Care domnitor al Moldovei a fost poreclit „ucigașul de boieri”? George Motoi l-a interpretat în film

A existat în istorie un domnitor al Moldovei temut, dar și fascinant pentru temperamentul și personalitatea sa. I s-a spus „ucigașul de boieri”, deși inițial se înțelesese bine cu aceștia. 

Era nepotul lui Ștefan cel Mare, a trăit în vremuri complicate, când Imperiul Otoman era condus de Suleyman Magnificul și, dincolo de etichetele care i s-au pus, a fost un personaj care n-a putut fi ignorat nici de contemporani, nici de posteritate

Alexandru Lăpușneanu, domnitorul Moldovei călugărit fără voia sa

Viața și personalitatea acestui personaj istoric au devenit mult mai cunoscute românilor după ce a devenit subiectul unei celebre nuvele istorice scrisă de Costache Negruzzi și publicată prima oară în 1840.

Ulterior, ea a cunoscut și o ecranizare cu mare succes la public, „Întoarcerea lui Alexandru Lăpușneanu”, film din 1980, în care George Motoi i-a dat în mod magistral chip și voce fostului voievod al Moldovei.

Alexandru Lăpușneanu s-a născut în anul 1499, ca fiu nelegitim al lui Bogdan al III-lea cel Orb și al Anastasiei din Lăpușna, fiind numit „Lăpuşneanu” după numele târgului Lăpuşna, locul copilăriei sale.

Tatăl său era fiul lui Ștefan cel Mare, el însuși fiind, prin urmare, nepotul năprasnicului voievod.

A avut două domnii în Moldova ce-au însumat o durată onorabilă pentru acele vremuri, de 14 ani: septembrie 1552 - noiembrie 1561 și martie 1563 - martie 1568.

Citește și: De ce sabia lui Ștefan cel Mare nu poate fi recuperată din Turcia? Schimbul propus de Ceaușescu

Se știe că și-a schimbat numele de mai multe ori. Mai precis numele de botez - prenumele, cum spunem acum - întrucât în acea vreme încă nu existau nume de familie propriu-zise.

În momentul venirii sale pe tron întâia oară purta numele de Petre Stolnicul, pe care, ulterior, și l-a schimbat în Alexandru.

A preferat apoi un compromis, devenind Petre-Alexandru, pentru ca, mai târziu, să se oprească definitiv la Alexandru, ca nume de domnie, conform historia.ro. A fost proclamat domn cu ajutorul polonezilor, detronându-l pe Ioan Joldea,

„Ci sfătuindu-se pribegii, carii erau acolo, ca să nu vie fără cap, au rădicat domn pe Petrea stolnicul în tîrg în Terebulea, și i-au pus numele de Alexandru vodă, pre carele l-au poreclit Lăpușneanul, și l-au ales pribegii dintre sine”, nota cronicarul Grigore Ureche, preluat apoi de copistul Simion Dascălul.

Alexandru Lăpușneanu, reprezentat cu doi dintre fiii săi, Bogdan (în dreapta), urmașul la tron, și Constantin - Foto: galeriaportretelor.ro

Lăpușneanu a intervenit activ în facerea și desfacerea domnitorilor din Țara Românească.

Astfel, l-a ajutat pe Mircea Ciobanul să revină pe tron în anul 1553, de unde fusese alungat de pretendentul Radu Ilie.

Mai târziu, însă, în 1554, a contribuit la înlocuirea aceluiași Mircea Ciobanul, intrat în dizgrație, cu Pătrașcu cel Bun.

Otomanii n-au văzut cu ochi buni apropierea lui de Polonia, iar în 1555 l-au chemat la Constantinopol.

Conștient de soarta ce-l putea aștepta acolo, Lăpușneanu nu se duce, dar trimite pungi cu bani, punându-se astfel bine și cu Poarta și întărindu-și astfel domnia.

Alexandru Lăpușneanu, domnitor al Moldovei vreme de 14 ani

În plus, în 1556, îi ajută pe turci să o readucă pe tronul din Cluj pe regina Isabella - sora regelui Poloniei, care era refugiată în țara acestuia.

Dar, chiar în clipa în care era cel mai sigur pe domnia sa, primește o lovitură total neașteptată.

Este detronat de un grec crescut la curtea sa, Iacob Eraclide (sau Heraclid), poreclit și Despotul, de aceea istoria, dar și literatura, l-a reținut drept Despot Vodă.

Acesta, prin înșelăciuni și intrigi, dar ajutat și de mulți boieri care-l trădează pe domn, își adună o oaste de mercenari și-l învinge pe Lăpușneanu în lupta din satul Verbia, pe râul Jijia, la 18 noiembrie 1561.

Lăpușneanu se retrage spre Huși, iar de aici, fiind înfrânt și a doua oară, fuge la Chilia, unde se afla deja soția sa, Doamna Ruxandra, fiica lui Petru Rareș, care adusese cu ea și vistieria țării.

Citește și: Cine a fost domnitorul ucis la vânătoare? Capcana în care a picat singurul voievod buzoian

Mai departe, s-a dus la Constantinopol, Lăpușneanu fiind exilat pe insula Rhodos, în martie 1562.

Era, prin tradiție, locul unde domnii detronați erau, de obicei, ținuți ca „rezerve” ale noilor conducători ai Țărilor Române sau își așteptau condamnarea la moarte.

