Când a apărut șampania în Țările Române? Potrivit legendelor, istoria șampaniei este legată de descoperirea lui Dom Pierre Pérignon, călugăr la abația Hautvillers, de pe malul râului Marna, în centrul regiunii Champagne, făcută spre finalul secolului al XVII-lea. Dar unii consideră că prima șampanie a apărut cu un secol și jumătate înainte de Pérignon
Când a apărut șampania în Țările Române? Ce s-a întâmplat cu primii români care au băut licoarea?
Din anul 1688 și până la finalul vieții sale, în 1715, Don Pérignon a avut funcția de viticultor și vinificator principal al abației, în ciuda faptului că era aproape orb.
Se spune că acesta ar fi depozitat în beciul mănăstirii vinul îmbuteliat mai devreme decât în mod normal, care nu a avut timp să fermenteze din cauza temperaturilor scăzute.
Citește și: Ce vin bei la masa de Crăciun: alb, roșu, sec sau dulce? Ce se potrivește cu sarmalele si friptura?
În momentul în care s-a încălzit, vinul din beci a început să fermenteze când se afla în sticlă, iar pentru că dioxidul de carbon nu s-a mai eliberat, a apărut vinul spumant cunoscut pe care îl cunoaștem și noi astăzi.
Dom Pérignon a fost impresionat de această descoperire și a început să lucreze la perfecționarea tehnicii realizării unui vin spumant fără egal.
Totuși, mulți consideră că cel mai vechi vin spumant consemnat ar fi Blanquette de Limoux, inventat în 1531, de către călugării benedictini de la Biserica Saint Hilaire.
Dacă în această privință lucrurile sunt mai mult sau mai puțin clare, cunoaștem, în schimb, când a fost băută ea, pentru prima oară, de români și cine au fost aceștia.
Știm acest lucru din istorisirea consemnată de cronicarul Ion Neculce. Acesta descrie, de altfel, contextul domniei lui Dimitrie Cantemir, care s-a aflat pe tronul Moldovei de două ori, doar o lună în 1693 și între 1710-1711, alianța cu țarul Petru cel Mare, dar și ospețele reciproce ocazionate de întâlnirea celor două personalități.
Domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir, s-a numărat printre primii români care au băut șampanie - Foto: arhiva
La Iași, domnitorul oferă o masă unde rușii descoperă farmecul vinului de pe pământul românesc:
Iar datorită alianței pe care o avea cu Petru cel Mare, care-l și prețuia enorm pe domnitorul-savant, lui Cantemir i-a fost adusă drept cadou o sticlă de șampanie.
Șampania a fost inventată acum 500 de ani
„Să ospăta și să veselea prea frumos cu vin de Cotnar și lăuda vinul foarte. Și încă mai bine le place vinul cel cu pelin, și mult să mira cum spre partea lor nu să face vin cu pelin așe bun, scria Neculce despre ofițerii ruși care au degustat vinurile oferite de domnitor.
De cealaltă parte, înaintea bătăliei de la Stănilești din iulie 1711, și Vodă Cantemir a fost invitatul țarului, alături de mai mulți boieri moldoveni, inclusiv de Ion Neculce, care era și mare boier, deținând importanta funcție de mare hatman, adică de comandant al oștirii.
Descrierea primei „ciocniri” a românilor cu aparent nevinovata șampanie este amuzantă, mai ales prin consecințele acelei prime întâlniri.
Citește și: La ce temperatură trebuie băut vinul? Care e diferența esențială dintre vinul roșu și cel alb
„Și au pus masă suptu acel cortu, gios pre pământ... Și au șădzut împăratul și cu Dumitrașco-vodă...
Și ne-au cinstit pre bine și frumos, și mai pe urmă ne-au închinat însuși împăratul, cu niște vin al lui de la franțoji, care, îndată cum au băut, au mărmurit toți de beți, bând de acel vin. Și n-au mai știut cum au dormit întru acea noapte, și domnul și boierii...”, consemna cronicarul, potrivit historia.ro.
Ulterior, mai ales în secolul al XIX-lea, interacțiunea elitelor românești cu această băutură este tot mai frecventă și este parte chiar a statutului social privilegiat.
