Bucura Dumbravă, prima femeie care a ajuns pe vârful Omu. A înființat prima societate de turism din România
Bucura Dumbravă, un nume astăzi uitat, a fost prima femeie care a ajuns pe vârful Omu. Totodată, s-a aflat printre întemeietorii primei societăți turistice din România, fiind, de asemenea, o foarte apreciată scriitoare în epocă.
Bucura Dumbravă a fost pseudonimul lui Fanny Seculici, preluat de la iezerul Bucura și dumbrava de la poalele Acelor Morarului din Bucegi, munții pe care i-a iubit cel mai mult.
Poliglotă, autoare de romane și apropiată a Reginei Elisabeta, soția Regelui Carol I, ea s-a numărat și printre cei care au înființat prima societate turistică din România.
Bucura Dumbravă are un vârf din Bucegi botezat după numele ei
S-a născut la 28 decembrie 1868, la Bratislava (capitala Slovaciei de azi, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar), fiica lui Julius Bernhard Sekulis, functionar de asigurări la Banca Hungaria, și a Louisei Hanno.
Familia Seculici a venit în România când Fanny avea cinci ani, i-au asigurat o educație aleasă, a învățat germana, franceza, engleza şi desigur, româna.
Tatăl său era prieten cu Regele Carol I, circulând ipoteza că el sau fiul său ar fi condus corabia cu care Prințul Carol a ajuns, pe Dunăre, în Țara Românească, în mai 1866.
Fanny a fost o talentată scriitoare, de mică a scris poezii în limba germană, iar la 14 ani i le-a citit Reginei Elisabeta a României - care avea pseudonimul literar Carmen Sylva - care a apreciat-o și a susținut-o.
O vizita la castelul Peleș și o fermeca cu povești despre drumețiile ei montane.
A fost interesată și de pictură, muzică – cânta bine la pian Brahms, Bach, Schumann, Beethoven și participa la seratele organizate la Castelul Peleș de Regina-poetă.
Au avut și un proiect literar comun – „Cartea îngerilor” –, nefinalizat însă din cauza morții lui Carmen Sylva, în martie 1916.
La 18 ani, a fondat împreună cu Maria Brăiloiu primele şcoli de duminică pentru copiii sărmani, precum şi societatea „Tibişoiul”, după numele unui mic orfan, care avea nevoie de ajutor.
În 1905 a înființat societatea „Chindia”, cu intenția de a cultiva gustul pentru folclorul, portul şi dansul popular. Un film din 1913, regizat de Nicolae Barbelian, ilustrează activitatea societății.
A citit și a cercetat arhive, biblioteci, folclor în București, Târgu-Jiu și a mers la Caracal să cerceteze casa haiducului Iancu Jianu.
A murit în Egipt, după o vizită în India, de ciumă bubonică
Pe baza acestor cercetări, Bucura Dumbrava a scris trilogia „Sfărâmătorii de valuri”, deschisă cu „Haiducul” (1907), în limba germană, tradusă în limba română de Teodor Nica.
Romanul, care a fost întâmpinat cu elogii de personalități ca IL Caragiale, Ilarie Chendi și Mihail Dragomirescu, îl înfățișează pe Iancu Jianu devenit erou de legendă, simbolul luptei pentru dreptate, răzbunătorul celor năpăstuiți, după cum scrie orizonturiculturale.ro.
A continuat cu „Pandurul” (1912), tradus din germană de Eliza Brătianu, cu o precuvântare de Carmen Sylva, unde cu un remarcabil dar al evocării este reînviată epoca fanariotă și a încheiat trilogia cu „Sarea norodului”, volum din păcate pierdut.
În 1922 a scris o culegere de legende, „Ceasuri sfinte”, cu influențe teozofice, publicată în limba germană. A colaborat la revistele „Convorbiri literare”, „Ideea europeană”, „Lumina”, „Viaţa Românească”.
Citește și: Cine a fost românca spioană pentru MI5? L-a dat afară pe Nicu Ceaușescu din clubul ei din Londra
Alpinista Bucura Dumbravă „a fost o înaintaşă”, spunea Frosy Neniţescu, care a însoțit-o în multe dintre aventurile montane.
Era o desăvârşită drumeaţă şi o pasionată alpinistă. Avea o deosebită înclinaţie către muzică, către flori, către natură, către munţi.
A făcut numeroase expediții pe munte, de regulă în grup de 5-6 persoane, unele de câteva zile în masivul Făgărașului, pe Retezat, Parâng sau Iezer, care se organizau din timp – pașapoarte, bilete de liberă trecere pentru cai, angajarea călăuzelor, provizii, corturi etc.
Iarna, chiar dacă era mioapă, urca munții pe schiuri. Bucura Dumbravă a fost prima femeie care a ajuns pe vârful Omu (2507 metri), cel mai înalt din masivul Bucegi.
A suit pe Negoiu, la Bâlea în Munţii Făgăraşului, în Retezat, Parâng, Iezer, însă marea ei slăbiciune a fost masivul Bucegi cu Peştera Ialomiţei.
Citește și: Cine a fost Mihai Caraman, spionul român care a speriat NATO? A murit la vârsta de 95 de ani
Pe Valea Mălinului, a urcat prin 1901 sub conducerea călăuzei Gheorghe al Sandei, iar pe Acul Mare al Morarului a suit în 1921 sub conducerea lui Theodor Rosetti-Solesru şi în tovărăşia fraţilor Vătămanu.
Ca o preţuire a acestei activităţi, „Vârful Ocolit” de pe Omu poartă numele ei, Bucura.
Bucura Dumbravă a urcat și în Alpi, pe muntele „Cervin” în 1923 şi pe gheţarul „Le Buee” din masivul Mont Blanc, înalt de 3200 m, în 1925, dar cei mai iubiţi munţi ai ei au rămas Carpaţii.
Se ştie că ea a fost cea mai hotărâtă dintre ctitorii „Hanului drumeţilor” şi mai apoi a Turing-Clubului României, încă din anul 1919.
Această primă societate turistică din România a fost înfiinţată împreună cu Frosy şi Mircea Neniţescu, cu Elena Romniceanu, Natalia Silvici, Emanoil Bucuța, Mihai Haret, toți acești membrii, cu diverse porecle muntenești, formând Colonia.
După Primul Război Mondial, la 15 martie 1921, a apărut Asociația de turism „Hanul Drumeților”, într-un local din Sinaia.
La 30 ianuarie 1926, pe când se întorcea din India, Bucura Dumbravă, scriitoare, alpinistă, fondatoarea primei societăți de turism, s-a îmbolnăvit de ciumă bubonică și a murit într-un spital egiptean, la Port-Said. Urna cu cenușa ei a fost adusă în țară în primăvara anului 1926.
