Cine era domnitorul ucis de ginerele lui Suleyman Magnificul? A fost multă vreme considerat tatăl unuia dintre marii voievozi ai Țărilor Române, dar istoricii au demontat, în timp, această variantă.
Cine era domnitorul ucis de ginerele lui Suleyman Magnificul? A fost tatăl unui mare voievod
A intrat în istorie drept Pătrașcu cel Bun și, mai ales pentru că a fost tatăl unuia dintre cei mai mari voievozi ai acestui pământ, Mihai Viteazul.
Sau cel puțin așa susține biografia înfrumusețată a primului domn care a unit cele trei Țări Române, scrisă chiar pe timpul său.
La rândul lui, Pătrașcu a fost fiul cel mai mic al domnitorului Radu Paisie și a condus Țara Românescă nu pentru multă vreme, între martie 1554 - decembrie 1557.
În documentele de epocă apare cu numele de „Petraşco”, care era un diminutiv al clasicului „Petru”. Forma modernă a acestuia - Pătraşcu - pe care o folosim acum, a apărut mult mai târziu, ea impunându-se în istoriografie abia în zilele noastre.
Citește și: Ce însemna „Io” din titulatura domnitorilor Țărilor Române? Care voievod a folosit-o primul?
I s-a spus „cel Bun”, pentru că, după cum aflăm din izvoarele vremii „a domnit bine ţara şi boiarii fără vrăjbi, fără morţi, fără prăzi precum tuturor place; pentru aceia şi Bun l-au numit, pentru bunătăţile lui ce avea”, conform eugenmanea.wordpress.com.
Iar supranumele este justificat fie și doar pentru că, după domnia sângeroasă a bunicului său, Mircea Ciobanul, sub oblăduirea blândă a lui Pătraşcu Vodă, ne spun cronicarii acelor timpuri, nici „un singur cap de boier nu căzu”.
Despre situaţia lui de dinainte de dobândirea tronului cunoaştem doar faptul că, în anul 1545, el şi tatăl său se aflau la Istanbul, fiind întemniţaţi împreună din porunca sultanului Suleyman Magnificul, după ce, în prealabil, le fuseseră inventariate şi confiscate toate bunurile.
A ajuns, totuși, să ocupe tronul părintelui său, după intervenția la Înalta Poartă a lui Alexandru Lăpușneanu, domnitorul Moldovei.
Citește și: De ce sabia lui Ștefan cel Mare nu poate fi recuperată din Turcia? Schimbul propus de Ceaușescu
Acesta, inițial, îl sprijinise pe Mircea Ciobanul - care îi era și cumnat - să ia domnia, dar, ulterior, a căutat să-l dea jos din scaunul domnesc, după ce a aflat de un complot al acestuia care viza chiar răsturnarea sa din tronul Moldovei.
Mihai Viteazul și-a inventat o origine voievodală pentru a-și justifica pretențiile la tronul Țării Românești - Foto: Arhiva
Așa se face că soarta lui Pătrașcu s-a schimbat total când, în februarie 1554, a primit firmanul și stagul de domnie din partea sultanului, care a desemnat chiar şi un ceauş ca să-l însoțească în ţară pentru a-l înlătura pe Mircea Ciobanul care, până la sosirea noului domn în București, fusese deja arestat de otomani.
Preluând puterea, Pătrașcu Vodă va instaura în ţară un climat de linişte, de care au profitat, în special, boierii. Mulți dintre ei se pribegiseră în Transilvania. din cauza guvernării autoritare a predecesorului său.
O bună parte dintre aceştia vor reveni acasă, unde nepotul lui Radu cel Mare îi va repune în drepturi, înapoindu-le proprietăţile şi, în unele cazuri, chiar şi rangurile, de care fuseseră deposedaţi de unchiul său.
Printre fruntaşii boierilor adversari ai politicii promovate de Mircea Ciobanul, aflaţi în exil, în Transilvania, care s-au alăturat imediat lui Pătraşcu cel Bun și s-au întors în Ţara Românească, la prima chemare lansată pribegilor de către acesta, s-au numărat Socol din Cornăţel, Teodor din Orboieşti şi Stanciu al Bengăi.
Pătrașcu a făcut tot posibilul să-i convingă și pe boierii reticenți să facă același lucru, chiar măritându-și fiica, domniţa Maria, cu postelnicul Tudor, fiul marelui logofăt Radu din Drăgoeşti, unul dintre liderii foştilor pribegi, potrivit sursei citate.
Citește și: Care fiică de domnitor a ajuns sultană? A fost soția nepotului lui Suleyman Magnificul
Bun gospodar, în centrul preocupărilor sale s-a aflat şi cultura. În acest sens el a patronat activitatea diaconului Coresi – cea mai de seamă personalitate a culturii româneşti scrise din secolul al XVI-lea – atât în Ţara Românească, unde acesta şi-a început, de altfel, activitatea tipografică, cât şi la Braşov, localitate în care Coresi s-a mutat, cu aprobarea domnitorului, în anul 1556, tipărind aici mai multe cărţi în limba română.
