Prima femeie taximetrist din România a fost soție de medic. Avea moșie în Dolj și conducea un autoturism Fiat
Prima femeie taximetrist din România a fost soția unui medic și a condus pe străzile Bucureștiului începând cu anul 1932. Deși avea o situație materială bună, deținând inclusiv o moșie în Dolj, Sevastița Georoceanu a vrut să demonstreze că și femeile pot face „meserii de bărbat”.
Prima femeie taximetrist a deschis drumul „sexului frumos” în spinosul domeniu al șofatului profesionist.
În continuare, totuși, meseria de șofer este practicată majoritar de bărbați, dar nu ni se pare o ciudățenie să vedem o femeie la volan, așa cum era acum aproape 100 de ani.
Iar Sevastița Garofeanu a fost o pionieră pe această cale, chiar dacă peste numele ei s-a așternut uitarea.
Prima femeie taximetrist din România a apărut în 1932
Meseria de taximetrist, ca și cea de șofer profesionist, în general, a rămas una practicată mai ales de bărbați.
Confom statisticilor Uniunii Naționale a Transportatorilor Rutieri din România, doar 2,44% dintre șoferii profesioniști sunt femei, adică 7.722 dintr-un total de 317.013 șoferi profesioniști.
În schimb, nu mai reprezintă o ciudățenie să vezi o femeie la volanul mașinii personale, așa cum era acum un secol.
Drumul femeii către conducerea unei mașini a fost deschis de o doamnă din societatea bună craioveană, măritată cu un medic și proprietară de moșie, dar care se mutase în București și voia să muncească.
Identitatea primei femei-taximetrist din Capitală și din România era dezvăluită în articolul „Prima femeie-șofer, în capitală - O doamnă craioveană la volanul unui taxi” - semnat “Fox”, celebrul ziarist Filip Brunea-Fox - publicat în ziarul “Dimineața” în numărul din 10 mai 1932.
Citește și: Când a fost înființată prima școală de șoferi din România? Prima probă teoretică: „Omorârea de oameni”
„D-na Sevastița Georoceanu aparține bunei societăți craiovene, e soție de doctor, nu-i prea săracă, e proprietara unei moșii din jud. Dolj, și automobilul, pe care-l are de cinci ani, i-a servit până acum nu ca să ne ducă la șosea sau aiurea, pe mine sau pe d-ta, ci pentru propriile-i veleități sportive.
Deci n’a abordat meseria numai din strictă nevoie. (…) Am văzut-o înainte de Paști, când nu-și luase încă “stație”.
E o blondină mignonă și simpatică, plămădită din vioiciune și din râs.
Atunci, deși de abia sosită din Craiova, de unde a condus singură mașina, avea unghii trandafirii, ciorapi bine trași pe piciorul svelt, genele ușor înnegrite cum se cuvine, rochie elegantă”, scria jurnalistul, unul dintre cei mai cunoscuți autori de reportaje din România interbelică.
Chiar și în acea perioadă activitatea de taximetrie era reglementată. Trebuia, bineînțeles, să deții un permis de conducere („brevet de șofeur”) și o autorizație emisă de Poliția Capitalei.
Dar nu era ușor pentru o femeie să obțină un permis, chiar dacă legea nu-i interzicea acest lucru.
Prejudecățile încă erau „în floare”, iar o reprezentantă a „sexului slab” la volanul unei mașini era ceva aproape de neconceput.
Examenul ei pentru obținerea permisului, mai greu decât în mod normal
Dar nu era stilul Sevastiței Georoceanu să se lase ușor bătută, după cum explica ea însăși în declarațiile date reporterului de la „Dimineața”:
„Sub aparența feminității fizice, posed un temperament cu totul voluntar. A voi – este voluptatea mea. A isbuti - este tot ce mă poate face fericită.
De aceea, fiindcă nu pot stăpâni și învinge oameni, am găsit o forță docilă, pe care o pot conduce și înfrâna după voie, forța care mă servește și mă amuză în același timp: automobilul”.
Examenul pentru „brevetul de șofeur” a fost mai dificil decât în mod normal.
Citește și: Cine a fost primul român care a făcut ocolul Pământului? A deținut primul automobil din România
Și asta, pentru că, vâzând-o femeie, inspectorul de la circulație a ezitat să-i elibereze permisul, după cum se arată în același articol interbelic citat de deieri-deazi.blogspot.com.
„Coniță, nu se potrivește nici fizicul, nici educația d-tale cu meseria asta, a invocat dumnealui. E spinoasă, e riscantă...”.
Dar duduia Sevastița nu s’a intimidat. Prea e dezghețată, prea plină de energie și bravură ca să se piardă cu firea la atari neliniștitoare indicații.
„D-le inspector, să n’aveți nici o grijă. Nu mi-e frică de nimic. Cunosc meseria la perfecție, asta-i importantul!
Ceea ce plănuiesc nu-i snobism, ci un exemplu pentru semenele mele, încă îmbâcsite cu prejudecăți. Nu mi-e rușine de profesiune, fiindcă nu mi-e rușine să muncesc”.
Inspectorul a supus-o, totuși, unor probe suplimentare precum schimbarea unei roți, umflarea unui cauciuc și chiar desfacerea motorului, trecute de Sevastița cu brio.
În fața evidenței, inspectorul n-a avut de ales decât să-i elibereze permisul de șofer.
Apariția pe străzile Capitalei a primei femei care muncea ca taximetrist nu putea să treacă neobservată.
În general, opiniile bucureștenilor au fost, favorabile și deschise să accepte această nouă realitate.
Existau, în schimb, și persoane care o priveau ca pe o curiozitate sau care evitau să apeleze la serviciile ei, când o zăreauj la volan.
Citește și: Povestea uitată a primei mărci de mașini de pe teritoriul României de astăzi a început în 1909
Articolul “Muncă demonstrativă” – semnat “i. cg.” – publicat în ziarul “Cuvântul” – numărul din 14 mai 1932 este o dovadă în acest sens:
„La București muncește o femeie. Din greu. Dar în văzul și spre admirația, poate, a trecătorilor. Este cea dintâi femeie-șofeur din București. Și ca atare, o ciudățenie a capitalei.
De aceea nu este de mirare că noii domniei sale confrați - șofeurii din stație - o privesc ca pe o apariție ireala, iar pasagerii pretind, cu oarecare timiditate, să fie serviți.
Conservă încă prima femeie-șofeur un aer de femeie care a ieșit la plimbare, un aer de doamnă care demonstrează ca poate munci pentru cine știe ce scop filantropic”, se arăta în articolul respectiv.
După mărturisirile făcute tot ziarului Dimineața, ziua de muncă a primei femei-taximetrist începea cu trezirea la 7 dimineața și dura uneori până spre 2 noaptea.
„Mă scol la 7 dimineața și mă culc adesea și la două noaptea. Clienții? Ar fi, dar e curios, sunt nedumeriți de prezența mea... Unii ezită din scrupule... instinctive, n’au încredere!...
Alții dintr’o ipocrită galanterie socială... Cum să se folosească tarifat de munca unei femei!
Alții mă privesc ca pe o curiozitate, dar preferă pe colegii mei bărbați... Oricum, nu mă pot plânge”, mai spunea Sevastița Georoceanu.
Nu se mai știe ce s-a întâmplat ulterior cu viața primei-femei taximetrist din România, nu se cunoaște cât timp a făcut meseria sau când a murit.
Doar în 1950, pe lista imobilelor din București naționalizate de regimul comunist, conform lege5.ro, apare și numele unui Constantin Georoceanu, care deținea 16 imobile în Capitală și care ar fi putut fi soțul Sevastiței.