Când a fost înființată prima școală de șoferi din România? Prima probă teoretică: „Omorârea de oameni”

Prima școală de șoferi din România a apărut la inițiativa Automobil Clubului Român (ACR), în 1910.

La acea vreme, erau înregistrate în țara noastră aproximativ 450 de autovehicule, primul apărut în Regat fiind o trăsură-automobil marca Peugeot, adus în București în 1889, de Barbu Bellu, fost ministru al culturii și al justiției..

Prima școală de șoferi din România, înființată în 1910

Ceea ce astăzi ni se par lucruri normale, chiar banale, altădată erau adevărate evenimente rare și rezervate doar câtorva personaje din protipendada țării.

Așa stăteau lucrurile și cu achiziționarea unei mașini, în condițiile în care industria auto făcea primii pași în lume ori cu obținerea permisului de conducere.

Citește și: Cine a fost primul român care a făcut ocolul Pământului? A deținut primul automobil din România

În România, primele reglementări în domeniul circulaţiei vehiculelor au apărut în 1868, când Consiliul Comunal al Capitalei a stabilit regulile pe care trebuie să le îndeplinească birjarii, potrivit ziarullumina.ro. 

Printre ele se numărau: să nu fumeze când au muşterii în trăsură, să fie îmbrăcaţi cuviincios, să nu fie beţi, să aibă noaptea felinarele aprinse. 

În privinţa autovehiculelor, anul 1906 este de referinţă, când se publică „Regulamentul Poliţiei Rulajului şi Circulaţiei pe Căile Publice". 

Primul examen pentru obţinerea permisului de conducere a avut loc în 1908 - deşi încă nu existau şcoli de conducere -, iar proba era cel puțin ciudată, vizând numai reflexul de a frâna în caz de pericol.

Candidatul trebuia să circule cu viteză pe un traseu, iar ofiţerul examinator îi arunca în faţa automobilului un sac de fân, candidatul trebuind să frâneze instantaneu.

În 1909 erau înregistrate în România 447 de automobile, În Cartea de Aur, înfiinţată de Automobil Clubul Roman (ACR), în care s-au înscris toate autovehiculele importante, pe primul loc figurează o trasură-automobil fabricată de firma Peugeot, având un motor cu puterea de 4 CP.

Această maşină a fost importată în anul 1889 de către Barbu Bellu din Bucureşti şi vândută după şapte ani de folosire, conform romania-actualitati.ro. 

Apoi, trei craioveni au adus în ţară trei trăsuri-automobile tip Benz, cu motoare de 12 CP.

Primul automobil din România, adus în 1889 în București

Automobilele din epocă erau luxoase, de dimensiuni medii – mari, motorizate în linie cu 4,6 şi 8 cilindri, cu putere mare, unele dezvoltând şi viteze impresionante.

Dar, de la automobilele-trăsură, ce abia atingeau viteze de 10-15 km/h, la automobilele din perioada interbelică e o diferenţă izbitoare. Acestea din urmă puteau rula şi cu viteze ce chiar și astăzi sunt prohibite, de 140–180 km/h.

În acest context, Automobil Clubul Român, aflat sub conducerea lui Leonida Leon, a decis să înființeze, la începutul anului 1910, prima școală de șoferi din România.

Cursurile primei şcoli de șoferi au început la 10 ianuarie 1910. Dimineaţa se învăţa teorie, iar după amiază se făcea practică.

Citește și: Record mondial de viteză pentru o mașină pe hidrogen. A atins 663 km/h. Pilotul, cel mai rapid om pe uscat

Teoria avea două capitole importante ce azi ne par stranii ca denumire: „Omorârea de oameni” şi „Scoaterea de fum a maşinilor”.

Înscrierea la prima școală de șoferi era condiționată de îndeplinirea unor cerințe clare, unele dintre ele fiind surprinzător de apropiate de cele existente și astăzi.

Candidații trebuiau să aibă minimum 18 ani împliniți și să plătească taxa de înscriere.

De asemenea, era obligatoriu să demonstreze că se bucură de o stare bună de sănătate, deoarece conducerea unui automobil presupunea efort fizic și atenție permanentă.

O altă condiție interesantă era prezentarea unui certificat de bună purtare, scrie bucuresti.ro.

Autoritățile considerau că șoferul trebuia să fie nu doar bine pregătit din punct de vedere tehnic, ci și o persoană responsabilă, cu o reputație morală corespunzătoare.

Instructorul școlii auto, Gheorghe Simion, este considerat primul instructor auto din România.

El se ocupa atât de pregătirea teoretică, cât și de cea practică, având misiunea dificilă de a-i învăța pe cursanți să utilizeze automobile care, la acea vreme, erau mult mai complicate decât cele moderne.

Pornirea motorului, schimbarea treptelor de viteză și controlul frânelor necesitau o bună pregătire tehnică și o atenție permanentă.

Înființarea școlii de șoferi a fost însoțită de apariția primului decret specializat privind circulația rutieră din România.

Citește și: FOTO Lemn, aluminiu și 512 CP. Audi a recreat mașina care a mers cu 326 km/h în 1935. E mai ușoară ca Spring

Acesta stabilea reguli clare atât pentru desfășurarea examenelor, cât și pentru acordarea dreptului de conducere.

Conform prevederilor decretului, un cursant putea susține examenul auto de maximum patru ori într-un an. 

Examinarea nu putea avea loc în orice condiții, ci doar în prezența unui reprezentant oficial al Automobil Clubului Român și a unui polițist rutier, ceea ce oferea procedurii un caracter oficial și garanta corectitudinea evaluării.