10 lucruri mai puțin știute despre Declarația de Independență a SUA. Doar un delegat a semnat actul pe 4 iulie
Declarația de Independență a SUA, adoptată la 4 iulie 1776, e actul fondator al Statelor Unite ale Americii, marcând desprinderea a 13 colonii americane de sub suveranitatea Imperiului Britanic. Evenimentul, de la care se împlinesc 250 de ani, are multe aspecte puțin cunoscute.
Ca în fiecare an, Ziua Independenței SUA marchează data istorică de 4 iulie 1776, când Declarația de Independență a fost aprobată de cei 56 de delegați ai celui de-Al Doilea Congres Continental, forul care reprezenta cele 13 colonii americane de la acel moment.
Documentul de acum 250 de ani a fost redactat, în principal, de Thomas Jefferson, în calitate de membru al „Comitetului celor Cinci”, din care mai făceau parte și John Adams, Ben Franklin, Roger Sherman și Robert R. Livingston.
Declarația de Independență, semnată pe 2 august 1776, de fapt
Declarația afirma că cele 13 colonii nu mai acceptau să fie conduse de Imperiul Britanic și doreau să formeze propria lor țară, oferind și motivațiile deciziei lor.
Douăsprezece colonii au aprobat Declarația în acea zi devenită celebră, în timp ce New York-ul a ratificat-o câteva zile mai târziu, delegații acestui stat nefiind mandatați, inițial, să voteze documentul.
Cei 56 de delegați care au aprobat și semnat actul au fost supranumiți, ulterior, Părinții Fondatori ai SUA.
10 lucruri mai puțin știute despre Declarația de Independență a SUA
1) Cele 13 colonii, care aveau în total aproximativ 2,5 milioane de oameni, erau: Virginia, New York, Massachusetts, Maryland, Rhode Island, Connecticut, New Hampshire, Delaware, Carolina de Nord, Carolina de Sud, New Jersey, Pennsylvania și Georgia.
Citește și: SUA vor îngropa pe 4 iulie o capsulă a timpului pentru anul 2276. Ce va ascunde pentru generațiile viitoare
2) Contrar credinței populare, delegații s-au reunit pentru a semna Declarația de Independență la aproape o lună mai târziu, pe 2 august, ultimul delegat semnând abia pe 4 noiembrie, conform battlefields.org.
Singurul care a semnat documentul în ziua de 4 iulie a fost John Hancock, delegatul de Massachusetts, președintele Congresului Continental.
Independența a fost declarată, de fapt, pe 2 iulie 1776, însă versiunea finală a Declarației a fost convenită pe 4 iulie.
3) Cei 56 de semnatari proveneau din medii foarte diferite, din toate cele treisprezece colonii.
Majoritatea, 23 din 56, erau avocați. Cele mai frecvente profesii erau cele de negustori și proprietari de plantații, cu câte 12 delegați fiecare.
Restul erau o combinație de medici, fermieri, speculanți imobiliari, oameni de știință, tipografi, printre care se număra chiar și un muzician, Francis Hopkinson, și un pastor, John Witherspoon.
Robert Morris și Charles Carroll din Carrollton erau, potrivit unor estimări, cei mai bogați doi oameni din colonii.
Interesant este faptul că Carroll a fost, de asemenea, singurul semnatar catolic.
4) Unul dintre semnatarii fără avere, Sam Adams, nu și-a putut permite nici măcar un costum pe care să-l poarte la Primul Congres Continental. Colegul său delegat din Massachusetts, John Hancock, i-a cumpărat unul.
Cel mai tânăr semnatar al Declarației de Independență avea 26 de ani
5) Vârsta medie la Congresul Continental a fost de 44 de ani și jumătate. Edward Rutledge din Carolina de Sud era cel mai tânăr, la 26 de ani, iar Ben Franklin din Pennsylvania, cel mai în vârstă, la 70 de ani.
Opt dintre semnatari erau imigranți: trei irlandezi, doi englezi, doi scoțieni și un galez.
6) Numele semnatarilor Declarației de Independență au fost ținute ascunse de public timp de mai bine de șase luni, pentru a-i proteja.
Dacă independența nu ar fi fost obținută, semnatarii ar fi putut fi condamnați la moarte pentru trădare.
Citește și: 10 Mai, ziua pe care comuniștii au avut grijă s-o șteargă: „Independența absolută României”
7) John Hancock, în calitate de președinte al Congresului Continental, și-a scris numele citeț, pe mijloc, chiar sub textul documentului și cu literele cele mai mari dintre toate celelalte semnături.
Se spune că și-a justificat scrisul mare și foarte vizibil pentru ca „regele George al III-lea al Marii Britanii să-l poată citi și fără ochelari”.
8) Mulți dintre semnatari s-au confruntat ulterior cu represalii britanice, casele lor fiind incendiate sau soțiile lor capturate.
Richard Stockton urma să fie prins de britanici, la sfârșitul anului 1776, în timp ce încerca să-și evacueze familia din Perth Amboy, New Jersey.
Thomas Heyward Jr. și Edward Rutledge urmau să fie luați amândoi prizonieri de război în urma asediului de la Charleston din 1780.
9) Doi semnatari, John Adams și Thomas Jefferson au devenit mai târziu al doilea, respectiv al treilea președinte SUA.
Fiul lui John Adams, John Quincy Adams, urma să devină al șaselea președinte.
De asemenea, Benjamin Harrison V a fost tatăl celui de-al nouălea președinte, William Henry Harrison, dar și străbunicul celui de-al douăzeci și treilea președinte, Benjamin Harrison.
Citește și: De ce Declarația de Independență a Republicii Moldova față de Rusia a fost arsă? Semnată a doua oară
10) Prima sărbătorire a Zilei Independenței a avut loc la Philadelphia pe 8 iulie 1776.
Aceasta a fost și ziua în care Declarația de Independență a fost citită pentru prima dată în public, după ce oamenii au fost chemați de sunetul Clopotului Libertății.
De asemenea, ca președinte, Thomas Jefferson a început în 1801 tradiția unei recepții publice la Casa Albă, pentru a sărbători ziua de 4 iulie.
