prezenta ca o dovadă a intoleranței establishmentului — nu în ultimul rând pentru că guvernul încă nu a publicat raportul promis cu privire la această chestiune. 

„Există dovezi ale interferenței ruse în alegeri? În opinia noastră, nu a existat niciuna”, spune Simion. În schimb, el susține că Macron a făcut tot posibilul pentru a-l bloca pe Georgescu și a-l susține pe Dan. „Se pare că am avut parte de o interferență franceză. Au existat declarații ale lui Macron, care susțineau candidați... [și] rapoarte despre modul în care rețelele sociale au fost manipulate din Franța.”

George Simion și „ținta” Macron

România, spune Simion, are „o mare, mare problemă cu starea democrației noastre și cu transparența”. Oana Popescu-Zamfir, fost secretar de stat pentru afaceri europene, suspină când o întreb despre valul suveranist. 

„Asta se pregătea de mult timp”, spune ea, când ne întâlnim în martie pe un bulevard frumos din București, într-un restaurant spaniol la modă. „A existat un punct mort”, spune ea, mustrând elitele Europei — și ale României — pentru că nu au apreciat moștenirea dezechilibrată a globalizării. 

„Am ratat ascensiunea mișcării suveraniste care pledează pentru o aliniere mai redusă la UE, mai multă autonomie și mai multă indulgență față de Rusia și China. „Noi, în România, am avut un consens copleșitor pentru aderarea la UE. A fi anti-UE, în sensul Brexitului, nu are succes aici. Dar a critica UE pentru că ne-ar trata prost, asta este foarte popular. Narațiunea este că noi suntem o piață, iar ei ne iau resursele.” 

În prima decadă a secolului XXI, o narațiune inspiratoare a prins rădăcini în Europa de Sud-Est. Era o poveste despre speranța reînviată, despre visuri împlinite, despre prosperitate și deschidere în plină ascensiune. România anilor 1990 întruchipa tot ce era mai sumbru în moștenirea blocului sovietic, dar a reușit cumva să depășească acel trecut sumbru și să prospere. România a ieșit din comunism în genunchi. 

Este greu de descris cât de demoralizat era locul acela când am ajuns acolo ca corespondent în ianuarie 1990, la doar 10 zile după procesul-spectacol și execuția dictatorului Nicolae Ceaușescu. 
Rafturile magazinelor conțineau doar borcane cu murături de nedescris. Se formau cozi la auzul zvonului despre o livrare de hârtie igienică – sau de pâine. Șoferii păreau să încerce mereu să-și clătească din gură gustul urât de benzină; sifonarea cu ajutorul unui furtun era principala sursă de combustibil.

Ceaușescu fusese obsedat de eliminarea până la ultimul leu a datoriilor

Pe străzile Bucureștiului se simțea un iz de fascism din anii 1930. O clică de comuniști reformiști preluase puterea în haosul unei revolte populare. Când s-au confruntat cu protestatarii din opoziție, au trimis de trei ori mineri înarmați cu tije de mină și bare de fier. Am asistat la cele mai grave dintre aceste violențe, în iunie 1990, când vânau studenți și presupuși „intelectuali”. 

Un miner fără suflare a luat o pauză de la bătaie pentru a-mi explica că victima lui însângerată era un spion străin. A fost cu atât mai remarcabil faptul că, doar un deceniu și jumătate mai târziu, țara a scuturat de pe umeri această moștenire sumbră. În 2004 și 2007, România a aderat mai întâi la NATO și apoi la UE – beneficiind, în acest din urmă caz, de o interpretare generoasă a regulilor. 

A urmat una dintre marile răsturnări de situație ale istoriei. PIB-ul României s-a quadruplat de la începerea negocierilor de aderare la UE. 

Milioane de români s-au mutat în Europa de Vest pentru a munci. Bucureștiul și alte orașe mari au înflorit datorită remitențelor și investițiilor și finanțării din partea UE. 

Dar istoria nu se desfășoară în linii drepte. România întruchipează acum o poveste europeană diferită. Mircea Geoană, fost vicepreședinte al NATO și fost ministru de externe, care a contribuit la negocierea aderării României la UE, avertizează asupra unui „cocktail Molotov al frustrării” în țara sa. În ciuda „uneia dintre cele mai remarcabile recuperări” din istoria recentă, susține el, 80% din noua bogăție a ajuns în marile orașe, iar orașele mici și satele au fost lăsate în urmă. 