Dar Despot Vodă a fost detronat, la rândul său, de Ștefan Tomșa, pe care Lăpușeanu îl înlătură cu ajutor turcesc, recuperându-și tronul în martie 1563.

Abia acum începe adevărata epopee a faptelor lui Lăpușneanu care-l vor duce direct în istorie, mai ales prin nuvela scrisă de Costache Negruzzi, „Alexandru Lăpușneanul”.

Negruzzi este cel care i-a atribuit cuvintele devenite faimoase: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”, dar și altele, la fel de cunoscute.

Se pare, totuși, că domnitorul chiar a rostit acele vorbe, nefiind doar o invenție literară a lui Negruzzi.

Ele au fost consemnate de cronicarul Grigore Ureche în forma: „De nu mă vor, eu îi voiu pre ei şi de nu mă iubescu, eu îi iubescu pre dînşii şi tot voi merge, ori cu voie, ori fără voie”, potrivit sursei citate.

A doua domnie a lui Lăpușneanu a început în sânge, cu un adevărat război civil declanșat pentru înlăturarea lui Tomșa și avea să înoate în sânge până la sfârșitul ei.

La început, el promite iertare tuturor boierilor trădători și dușmani lui, însă imediat ce și-a consolidat domnia, a făcut un prânz mare, la Curtea Domnească din Iași, la care a invitat pe cei mai de seamă boieri.

În timp ce aceștia chefuiau fără griji, mercenari străini tocmiți de domn au năvălit asupra lor și i-au măcelărit.

După o știre polonă, din noiembrie 1564, au fost uciși la Suceava 12 boieri, în timp ce letopisețul lui Grigore Ureche dă un număr mult mai mare - de 47 - și un însemnat număr de curteni mai mărunți.

Înainte de martie 1568, Lăpușneanu este afectat de o boală care îl sleiește de puteri.

Citește și: Unde a dispărut coroana lui Ștefan cel Mare? Doar o replică se află la Putna, la mormântul acestuia

Simptomele erau frisoane și temperatură ridicată. Izvoarele vorbesc și de o mai veche boală de ochi, posibil glaucom, o boală ereditară de care au suferit atât tatăl său, cât și fiul său, Bogdan Lăpușneanu.

Călugărul și cronicarul Azarie precizează doar că „în al patrulea an din domnia lui a doua, Alexandru a căzut în boală rea și de moarte”.

El le spune boierilor să-l aducă pe vechiul său medic și chirurg, care se afla în Bistrița,  dar acesta va ajunge abia după moartea domnitorului.

Lăpușneanu le mai cere boierilor să-l numească domn pe întâiul său născut, Bogdan, rugăminte pe care i-o transmite și sultanului Suleyman. El dorea ca acest lucru să se întâmple „în timpul vieții sale, fiind el fără putere”.

La 9 martie 1568 adună Sfatul Țării și îi transmite sceptrul domniei lui Bogdan, La scurtă vreme, pică la pat.

Acum se petrece un episod controversat din biografia sa. Se spune, deși nu e cert, că domnitorul ceruse dinainte ca, atunci când va fi aproape de moarte, să fie călugărit.

Căzând în agonie, cei din jurul lui s-au grăbit să-l călugărească, dându-i numele de Pahomie, fără să-l mai întrebe dacă nu s-a răzgândit cumva în privința acestei dorințe.

Miraculos, Lăpușeanu își revine și se înfurie teribil atunci când aude că a fost călugărit în timpul în care zăcuse fără simțire.

E momentul în care rostește spre boieri o altă formulare celebră, impusă ulterior și de nuvela lui Negruzzi: „că de mă voiu scula, pre mulți am să popesc și eu”.

Auzindu-i vorbele, boierii s-au temut imediat că vor avea aceași soartă ca și a celor măcelăriți anterior.

Așa că, nedorind să afle pe pielea lor vreo moarte cumplită, s-au grăbit să acționeze primii, așa că, pe 11 martie 1568, l-au otrăvit, pentru a scăpa de griji.

Lăpușneanu a fost îngropat la ctitoria sa, Mănăstirea Slatina, unde sunt înmormântate ulterior și soția sa, Ruxandra, precum și două fete ale lor.

Fiul cel mare, Bogdan Lăpușeanu, a preluat domnia, dar avea doar 15 ani, tutore fiind mama sa, Doamna Ruxandra.

N-a stat pe tronul părintelui său decât 3 ani, fiind alungat în 1572 de Ioan Vodă cel Cumplit, cu acordul turcilor.

A murit doi ani mai târziu, prin Moscova, după multe rătăciri prin capitalele europene pe unde a căutat, fără succes, ajutor pentru a-și recăpăta domnia.

Deși a murit foarte tânăr, la doar 19 ani, a avut timp să lase un fiu și viitor domnitor, Alexandru cel Rău, care a domnit, însă, doar un an în Țara Românească, între august 1592 și septembrie 1593, sfârșind spânzurat la ordinul sultanului.

Nuvela lui Negruzzi, pe de altă parte, a fost ecranizată pentru marele ecran în 1980 de regizoarea Malvina Urșianu, cu titlul „Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu”, având în George Motoi un interpret senzațional al fostului domnitor, poreclit „ucigașul de boieri”.