Care domnitor s-a luptat singur cu 40 de turci? S-a opus cedării Bucovinei către Imperiul Habsburgic, iar de aici avea să-i vină sfârșitul A fost nevoie de mulți oșteni pentru a-l răpune pe domnul Moldovei care era temut pentru forța sa fizică și iscusința în luptă.

Care domnitor s-a luptat singur cu 40 de turci? S-a opus cedării Bucovinei către Imperiul Habsburgic

Deși face parte din acea epocă fanariotă căreia ne-am obișnuit să-u punem o etichetă de „întunecată”, acest personaj a făcut mai multe lucruri bune decât mulți dintre voievozii pământeni.

Este vorba de Grigore al III-lea Ghica, care a avut două domnii în Moldova: martie 1764 -  ianuarie 1767 și septembrie 1774 - octombrie 1777, între ele strecurându-se cea din Țara Românească, din perioada octombrie 1768 - 5 noiembrie 1769.

Grec de origine, s-a născut în 1724, probabil la Constantinopol, fiind fiul marelui dragoman Alexandru Ghica, executat de turci în 1741 şi al Elenei Eupraghioti.

A fost educat în casa baronului H. Penkler, trimisul Vienei la Poartă. În august 1758 este numit mare dragoman al Porţii, funcţie pe care o va deţine până în martie 1764, când a fost numit domn al Moldovei.

S-a căsătorit cu Ecaterina Rizo, fiica lui Iakovake Rizo Rangobe, un grec bogat și influent.

Citește și: De câte ori a invadat Rusia teritoriul României? Ecaterina cea Mare, prima care a intrat în Moldova

În domniile sale, pe pan intern Grigore al III-lea Ghica s-a arătat a fi un administrator competent, a moderat fiscalitatea și a luat măsuri pentru a curma abuzurile dregătorilor domneşti. 

„Mult se silia cu dreptatea ţării. Dajdiile cum le-a găsit de la alţi domni nu le-a mai adaos, ce încă le-a şi mai uşurat. Prea bine se îndreptase ţeara, de ştia fieşcare darea lui pe an”, se arăta în Cronica Ghiculeștilor, potrivit historia.ro.

Monumentul dedicat lui Grigore al III-lea Ghica, din Iași - Foto: mesageruldeneamt.ro

Pe plan intern a regularizat strângerea birurilor şi a pus capăt abuzurilor. A înfiinţat o fabrică de postav la Chipireşti şi a zidit lângă Mitropolie o şcoală ca urmare a reorganizarii învăţământului, gândită de el.

A sprijinit învăţămîntul, înfiinţând trei şcoli în care se studia greaca veche, greaca modernă şi limba românească. Prin măsurile luate, a reuşit să aducă ţara la o relativă bunăstare.

Ca domnitor fanariot s-a opus cedării Bucovinei către habsburgi

Pe plan extern a susținut în secret ofensiva Rusiei împotriva Turciei. Concomitent, a fost un înverșunat adversar al politicii expansioniste a Imperiului Habsburgic, lucru ce avea să-i aducă și sfârșitul.

Cu ocazia ocupării ambelor Principate de armata rusă, în războiul ruso-turc, desfășurat între 1768–1774, se lasă luat prizonier și dus în Rusia. Acolo a fost primit cu onoruri de împărăteasa Ecaterina a II-a.

Tronul Moldovei îl recâştigă după Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, semnat la 21 iulie 1774, cu ajutorul diplomaţiei rusești şi al celei prusiene. Este înscăunat domnitor în luna septembrie a aceluiași an, dar firmanul de numire a sosit de la Înalta Poartă abia după o lună.

Însă planurile expansioniste ale Imperiului Habsburgic aveau să-i tulbure liniștea. Astfel, austriecii s-au înţeles în secret cu Rusia şi, în 1775, obţin de la Imperiul Otoman, Bucovina, vechiul teritoriu românesc.

Domnitorul şi boierii au protestat vehement, în unul din numeroasele sale memorii adresate Porții otomane eil subliniind că „locuitorii Moldovei cer cu insistenţă ca Poarta să-i apere contra unei pierderi aşa de mari”.