„Există o mulțime de frustrare tăcută, ascunsă sub radar, care poate fi mobilizată”, spune Geoană.

„Există sentimentul că nu avem un cuvânt de spus în UE. Aceasta este o chestiune de mândrie și demnitate.” Aceasta este agravată de furia față de corupția și incompetența socialiștilor și a liberalilor, precum și de suspiciunea proprietarilor de mici afaceri că multinaționalele își exportă toate profiturile. 

„Un tsunami poate veni oricând.” Se poate spune că tsunamiul a lovit deja, odată cu impactul exploziv al candidaturii lui Georgescu de acum 18 luni.

Platforma sa pentru alegerile prezidențiale din 2024 a fost o combinație de tropi Maga mainstream, amestecați cu pro-putinism, șarlatanie în stilul lui Robert F. Kennedy, o evocare mistică a ortodoxiei și o admirație pentru foștii lideri fasciști ai României. 
Acest amestec l-a propulsat către victorie în primul tur, iar Georgescu se afla în pole position când turul al doilea de scrutin a fost anulat. Interzis să participe la repetarea alegerilor din 2025, Georgescu este acum judecat pentru că a susținut propaganda fascistă în discursurile sale. 

Simion, mai radical ca radicalii

Cazul expune o tensiune în politica naționalistă a României care este extremă chiar și după standardele extremei drepte europene – și una care continuă să afecteze reputația AUR-ului lui Simion, în timp ce acesta caută voturi din centrul politic. Un astfel de sentiment otrăvitor a putrezit încă de la revoluția din 1989.

În ultimele două decenii ale regimului comunist, Ceaușescu a stârnit naționalismul în timp ce urmărea un anumit grad de independență față de Moscova. Dar abia după răsturnarea sa a fost permisă exprimarea nostalgiei pentru liderii fasciști din anii 1930 și 1940. Printre zecile de ziare lansate după revoluție, multe dintre ele fiind doar broșuri de proastă calitate, s-a numărat și România Mare.

Fondatorii acesteia au încercat să reabiliteze reputația mareșalului Ion Antonescu, dictatorul  de la începutul anilor 1940, și a „Gărdzii de Fier”, care a masacrat mii de evrei.

Georgescu a încurajat deschis un astfel de revizionism. Simion a fost, de asemenea, acuzat în trecut că a folosit un limbaj și imagini menite să evoce amintiri despre Codreanu. În ultimii ani, însă, el a condamnat public pogromurile din România și pe autorii acestora, după cum îmi reamintește el cu fermitate. 

El a interzis liderilor partidului său să facă declarații revizioniste. „Faptul că nu sunt de acord 100% cu declarațiile de admirație față de criminalii de război este un fapt”, adaugă Simion. Cu toate acestea, el refuză în continuare să rupă legătura partidului său cu Georgescu, care nu este membru. Georgescu este, spune el, „târât într-un iad judiciar”, fiind persecutat de „un stat profund”. „Omul a câștigat alegerile prezidențiale, iar alegerile au fost anulate”, adaugă Simion.

Există un nucleu ideologic care ia în serios memoria Gărzii de Fier

„Până când nu vom avea dovezi concrete [de încălcări ale legii], trebuie să rămânem alături de Georgescu, nu ca persoană, ci ca principiu al democrației.” Popescu-Zamfir este îngrozit de cultura revizionistă, dar avertizează că nu trebuie să-i pătăm pe toți susținătorii AUR cu aceasta. „Există un nucleu ideologic care ia în serios memoria Gărzii de Fier, dar este o minoritate. 

Nu toate mișcările de dreapta sunt de extremă dreapta. În România nu este vorba doar de izolaționism sau xenofobie. 

Citește și: George Simion, întrebat de darul de nuntă de 400.000€: „Faceți pe prostul! Am luat brânză și țuică”

Este ideea că ar trebui să ne protejăm, ca în cazul «America First». Asta nu înseamnă că ești pro-rus sau anti-rus. Ci mai degrabă că pui România pe primul loc în tot ceea ce faci.” L-am intervievat prima dată pe Dan în iunie anul trecut, la Palatul Cotroceni, în lumina victoriei sale.