Boierii români se familiarizează cu șampania la Paris, la Viena și la Berlin și apoi o comandă în țară sau, în anumite cazuri, chiar inițiază producerea ei pe pământul românesc.
Tot Moldova este pionieră în istoria șampaniei în spațiul nostru prin faptul că domnitorul Mihail Sturdza a avut fericita inspirație de a-l trimite, în 1837, pe Ion Ionescu de la Brad în Franța pentru a-și desăvârși studiile.
Acesta a făcut, printre altele, o vizită în Auxerre (Champagne) unde a petrecut șase luni pentru a învăța cum se face șampania.
Reîntors în țară, el a produs pentru domnitor prima șampanie obținută din vinul de la via domnească de la Socola.
Și tot din spațiul Moldovei vine și a doua anecdotă despre complicata legătură dintre boierii moldoveni și șampanie.
Istorisirea aceasta a fost publicată în ziarul „Tribuna” din Arad în 13 septembrie 1911, în ea fiind relatată farsa făcută de către Mihail Kogălniceanu, în tinerețea sa, lui Ștefan Catargi, care ândeplinea funcția de Agă, adică șef al poliției acelor vremuri.
„Acest funcționar, pentru a’și arăta un prea mare respect cătră Domnitor, obicinuia să lase liber, în rapoartele sale zilnice, un spațiu însemnat între sfârșitul rapoartelor și iscălitura sa.
Kogălniceanu tăia regulat în fiecare zi partea cea albă, cu iscălitura, și după ce o umplea cu o comandă de șampanie, sau de cofeturi la cel mai bun cofetar din lași, o trimetea acestuia.
Cofetarul, negreșit că se silea să satisfacă cât mai repede dorința Agăi, dar în același timp se mira de marea consumațiune, ce capul poliției i-o făcea.
Ne putem închipui hazul ce’l făcea Kogălniceanu cu prietenii lui de păcălitura Agăi, și gustul cu care ei beau și benchetuiau pe socoteala lui.
Cofetarul văzând că Aga tot comandă fără să achite suma ce datorea, se prezentă într’o zi cerîndu-i foarte respectuos achitarea socotelei.
Aga rămâne înmărmurit când vede propria lui iscălitură pe scrisoarea lui Kogălniceanu. El se jăluește lui Vodă care, bine înțeles, că n’a făcut și el decât a râde de minunata păcălitură.
De atunci înainte Aga nu’și mai manifesta marele său respect cătră Domnitor printr’un așa mare spațiu alb...”.
În ultimele decenii ale veacului al XIX-lea, nicio petrecere și nicio întâlnire mondenă nu se mai desfășoară fără nelipsita șampanie.
Aceasta a devenit o adevărată vedetă a reuniunilor și distracțiilor, mai ales în perioada supranumită „la Belle Époque”, adică perioada de pace, de aproape 45 de ani, ce a urmat războiului franco-german din 1870-1871 și s-a terminat odată cu debutul Primului Război Mondial, în 1914.
Șampania a ajuns simbolul veseliei, al eleganței și rafinamentului, dar și al luxului și al opulenței la care aspirau și încă aspiră inclusiv mulți români.
Citește și: Cine a fost prințesa română care putea fi țarina Rusiei? A avut un fiu cu Petru cel Mare
Și în România, odată cu pătrunderea și stabilirea în țară a numeroși germani, evrei, austrieci, unguri și francezi care consumau frecvent această băutură, cererea a devinit tot mai mare.
Firește ea n-a lipsit nici în perioada comunistă, dar a cunoscut forme specifice, mulți români bucurându-se doar de vinuri spumante și spumoase, adesea confudate cu șampania.
Primele sunt obţinute prin refermentarea vinului în sticlă sau în recipiente închise de inox, un exemplu fiind Proseco, în timp ce vinurile spumoase sunt făcute prin impregnarea cu dioxid de carbon a vinurilor de bază.
Chiar dacă asemănarea între denumiri duce la confuzii, veți descoperi cu siguranță vinul spumant de pe raft când vă veți uita la preț. mai ridicat decât al celui spumos.
Cât despre șampanie, firește, ea a devenit dintr-o raritate prețioasă, știută și băută doar de o elită restrânsă, o marfă - cu preț ridicat, e drept - transportată cu roaba, mai ales vara, prin cluburile de fițe de pe Litoral.
