Când adoarme cu adevărat creierul tău? Oamenii de ştiinţă au descoperit momentul. E ca o cădere în prăpastie

Până acum, se credea că adormirea este un proces gradual, ca și cum ai fi purtat de nori și ai pluti în tărâmul viselor.

Ceea ce se întâmplă de fapt este mai degrabă ca și cum ai ajunge la marginea unei prăpastii și ai cădea brusc în umbrele de dedesubt.

A adormi este un proces destul de literal. Asta a descoperit o echipă de cercetători de la Imperial College London și de la Institutul de Cercetare a Demenței din Marea Britanie.

Când adoarme cu adevărat creierul tău?

Au conectat subiecții la un EEG și au observat că activitatea cerebrală rămâne stabilă până când există o scădere drastică, în ultimele minute dinainte de instalarea somnului.

Încercările anterioare de a defini momentul în care creierul trece de la o stare de veghe la o stare de somn s-au bazat pe fragmente de date EEG scurte și în mare parte inconsistente.

Somnul nu se află la capătul unui drum sinuos, ci mai degrabă la baza unei căderi bruște. „Punctul de basculare definește cu exactitate momentul critic în timpul tranziției de la o stare de veghe constantă la o stare de somn constantă.

Citeşte şi: Adormi în fiecare seară cu televizorul deschis? De ce trebuie să renunți definitiv la acest obicei

Aceasta oferind o definiție obiectivă și precisă, din punct de vedere fiziologic, a intervalului de timp dintre veghe și somn”, a afirmat Grossman, într-un studiu publicat recent, în revista Nature.

Somnul implică atât schimbări cognitive, cât și fiziologice. În timpul procesului de adormire, modificările activității cerebrale determină încetinirea respirației și a ritmului cardiac, relaxarea mușchilor și un răspuns redus la stimuli externi.

Există un motiv pentru care atât de multe articole din reviste te îndeamnă să dormi mai mult. Dormitul stimulează procesele regenerative, cum ar fi plasticitatea homeostatică, conform popularmechanics.com.

Citeşte şi: Ai probleme cu somnul? Ce schimbări să faci, ca să revii la un program normal

Adică adaptarea neuronilor la activitatea generală a rețelei neuronale, astfel încât aceștia să poată menține o comunicare normală între ei.

De asemenea, amintirile sunt stabilizate, deoarece informațiile sunt reorganizate în timpul somnului, ceea ce face mai puțin probabil să fie uitate.

Tranziția dintre starea de veghe și cea de somn este supravegheată de grupuri de neuroni cunoscuți sub numele de nuclei.

Citeşte şi: 

Unii dintre acești nuclei promovează starea de veghe, în timp ce alții induc somnul. Pentru ca creierul să intre în modul de somn, anumite funcții din ambii nuclei sunt dezactivate.

Aceasta schimbă rapid modul în care neuronii comunică. Momentul în care somnul prelua controlul era prezis anterior de activitatea acestor nuclei, între starea de somn și cea de veghe.

Ceea ce au descoperit Grossman și echipa sa este că tranziția dintre stări are o limită definită, spre deosebire de faptul că creierul se estompează treptat în somn.

De asemenea, se pare că, cu cât îți ia mai mult timp să ajungi la limita somnului, odată ce creierul tău face pasul decisiv, cu atât vei petrece mai puțin timp căzând, până când vei intra în starea de somn.

Distanța de somn reprezintă timpul necesar pentru a adormi, din momentul în care închizi ochii. Deși pare contraintuitiv, monitorizarea EEG a arătat că, dacă durează mai mult să adormi, mai puțin din acest timp va fi petrecut în faza de cădere, decât pentru cineva care adoarme mai devreme.

Timpul mediu dintre cădere și debutul somnului este de 4,5 minute. Poate că ar dura 3,8 din 30 de minute, în total, pentru o persoană care doarme, dar 5 minute din 15 minute în total pentru altcineva.