Mesajul său de atunci era că seriozitatea va readuce finanțele României pe o traiectorie stabilă și îi va ține la distanță pe populiști. Susținătorii lui Dan susțineau că maniera sa contemplativă era exact ceea ce era nevoie într-o epocă a spectacolului politic. De atunci, susținătorii lui au început să se îngrijoreze că nu are temperamentul necesar pentru luptele aprige ale acestei ere digitale. 

Când îl întreb, într-un al doilea interviu de la sfârșitul lunii martie, cum se descurcă stilul său „fără strigăte”, Dan râde și începe să povestească cât de nepopular era inițial în rolul său anterior de primar al Bucureștiului. „Când am ajuns la Primărie în 2020, existau multe probleme structurale”, spune el. „Lipsau banii. 

Oamenii din administrație nu comunicau între ei; își trimiteau doar documente, pentru a nu-și asuma riscuri. Mi-a luat timp să iau câteva măsuri fundamentale. Oamenii nu vedeau nicio schimbare. Au scos la iveală vechiul proverb românesc «Pălăria e prea mare pentru capul lui». „E un activist bun”, spuneau ei, „dar ca primar e un tip prost. Sarcina e prea mare pentru el.” 

Dan face una dintre pauzele sale caracteristice înainte de a-și aminti cum a reformat Bucureștiul, pas cu pas, abordând bugetul dezechilibrat al orașului, sistemul de încălzire învechit și planificarea nereglementată. „A durat ceva timp până când oamenii au realizat că, pentru a rezolva problema încălzirii orașului, trebuie să te pregătești, trebuie să stabilizezi finanțele.” 

Acum, la un an de la preluarea mandatului, oamenii se întreabă din nou dacă este la înălțimea sarcinii sale. El are același răspuns: schimbarea durează. „Suntem o societate emoțională. Oamenii întreabă: «De ce nu s-a întâmplat nimic în privința corupției? De ce nu s-a întâmplat nimic în privința preluării companiilor de stat?» 

Este dificil de explicat. Este nevoie de timp pentru a schimba modul de funcționare. Așadar, dacă îi întrebi pe oamenii obișnuiți, vor spune că au avut așteptări mari și că eu nu le îndeplinesc. Dar mă descurc mai bine la asta decât acum cinci ani. 

„Are o mare capacitate de a ignora ce se întâmplă în jurul lui”

Am mult mai multă încredere în mine decât atunci.” Într-o epocă a politicii zgomotoase, bărbatul de 56 de ani își menține strategia. La urma urmei, aceasta i-a fost de folos în trecut. Paleologu, istoricul, l-a cunoscut în anii 1990, când erau la aceeași școală în Paris. Dan era atunci un tânăr matematician renumit. „Era foarte perseverent chiar și atunci și foarte preocupat de binele comun”, spune Paleologu, amintindu-și de zelul lui Dan pentru organizarea de seminarii politice. 

„Are o mare capacitate de a ignora ce se întâmplă în jurul lui. Este foarte răbdător; aceasta este una dintre marile lui virtuți. Este imposibil să-l enervezi. Este un alergător de fond. Filozofia lui este să aștepte și să vadă ce se întâmplă.

Există o zicală românească care spune că un an nu aduce ce aduce o oră: poți aștepta un an și apoi totul se schimbă. Îi place să aștepte ca alții să facă o greșeală.”

Aceste calități i-au adus renume lui Dan atunci când s-a confruntat cu dezvoltatori fără scrupule în București. Capitala fusese supranumită, în secolul al XIX-lea, Parisul Orientului.

Citește și: Lulea, omul cu banii de la AUR. L-a plătit pe Simion: Investitor imobiliar cu veleități publicistice

Dar, sub comunism, vechile palate și vile au ajuns în paragină. În haosul epocii postcomuniste, acestea au devenit ținte pentru demolare de către oameni de afaceri care încercau să exploateze „relațiile” din consiliul local pentru a obține aprobarea pentru centre comerciale. 

