De ce e comparat Nicușor Dan cu regele Carol al II-lea? Lovitura dată PNL de fostul suveran acum 92 de ani
Președintele Nicușor Dan a făcut o mutare ce seamănă leit cu cea a regelui Carol a II-lea, din ianuarie 1934. El l-a desemnat ca prim-ministru pe Adrian Veștea, prim-vicepreședinte PNL, fără consultarea partidului și „sărindu-l” pe însuși șeful liberalilor, Ilie Bolojan.
Nicușor Dan și regele Carol al II-lea, iată o asociere pe care ne-ar fi fost greu să ne-o imaginăm vreodată posibilă.
Dar mutările de pe tabla politică ale actualului președinte al României seamănă izbitor cu cele ale fostului suveran al țării, care a domnit în perioada iunie 1930 - septembrie 1940.
Numirea lui Adrian Veștea, prim-vicepreședinte PNL, ca premier desemnat cu alcătuirea noului guvern pare că este o manevră copiată „la virgulă” după manevra lui Carol al II-lea de la începutul anului 1934.
Nicușor Dan, manevră copiată după cea a lui Carol al II-lea?
De altfel, într-un amplu mesaj postat luni, 15 iunie, pe contul de Facebook, chiar și Primarul General al Municipiului București și prim-vicepreședinte al PNL, Ciprian Ciucu, sesiza această asemănare izbitoare.
Miza mișcării: ca și acum 92 de ani, slăbirea, chiar scindarea Partidului Național Liberal.
Ciprian Ciucu a transmis înainte de ședința Biroului Politic Național PNL de luni că liberalii nu trebuie să cedeze presiunilor președintelui Nicușor Dan.
De asemenea, Ciucu l-a acuzat pe președinte că dorește „ruperea” PNL, printr-un gest asemănător regelui Carol al II-lea. E drept, liberalul a greșit cu un an data exactă.
„Președintele joacă la rupere. La ruperea PNL. Acest lucru s-a mai întâmplat în 1935 (n.n. - de fapt, e vorba de 1934), tot liberalilor, atunci când Carol al II-lea l-a numit premier pe liberalul Tătărăscu peste capul PNL.
A fost periculos atunci, este periculos și acum: practic vorbim despre un puci pornit printr-o acțiune a șefului statului.
Este periculos pentru democrație, pluralism, parlamentarism”, a scris Ciucu, printre altele, pe pagina de Facebook.
Dar ce s-a întâmplat, de fapt, în acel început agitat al anului 1934?
Istoricii consideră guvernarea Gheorghe Tătărescu, desfăşurată între anii 1934-1937, drept ultima de factură liberală, înainte de instaurarea regimurilor autoritare în România.
Pe de altă parte, însă, a creat însuși mediul ideal pentru instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea.
La 30 decembrie 1933 era asasinat pe peronul gării Sinaia, de către o echipă de legionari supranumiți ulterior Nicadorii, IG Duca, prim-ministrul României și președinte al Partidului Național Liberal.
Citește și: „Partidul lui Călin Georgescu”, prima formațiune care spune că ar vota Guvernul Veștea. Ce condiții pune
După o scurtă perioadă de interimat a dr. Constantin Angelescu, regele Carol al II-lea îl convoacă la începutul lunii ianuarie 1934 pe Gheorghe Tătărescu, pe atunci secretar general al PNL pentru a forma un nou guvern.
Nicușor Dan lovește în PNL la fel ca fostul rege
Înştiinţarea regelui a venit înainte de Delegaţia Permanentă a Partidului Naţional Liberal şi de reunirea Comitetului Central al PNL.
S-a ajuns, astfel, la situația în care Constantin I.C. Brătianu (Dinu Brătianu) - fratele mai mic al lui Ionel Brătianul - care preluase șefia PNL, să nu facă parte din guvernul reprezentat de partidul pe care îl conducea.
„În atare condiţii, nemulţumit fiind că regale optase să îi ofere puterea secretarului general şi nu preşedintelui partidului aşa cum era normal, Dinu Brătianu a declarat că nu înţelege să îşi asume răspunderea personală pentru actele proaspătului instalat guvern.
