Misterul bolii Alzheimer. De ce pacienții nu îi mai recunosc pe cei dragi? Sunt 55.000.000 de bolnavi
Puține momente sunt mai dureroase decât ziua în care o persoană care suferă de Alzheimer nu te mai recunoaște. Un nou studiu realizat de Universitatea din Virginia oferă un motiv concret pentru care se întâmplă acest lucru, precum și o posibilă modalitatea de a încetini boala.
Neurologul Harald Sontheimer de la UVA, studentul absolvent Lata Chaunsali și colegii lor raportează că deteriorarea „rețelelor perineuronale” protectoare din jurul celulelor creierului poate duce la pierderea memoriei sociale.
Misterul bolii Alzheimer. De ce pacienții nu îi mai recunosc pe cei dragi?
La șoareci, menținerea intactă a acestor rețele a ajutat animalele să-și amintească unele de altele.
„Descoperirea unei schimbări structurale care explică o pierdere specifică de memorie în boala Alzheimer este foarte interesantă”, a spus Sontheimer. „Este o țintă complet nouă și avem deja la îndemână medicamente potrivite.”
Schele ascunse ne ajută să ne amintim
Rețelele perineuronale sunt învelișuri asemănătoare unor plase, formate din proteine și zaharuri, care învelesc anumite neuroni. Gândiți-vă la ele ca la schele și scuturi în același timp. Ele stabilizează conexiunile, reglează semnalizarea și ajută la fixarea informațiilor învățate, scrie earth.com
Echipa lui Sontheimer a încercat să le descopere rolul de ani de zile. Noua lucrare se bazează pe această fundație: dacă rețelele se destramă, memoria suferă – dar nu toate amintirile în același mod.
În experimentele pe șoareci, cercetătorii au slăbit selectiv aceste rețele. Animalele puteau încă să învețe lucruri noi și să distingă obiectele familiare de cele noi. Dar au eșuat la o altă sarcină: recunoașterea unui alt șoarece pe care îl întâlniseră deja.
Acest model corespunde unui arc comun la persoanele cu Alzheimer. Numele și fețele se uită mai întâi. Obiectele și locurile se estompează mai târziu.
Creșterea poverii globale a Alzheimerului
Momentul contează. Alzheimerul afectează în prezent aproximativ 55 de milioane de oameni din întreaga lume, iar numărul cazurilor se estimează că va crește cu mai mult de o treime în doar cinci ani.
UVA a lansat Centrul de Cercetare Translațională Harrison Family în Alzheimer și Boli Neurodegenerative pentru a transpune ideile din laborator în lumea reală.
Citește și: Ce spune un medic român din Germania despre spitalele din România? Lipsă oameni, dotări deficitare
Această linie de cercetare bazată pe rețele se încadrează direct în această misiune, deoarece indică terapii care depășesc accentul tradițional pus pe plăcile amiloide.
În mod surprinzător, echipa a observat că pierderea rețelei a avut loc fără nicio dependență de biologia plăcilor. Acest lucru sugerează o cale paralelă de deteriorare.
Descoperirea deschide, de asemenea, o ușă pentru strategii combinate care nu depind exclusiv de succesul medicamentelor anti-amiloid.
Putem proteja rețelele?
Grupul a testat o idee simplă: dacă enzimele contribuie la degradarea rețelelor, pot blocanții enzimatici să încetinească procesul?
Experții au administrat șoarecilor inhibitori de metaloproteinază matricială (MMP) – medicamente deja studiate pentru cancer și artrită.
Rezultatul a fost încurajator. Tratamentul a conservat rețelele perineuronale și a ajutat șoarecii să-și păstreze amintirile sociale.
„În cercetarea noastră cu șoareci, când am păstrat aceste structuri cerebrale în siguranță la începutul vieții, șoarecii care sufereau de această boală erau mai buni la amintirea interacțiunilor sociale”, a spus Chaunsali.
Citește și: Un medic rezident întors din Irlanda își publică fluturașul de salariu din România. Cât câștigă
„Cercetarea noastră ne va ajuta să ne apropiem de găsirea unei modalități noi, netradiționale, de a trata sau, mai bine, de a preveni boala Alzheimer, ceva de care este mare nevoie astăzi.”
Ce ar putea însemna acest lucru pentru familii
Țintirea rețelelor redefinește un simptom care afectează cel mai mult familiile – pierderea recunoașterii – ca fiind ceva înrădăcinat în arhitectura tangibilă a creierului. Acest lucru îl transformă într-o problemă de inginerie tratabilă, nu doar într-un mister tragic.
Dacă medicii pot păstra aceste structuri din timp, ar putea întârzia momentul în care memoria socială începe să se deterioreze. Acest lucru nu ar vindeca Alzheimerul. Dar ar putea câștiga timp pentru menținerea relațiilor, rutinelor și planurilor de îngrijire.
„Deși avem medicamente care pot întârzia pierderea rețelelor perineuronale și, prin urmare, pot întârzia pierderea memoriei în cazul bolii, sunt necesare mai multe cercetări privind siguranța și eficacitatea abordării noastre înainte ca aceasta să poată fi luată în considerare la oameni”, a spus Sontheimer.
Siguranța este o problemă reală
MMP-urile îndeplinesc multe funcții în organism, de la vindecarea rănilor până la remodelarea țesuturilor. Inhibarea lor pe scară largă ar putea avea efecte secundare.
Vestea bună este că biologia rețelelor oferă și alte pârghii, cum ar fi modificarea compoziției rețelelor, reducerea activității excesive a microgliei sau întărirea neuronilor care depind cel mai mult de sprijinul rețelelor.
Calea către pacienți va implica probabil administrarea țintită, dozarea atentă și proiectarea inteligentă a studiilor clinice axate pe stadiile incipiente ale bolii.
O imagine mai amplă a bolii Alzheimer
Descoperirile contestă, de asemenea, o viziune îngustă asupra factorilor care determină boala.
„Unul dintre cele mai interesante aspecte ale cercetării noastre este faptul că pierderea rețelelor perineuronale observată în studiile noastre a avut loc complet independent de patologia amiloidă și a plăcilor, alimentând suspiciunea că aceste agregate proteice ar putea să nu fie cauza bolii”, a explicat Sontheimer.
Asta nu absolvă amiloidul de toată vina. Susține însă că avem nevoie de un set de instrumente mai larg și de disponibilitatea de a trata mai multe mecanisme simultan.
