Cel mai vechi contract de muncă din România are 1.900 de ani. Încheiat în timpul Daciei romane. Ce salariu era

Două tăblițe cerate ce conțin contracte de muncă din vremea Daciei romane pot fi văzute în cadrul colecției de antichități greco-romane de la Muzeul Național de Istorie a României

De o importanță istorico-documentară deosebită, ele provin dintr-o categorie aparte de descoperiri, cunoscute în literatura istorico-arheologică de specialitate sub denumirea de Tăblițele Cerate Dacice sau Tripticele Transilvane.

Cel mai vechi contract de muncă din România, încheiat în anul 131 d.Hr.

Cele două tăblițe cerate reprezintă piese de o valoare excepțională, având în vedere că una dintre ele este cea mai veche din întreg lotul cunoscut, iar cealaltă reprezintă una dintre cele mai complete și grăitoare surse istorico-documentare cu privire la dreptul muncii, în perioadă romană, a transmis Muzeul Național de Istorie pe pagina de Facebook.

Descoperirea acestora a fost prilejuită de revirimentul activităţii miniere în Transilvania, pe baze organizate, care a început în perioada domniilor Mariei Tereza (1740-1780) şi a lui Iosif al II-lea (1780-1790).

În acest context, între anii 1786-1855, odată cu redeschiderea unor galerii miniere romane de la Roșia Montană - anticul Alburnus Maior - au fost descoperite întâmplător de către mineri un număr de peste 30 de astfel de “cărți de lemn” cerate.

O parte dintre ele au fost distruse imediat după descoperire, din cauza stării precare de conservare și a contactului cu aerul, iar altele au dispărut.

Citește și: Misterul tăblițelor de la Tărtăria, care ar conține cel mai vechi scris din lume. Schimbă istoria?

Dar cele 25 de tăbliţe cerate de la Alburnus Maior păstrate, oferă informaţii precise asupra realităţilor economice, a sistemului de habitat, a vieţii religioase şi a raporturilor juridice care guvernau comunitatea minieră de aici.

Spre deosebire de alte descoperiri similare din Imperiul Roman, cum ar fi loturile de tăblițe de la Vindolanda (Britannia) sau de la Pompei (Italia), ce conțin inclusiv elemente de corespondență sau exerciții literare, Tripticele Transilvane sunt exclusiv documente oficiale, acte-instrumenta juridice, cu caracter strict particular și individual.

Astfel, din punctul de vedere al conținuțului, se disting următoarele categorii de documente: proces verbal pentru autodizolvarea unei asociații de înmormântare, contracte de împrumut, contracte de vânzare-cumpărare sau de împrumut, contracte de asociere, contracte de muncă și chiar o listă de cumpărături pentr organizarea unui eveniment.

Datarea acestor documente indică o perioadă de la mijlocul secolului al II-lea d. Hr., acoperind ultima parte a domniei lui Publius Aelius Hadrianus (117 – 138), domnia lui Antoninus Pius (138 – 161) și prima parte a domniei lui Marcus Aurelius (161 – 180 p. Chr.).

Cea mai timpurie tăbliță cerată este datată în anul 131 d.Hr., iar cea mai recentă, în anul 167 d.Hr.

Citește și: Cine a fost fratele lui Decebal? Un împărat roman l-a încoronat rege al dacilor. Ce soartă a avut?

Părerea unanim acceptată de specialişti este că ele au fost puse la adăpost în interiorul unor galerii miniere greu accesibile, într-un moment de criză, probabil legat de atacurile marcomanice asupra provinciei Dacia din perioada 167-170 d.Hr.

Tăblița XVIII este cea mai veche dintre Tăblițele Cerate de la Alburnus Maior. Este vorba despre un contract de muncă, încheiat la data de 6 Februarie 131 d. Hr. din care s-a mai păstrat doar una dintre părțile tripticului confecționat din lemn de brad.

Textul, păstrat deasemenea lacunar, este scris în latină, cu caractere cursive, dimensiunile tăbliței fiind de 145 X 70 mm. Piesa a fost descoperită în anul 1854, în galeria Ohaba – Sf. Simion, din masivul Cârnic.

Cea de-a două tăbliță aflată în Posesia MNIR, cea cu numărul XI, provine din același lot de tăblițe cerate descoperite în anul 1854 în galeria Ohaba – Sf. Simion.

Tăblița XI consemnează un salariu de 70 de dinari romani pe o perioadă de 5 luni

Datat la 20 mai 164 d. Hr., documentul reprezintă un contract de muncă (închirierea a forţei de muncă), făcând parte, de asemenea, dintr-un triptic.

În unele locuri se observă urmele unei scrieri anterioare, tăbliţa fiind “refolosită” pentru contractul păstrat în forma actuală. Dimensiunile sale sunt 143 x105 mm, fiind confecționată din lemn de brad. Se păstrează perforațiile pentru ansamblarea în format triptic.

Textul scris în latină face referire inclusiv la suma de bani pe care promitea s-o plătească angajatorul și durata contractului. Adică, 70 de dinari romani pentru o perioadă de cinci luni, între 13 iunie - 13 noiembrie. Mai jos, textul tradus din latină, așa cum e redat pe site-ul capodopere2019.ro.

„(În anul când) Macrinus şi Celsus (erau) consuli, ziua a 13-a înainte de calendele lui iunie, (eu) Flavius Secundinus am scris, solicitat de către Memmius (fiul) lui Asclepius, care a declarat că nu ştie să scrie, ceea ce a spus el (anume) că s-a angajat, închiriind munca sa în lucrări la minele de aur (ale) lui Aurelius Adiutor, începând din această zi până la idele (lunii) noiembrie proxime (13 noiembrie), pentru 70 de dinari și alimente.

Simbria va trebui să o primească la termenele stabilite; munca ce va trebui prestată vârtos și cu și cu putere arendașului (conductores) scris mai sus.

Dacă fără învoirea arendașului (Memmius) ar vrea să se retragă ori să înceteze munca, (el) va fi obligat să dea, pentru fiecare zi câte cinci sesterți (numărați), opt ași (n.r. - un as era 1/16 dintr-un dinar); dacă apa (inundarea galeriei) va împiedica (desfășurarea muncii) (totul) va trebui calculat proporțional. Arendașul (conductores), dacă la termenul stabilit va întârzia cu plata, la penalizare identică va fi supus, după trei întârzieri (?)”.

Interesant este că acest contract prevedea și despăgubiri plătite angajatorului de către angajat, în caz că cel din urmă ar fi vrut să se retragă din înțelegere și să nu mai muncească.

Este greu de făcut o echivalență între suma ăprimită atunci și cea din zilele noastre, dar se tie că un dinar roman conținea, în general, între 3-4 grame de argint.

Citește și: Cine a fost strănepotul lui Decebal care a ajuns împărat roman? A vrut să creeze Imperiul Dacic

La acea epocă remunerarea anuală a unui soldat era de 225 de dinari, pe când cea a unui centurion ajungea 3.375 de dinari. De asemenea, se mai știe că 1 livră (324 g) de pâine costa 1 as (1/16 dintr-un denar), în timp ce pentru o tunică se plăteau 3 denari și 12 ași.

Prin urmare, puteți vedea cele două tăblițe cerate cu anticele contracte de muncă dacă veți vizita Muzeul Național de Istorie de pe Calea Victoriei.