Dan a fost lăudat pentru că a blocat astfel de contracte dubioase. Edmond Niculușcă, un designer, a lucrat cu Dan când acesta era activist și apoi din nou ca primar. El își amintește cu admirație una dintre victoriile lui Dan în salvarea Palatului Știrbei din secolul al XIX-lea de pe bulevardul central Victoriei. 
„Era total dedicat funcției de primar”, spune Niculușcă. „Nimeni nu-i putea distrage atenția. Nu se implica în grupuri de interese. Se vedea că era foarte onest. Frustrarea mea era că nu putea vedea imaginea de ansamblu.

A încercat să ignore criticile susținătorilor

Se concentra pe o singură problemă și, indiferent ce se întâmpla în jur, nu-și putea lua ochii de la ea.” În primul său an de mandat, Dan a urmat această metodă.

A încercat să ignore criticile susținătorilor care doreau ca el să fie mai vocal în apărarea valorilor liberale. 

Una dintre primele sale priorități a fost consolidarea relațiilor cu administrația Trump după critica devastatoare a lui Vance privind anularea alegerilor din 2024. În anul următor, America și-a retras o parte din forțele sale dintr-o bază NATO din România. Decizia a fost percepută la nivel local ca o reflectare a nemulțumirii Washingtonului. Dacă este așa, răceala nu a durat. Dan este încrezător că a recâștigat favoarea Casei Albe. 

Cu câteva zile înainte de discuția noastră din martie, Parlamentul României a aprobat „utilizarea defensivă” a bazei sale aeriene NATO pentru avioanele americane în cazul unui război împotriva Iranului. 

„În administrația americană existau îndoieli cu privire la alegerile din România din 2024.
 Acestea nu mai există”, spune Dan. El este mândru și de bilanțul său intern. Prioritatea sa a fost reducerea deficitului. Când a preluat funcția, acesta era oficial de 9,3%, dar, de fapt, era de aproximativ 10%, spune el – cu mult peste limita de 3% a UE, ceea ce punea în pericol fondurile UE. După ce guvernul său a impus reduceri bugetare, deficitul la sfârșitul anului 2025 era de 7,6%, spune el. 
„Suntem stabili”, adaugă el.

Citește și: 30 de contracte cu statul pentru firma la care George Simion a fost director. 10.000 € de la poliție

Măsurile au fost vitale pentru încrederea investitorilor, dar au avut un preț foarte mare. Inflația depășește acum 10%. La începutul lunii mai, socialiștii s-au aliat cu AUR pentru a-l demite pe Dan din funcția de prim-ministru, slăbind astfel bastionul împotriva extremei drepte. 
Această situație fragilă are ecouri în toată Europa. Guvernele slabe din Franța, Germania și din alte părți sunt toate sub presiunea dreptei. Când îl întreb pe Dan ce a învățat despre populism de când a preluat funcția, el nu lasă niciun dubiu că naționaliștii au condus totul: „Abia începem să înțelegem fenomenul.”

Cu toții am făcut această greșeală.

Centriștii au fost mult prea lenți în a aprecia rolul propagandei ruse, spune el. Politicienii din mainstream credeau că vor dezbate pe platformele media tradiționale și „toată lumea ne va urma... De fapt, exista propagandă subterană pe rețelele sociale. 

Cu toții am făcut această greșeală.” Chiar și acum, spune el, guvernul nu dispune de echipamentul necesar pentru a scana rețelele sociale în căutarea dezinformării rusești. Centriștii europeni au fost, de asemenea, prea îngâmfați, spune el, și nu au reușit să-și explice politicile. 

El citează ca greșeli obiectivele UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și unele dintre abordările sale privind migrația. În opinia sa, partidele din România sunt vinovate că nu au apărat beneficiile aderării la UE. „Timp de ani de zile, au folosit Europa ca scuză pentru a lua anumite măsuri, spunând: «Europa ne-a obligat să mergem în acea direcție.»” 