Acesta este şi motivul care i-a grăbit sfârşitul. Deoarece a protestat împotriva pierderii Bucovinei, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture pe Ghica de la domnie.

Citește și: Cine a fost prințesa română care putea fi țarina Rusiei? A avut un fiu cu Petru cel Mare

Aceștia au trimis un capugiu, un trimis special al sultanului, a cărui sarcină era mazilirea și execuția domnitorilor, pentru a-l omorâ pe Ghica.

Dar cum acesta era recunoscut pentru vitejia și forța sa fizică, otomanii au recurs la un vicleșug: l-au numit pe cel mai bun prieten al domnitorului, Ahmed-beg, să ducă la îndeplinire ordinul.

„Poarta, când hotărî moartea lui Ghica, ştiu foarte bine că nu-şi va putea împlini grozavul scop decât prin ascuns vicleşug, căci cunoştea vetejia domnului.

Pentru aceea, dar, alese pe Ahmed-beg capigibaşa, cel mai bun prieten al lui Ghica, dându-i şi ferman de mazilire şi de ucidere. Iar pentru celelalte, îl rândui să se povăţuiască după instrucţiile lui Constantin Muruz (n.r. - Moruzzi, cel care avea să-i urmeze pe tron lui Ghica) şi a boierilor nemulţumiţi”, scria Mihail Kogălniceanu despre ziua uciderii domnitorului.

Până la urmă, tot printr-un vicleșug, prefăcându-se bolnav, Ahmed-beg, care era însoțit de 40 de bostangii, luptători cu experiență. l-a atras pe Grigore al III-lea Ghica la hanul Beilicului. pentru a-i citi un firman împărătesc, fără a-i spune despre ce este vorba în el.

Acolo erau găzduiți dregătorii turci, în trecere prin capitala Moldovei, iar domnitorul a luat puțini oameni cu el, nebănuind vreo primejdie.

În ciuda avertizărilor primite de la unii apropiați, domnitorul refuza să creadă că Ahmed-beg, bunul său prieten, putea fi implicat într-o acțiune ce ar fi vizat asasinarea sa. Abia când a intrat, de unul singur, în odaia acestuia, și-a dat seama de pericol.

Acolo, cei 40 de bostangii înarmaţi au tăbărât asupra lui, toți deodată. Lupta a fost crâncenă, dar domnul nu a căzut decât după ce a luat 8 dintre turci cu el, pe lumea cealaltă. 

„Ghica răcni ca un leu rănit şi se smuci. Atunci o luptă amarnică se aţâţă; unul împotriva a 40, două braţe fără arme împotriva a 40 de hangiare.

Dar mâinile nenorocitului Domn, întărite prin curajul deznădăjduirii, se făcuseră mai înfricoşate decât cuţitele acelor ticăloşi robi. De o mare putere fizică, el se luptă la început cu călăii săi, smulse din mâna unuia hangiarul, împinge pe ceilalţi, îi răstoarnă prin lovituri voiniceşti şi omoară opt din ei…

Kapegibaşa (n.r. - capugiul), în toată vremea aceasta, şedea pe divan şi se uita liniştit la cruda privelişte, aţâţând numai cu gura pe mârşavii bostangii.

Sfârşitul: bostangiii se apropiară de el şi-i împlântară în trup toate cuţitele lor. Fapta nelegiuirii era sfârşită. Ghica pică mort lângă fereastră, şi turcii strigară: Allah!

Atunci ceasornicul turnului de la Trei Ierarhi bătu trei ceasuri şi jumătate de noapte”, mai descria Kogălniceanu cumplita scenă, potrivit sursei citate.

Citește și: Dictatul de la Viena. De ce a leșinat ministrul de externe al României când a văzut harta țării?

Averea Domnului a fost confiscată, iar Doamna Ecaterina și domnița Elena, fiica lor, au fost duse roabe la Constantinopol.

Capul nefericitului, dar curajosului domnitor a fost trimis tot acolo, unde a „împodobit”, timp de mai multe săptămâni poarta Palatului Topkapî, reședința padişahului.

În schimb, trupul lui Grigore al III-lea Ghica, fanariotul care a luptat și a murit pentru integritatea Moldovei, se află şi astăzi înmormântat în Biserica Sf. Spiridon din Iaşi.