Fire blândă şi cu aplecare către cele sfinte, Pătraşcu cel Bun a fost şi un important ctitor de aşezăminte religioase, el poruncind zidirea bisericii mănăstirii Gorgota (Golgota), de lângă Târgovişte, şi a Bisericii Domneşt, din Râmnic, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”.
Pe faţă, s-a arătat a fi loial sultanului - pentru că, practic, nu avea de ales - el afirmând într-o scrisoare trimisă senatului braşovean, la 23 mai 1555, „că suntem sub mâinile turcilor” pentru că „… mare este puterea împăratului (Suleyman Magnificul) şi cine poate sta împotriva lui?”.
În culise, însă, în mare taină, Pătrașcu a avut în vedere și revenirea la vechea orientare politică a domnilor români, de încheiere a unor alianţe secrete cu statele creştine, în perspectiva găsirii unui moment propice înlăturării dominaţiei otomane.
Vrând-nevrînd, a participat cu oastea, alături de Lăpușneanu, în 1556, la instalarea principelui Ioan Sigismund Zapolya, favoritul turcilor, ca rege al Ungariei.
Pătrașcu cel Bun a murit pe neașteptate, în a doua zi a Crăciunului din 1557. El ar fi fost otrăvit, cel mai probabil, chiar de medicul său, din ordinul marelui vizir, Rustem Pașa, ginerele lui Suleyman și al sultanei Hurrem, care era căsătorit cu singura fiică a acestora, prințesa Mihrimah.
Există și varianta unei morți naturale, dat fiind că domnitorul era bolnav de ceva vreme, dar cum informațiile despre posibilele sale legături cu habsburgii ajunseseră și la urechile lui Rustem Pașa, soarta îi era oricum pecetluită.
Pătrașcu cel Bun este considerat tatăl biologic al lui Mihai Viteazul, copil făcut în afara căsătoriei cu Doamna Voica, cu o anume „doamnă Tudora” din Târgul de Floci, o localitate așezată la vărsarea Ialomiţei în Dunăre, dispărută astăzi.
Varianta este, la ora actuală, respinsă de majoritatea istoricilor, mai ales că viitorul mare voievod s-a născut după moartea presupusului său tată.
Dar chiar și ideea conceperii acstuia în ultimele luni de viață ale domnitorului pare total improbabilă, dată fiind starea de sănătate a lui Pătrașcudin ultimul an de viață.
Această origine voievodală a lui Mihai datează, însă, încă din perioada domniei sale, 1593 - 1600.
Ea a apărut în mare parte în cronicile curţii sale, dictate sub supravegherea strictă a lui Mihai, dar şi pe actele oficiale, pentru a-i justifica acestuia ascensiunea pe tronul țării.
Dar această origine a fost intens contestată de mulţi istorici de renume și chiar de cronici străine sau româneşti scrise în perioada sau imediat după domnia primului unificator al provinciilor româneşti.
Citește și: Cine a fost domnitorul care a făcut ravagii în haremul sultanului? Purta un cercel în ureche
Istorici importanţi, precum P.P. Panaitescu, care i-a şi dedicat un studiu monografic - arată că originea voievodală a lui Mihai Viteazul a fost trucată.
Informații despre adevărata origine a marelui voievod apar, totuși, în alte cronici, precum cea a lui Radu Popescu (1655 - 1729).
Conform acestuia, mama lui Mihai nu a fost „doamna Tudora” ci pur şi simplu o femeie simplă pe care o chema tot Tudora, o văduvă din Târgul cu Floci.
Mai mult decât atât, Mihai ar fi fost un copil din flori, cu tată necunoscut sau măcar presupus, bănuiala fiind că era vorba de un grec din Constantinopol venit cu negoţul în Ţara Românească.
„Acest Mihai Vodă, după ce au luat domnia, s-a numit că este fecior lui Pătraşcu Vodă, iar cu adevărat nu se ştie, că nici un istoric de-ai noştri sau străin nu adeverează cine iaste şi cum au luat domnia, fără cât din auz unul din altul aşa dovedim, că mumă-sa au fost de la Oraş dela Floci, care fiind văduvă şi frumoasă şi nemerind un gelep (negustor), om mare şi bogat den Poarta împărătească şi în casa ei zăbovindu-se câtăva vreme”, se arată în vechea cronică a lui Radu Popescu.
Mai mult decât atât, asupra originii lui Mihai vorbește și o altă cronică, cea a armeanului Petre Grigorovici din Liov, un contemporan şi un apropiat al domnitorului muntean.
Acesta, pentru informarea curţii imperiale de la Viena, a scris o cronică a vieţii lui Mihai Viteazul. Armeanul spune că Mihai a fost fiul unei negustorese de rachiu din Târgul de Floci.
La rândul său, însăși Tudora, mama lui Mihai, ar fi fost grecoaică din Epir, ceea ce ar indica o origine total grecească a viitorului voievod muntean.
Dar, indiferent de aceste lucruri, la acea vreme Mihai și-a asumat rolul de urmaș al lui Pătrașcu cel Bun, scriind una dintre cele mai glorioase pagini din istoria românească.