Având în vedere acest lucru, Dan a virat strategic spre dreapta. El a fost unul dintre puținii lideri europeni care au participat la prima reuniune a „Consiliului Păcii” al lui Trump. El i-a îngrozit pe liberali refuzând să susțină fără rezerve un proiect de lege introdus de un deputat evreu-român care viza antisemitismul și extremismul de dreapta, trimițându-l înapoi în parlament pentru modificări, argumentând că ar putea împiedica libertatea de exprimare. 

În cele din urmă, legea a fost adoptată. 
„A fost o șansă pentru AUR și galaxia neofascistă de a agita opinia publică”, îmi spune vechiul aliat al lui Dan, istoricul Paleologu. „Dan încearcă să fie un președinte pentru toți românii, dar aceste gesturi sunt inutile.”

Dan încearcă să fie un președinte pentru toți românii

La aceasta, Dan are un răspuns simplu. 

„Am câștigat voturile a 20% din alegători în primul tur al alegerilor și aproximativ 54% în turul al doilea”, spune el. „În calitate de președinte, nu pot satisface întotdeauna acei 20%.” În ansamblu, el spune că, la fel ca atunci când era primar, bilanțul său va vorbi de la sine.

Poate o strategie atât de simplă precum guvernarea pragmatică să potolească într-adevăr o populație frustrată, inflamată de retorica populistă? Aceasta a fost, la urma urmei, promisiunea prim-ministrului britanic Sir Keir Starmer la preluarea mandatului în urmă cu doi ani, iar acum partidul populist Reform domină sondajele, iar mandatul său de prim-ministru se apropie de sfârșit. „Sunt optimist”, insistă Dan. 

„Criza deficitului se va termina în cele din urmă și vom avea o abordare sistematică împotriva tuturor minciunilor.” În ianuarie anul acesta, Simion a zburat la Washington DC și a fost surprins pe rețelele sociale la un eveniment în care tăia un tort în formă de Groenlanda, cu glazura decorată ca steagul american. 

Acțiunea a fost provocată de sugestia lui Trump că ar putea încerca să anexeze teritoriul autonom danez. A avut efectul invers, deoarece europenii, atât de dreapta, cât și de stânga, s-au revoltat la ideea acaparării de teritoriu. Simion minimizează incidentul. „Eram la o petrecere”, spune el. „Când ești la Roma, faci cum fac romanii.” Oponenții săi au folosit acest incident ca dovadă a lipsei sale de discernământ și a lipsei unor legături reale cu administrația Trump. 

„Ei sunt America First. Noi suntem România pe primul loc”

Tăierea tortului la Kennedy Center, alături de câțiva congresmeni, a fost momentul în care Simion s-a apropiat cel mai mult de centrul puterii în acea călătorie. A fost frapant faptul că, atunci când parlamentul României a dezbătut în martie dacă să-și deschidă baza pentru operațiuni defensive împotriva Iranului, partidul lui Simion s-a pronunțat împotriva ideii. „Desigur, nu putem fi 100% de partea Americii în tot ceea ce dorește”, spune el, când îl rog să explice aparenta schimbare de poziție. „Ei sunt America First. Noi suntem România pe primul loc.” 

Oficialii UE se tem că un guvern condus de Simion ar obstrucționa procesul de elaborare a politicilor blocului, la fel cum a făcut Orbán, care a folosit dreptul de veto al statelor individuale ale UE pentru a bloca decizii politice cheie. Simion dorește să se prezinte, în schimb, ca o altă Giorgia Meloni, prim-ministrul Italiei, care a parcurs propria sa călătorie pornind de la rădăcini de extremă dreapta. 

El o salută pentru că „a tăiat ajutoarele pentru oamenii care pot și nu vor să muncească, punând pe primul plan interesele italienilor” și „având o voce în politica europeană și internațională”. Se prezintă ca unul care va îndrăzni să conteste un consens confortabil. „Spunem adevăruri care nu sunt rostite în public”, spune el. Parabolele se termină de obicei cu o întorsătură de situație. 

Unii dintre susținătorii lui Simion din cadrul AUR se tem că el nu ar putea fi cel care va câștiga suficienți votanți din centru pentru a ajunge la putere. Maniera discretă a lui Dan ascunde un caracter de oțel. Va avea nevoie de acesta, și chiar mai mult, dacă vrea să-i țină la distanță pe populiști în lunile următoare.