Marginalizarea lui Brătianu survenită prin responsabilizarea lui Tătărescu avea drept obiectiv interesul personal al monarhului care urmărea fracturarea Partidului Naţional Liberal.
Noul premier a reuşit totuşi să atragă de partea sa în special cu ajutorul numirilor în funcţii înalte în stat o serie de alte grupări din cadrul facţiunii liberale”, scrie historia.ro.
Iar măsurile „liberale” n-au întârziat să apară, guvernarea Tătărescu fiind doar un preambul la regimul autoritar pe care Carol al II-lea îl va instaura în februarie 1938.
La 13 martie 1934 a fost decretată starea de asediu, care a fost prelungită succesiv în anii 1935 şi 1937, devenind astfel un soi de regulă de guvernare.
Paralel cu starea de asediu, guvernul a început şi utilizarea aparatului de cenzură.
Discursurile politice ale unor lideri ţărănişti cum ar fi Ion Mihalache, dr. Nicolae Lupu, Virgil Madgearu sau chiar Iuliu Maniu au fost deseori supuse controlului.
Guvernul Tătărescu și-a dus mandatul până la final, pentru 4 ani. Următoarele alegeri generale s-au ținut pe 20 și 22 decembrie 1937.
Citește și: Falsa abdicare a regelui Carol al II-lea dîn 1940. Ce reacție a avut la cea a lui Mihai I, în 1947?
Au fost ultimele alegeri din România înainte ca Regele Carol al II-lea să dizolve Parlamentul și să instaureze o dictatură regală în februarie.
Până la următoarele alegeri democratice, cele post-revouționare, din 20 mai 1990, România a trecut prin trei dictaturi, cea mai feroce fiind cea comunistă.
Au fost, de asemenea, ultimele alegeri în conformitate cu un vot universal pentru bărbați.
Liberalii lui Gheorghe Tătărescu au obținut rezultate neașteptat de slabe la aele alegeri, 35,92%.
Slabe, pentru că n-au reușit să obțină 40% din voturi, lucru care le-ar fi garantat o largă majoritate parlamentară, conform principiului Primei Electorale și redistribuirii voturilor.
Ei nici nu au putut forma o alianță cu rivalii lor din Partidul Național Țărănesc (PNȚ) sau cu Partidul „Totul pentru Țară” (aripa politică a organizației Garda de Fier),
În aceste condiții, pe care le-a generat el însuși, prin instrumentele umane politice, regele Carol al II-lea l-a invitat pe poetul Octavian Goga să formeze un guvern. Și asta în ciuda faptului că Partidul Național-Creștin al acestuia se clasase abia al patrulea în alegeri, cu doar 9,15% și a avut o platformă deschis antisemită.
Mandatul acestuia a durat doar o lună jumătare, din 29 decembrie 1937 până la 10 februarie 1938.
A urmat lovitura de stat carlistă, cu promulgarea unei noi Constituții, dizolvarea Parlamentului și interzicerea partidelor politice, creându-se un partid unic, Frontul Renașterii Naționale (FRN), condus, firește, de suveran.
Dacă regele a părăsit tronul în septembrie 1940, luând calea exilului, puterea fiind preluată de generalul Ion Antonescu, Gheorghe Tătărescu a rămas în țară.
Mai mult, a încercat să coabiteze chiar și cu comuniștii, fiind viceprim-inistru și ministru de extrene în guvernul Petru Groza, între 1945-1947, primul cabinet condus de comuniști.
Dar minunile nu putea să dureze, astfel că în 1950 Tătărescu a fost arestat. După ce a fost încarcerat la Sighet, a fot mutat în arestul Securității de pe Calea Plevnei, de unde a și fost eliberat mai târziu.
Tot la Sighet a murit în schimb, la 84 de ani, Dinu Brătianu, ultimul lider al Partidului Național Liberal istoric.
Gheorghe Tătărescu a închis ochii în martie 1957, la 70 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.
Nimeni nu bănuia că, după multe decenii, în rolul fostului rege va ajunge președintele republicii, Nicușor Dan, iar partitura lui Tătărescu va fi jucată de cineva pe nume Adrian Veștea.
