Cine a fost cea mai vestită femeie haiduc din Țara Românească? L-a protejat pe Alexandru Ioan Cuza


Acum aproape 200 de ani, cea mai vestită femeie haiduc din Țara Românească își scria, prin propriile acțiuni, legenda. Considerată „cea mai frumoasă femeie” din Muntenia, Floarea, cea originară din actualul județ Buzău, l-a protejat inclusiv pe însuși Alexandru Ioan Cuza.
Povestea celei mai vestite femei haiduc din Țara Românescă a rămas ascunsă printre cuvintele legendelor ce s-au țesut în jurul său și al unei balade transmisă din generație în genrație vreme de aproape două secole.
I s-a spus „haiduceasa codrilor”, „starostea bărbaților”, curajul și determinarea sa răspândindu-i rapid renumele, cu toate că mai era considerată și „cea mai frumoasă muiere” din Muntenia.
Cea mai vestită femeie haiduc din Țara Românească, originară din Buzău
Prin primele decenii ale secolului 19 venea pe lume, în satul buzoian Lipia, cea care avea să fie cunoscută drept Floarea haiduca.
Școala haiduciei și gustul acesteia le-a învățat sub conducerea vestiților haiduci Iancu Jianu și Grozea, care au haiducit o bună parte de timp în Codrii Vlăsiei, uriașa pădure ce acapara o bună parte a sudului României de azi.
Citește și: Cine a fost Budac, ultimul haiduc din Transilvania? A evadat din temniță, dar e trădat de un prieten
Floarea era considerată și „cea mai frumoasă muiere din Țara Românească”, așa cum e scris în balada „Floarea codrilor, căpitan de haiduci” din volumul „Domnița din Snagov” al lui Panait Istrati, conform wikisource.org.
Ea devine căpităneasă începând cam din anul 1836. Câmpul principal de acțiune era între drumurile mari ale codrilor Vlăsiei din judeţul Ilfov, de aceea i s-a mai spus și „domnița din Snagov”.
Era nu doar neînfricată, ci și un strateg iscusit, astfel că putea lupta deschis, pe față, dar se și deghiza în negustoreasă, țigancă sau boieroaică, atunci când situația o cerea.
Vestitul Iancu Jianu a fot cel care a „școlit-o” pe Floarea haiduca - Foto: arhiva
Floarea cutreiera drumurile Vlăsiei, făcând popasuri la hanuri, târle și sălașe. Bătrânii povestesc că, în urma unui conflict cu un arendaș, haiducul Grozea a fost condamnat la moarte.
Atunci, Floarea a mers până la generalul Pavel Kiseleff, guvernatorul rus al Ţării Româneşti între 1829-1834 și a obținut strămutarea pedepsei cu moartea dată lui Grozea în închisoare, la ocna din Telega.
Nu peste multă vreme, starețul mănăstirii Căldărușani a contribuit la prinderea Floarei, care a fost legată și bătută cu vâna de bou. Ea a răbdat chinul până au eliberat-o oamenii ei.
Floarea – căpităneasa de haiduci – „insufla entuziasm, făcând fapte mărețe, după inima sa”, mai spune Panait Istrati.
Citește și: Cine a fost haiducul Anghel Șaptecai, de fapt? Florin Piersic l-a interpretat în filme
Ceata haiducilor condusă de ea a acționat și în sprijinul domnitorului Al.I. Cuza, „Prințul Micii Uniri”, potrivit lovendal.ro.
Bătrânii povestesc că unii dintre haiduci aveau cunoștință de reformele pe care Cuza intenționa să le facă, pentru care au încercat prin forță să-i determine pe boierii munteni antiunioniști să sprijine alegerea domnitorului, în ianuarie 1859.
Legendele și baladele spun că, în drum spre București, Cuza, însoțit de suita sa, a poposit chiar la unul din hanurile deținute de Floarea haiduca.
Cuza a fost informat atunci de complotul unor boieri, în complicitate cu turcii, de a nu-l primi în Capitală, de a-i zădărnici ajungerea la București, după dubla sa alegere ca domnitor al Principatelor Unite.
Atunci, Floarea, în fruntea a 40 de cetași haiduci călări, a întărit garda personală a lui Cuza, străjuind și asigurând în siguranță drumul până în Capitală al „Prințului Micii Uniri”.
Nu se cunoaște soarta finală a acestei remarcabile femei haiduc, iar amintirea ei s-a mai păstrat doar în legendele și baladele spuse de bătrâni.
Dar spiritul său încă bântuie, gonind pe un murg, cu sabia-n mână-n căutarea dreptății, peste pâlcurile de pădure rămase din măreții Codri ai Vlăsiei.