Republica Moldova a adoptat Declarația de Independență față de Rusia - ce își trăia ultimele luni în formula URSS - la 27 august 1991, care a devenit și Ziua Națională a țării.
Au trecut 34 de ani de la acel act, dar Kremlinul dorește să reprindă Moldova în ghera propriilor interese, lucru ce ar putea fi posibil dacă partidele pro-ruse câștigă alegerile generale proramate pentru 28 septembrie, anul acesta.
Mai puțin cunoscut, însă, e faptul că Declarația de Independență din august 1991 a fost arsă, ea fiind redactată și semnată, pentru a doua oară, în 2010. Iar Rusia a avut o influență uriașă în distrugerea acelui document istoric.
De ce Declarația de Independență a Republicii Moldova față de Rusia a fost arsă? Semnată a doua oară
După „violul” teritorial din 26 iunie 1940, când ultimatumul sovietic dat guvernuluo român a dus la pierderea în principal a Basarabiei și nordului Bucovinei, Moldova de Est, așa cum mai este numit teritoriul dintre Prut și Nistru a cunoscut ororile regimului stalinist-comunist.
Cu o scurtă perioadă de trei ani, 1941-1944, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Moldova a făcut parte din URSS sub denumirea de Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și a trăit toate etapele însângerate a ceea ce a însemnat soarta românilor din acel teritoriu în timpul comunismului.
Dar deceniile au trecut, iar realitățile sovietice s-au schimbat de la jumătatea anilor '80. Mișcărea de eliberare națională începută atunci a fost posibilă datorită reformei de restructurare a societății sovietice inițiate de ultimul lider comunist, Mihail Gorbaciov, cunoscută drept „Perestroika”.
Proclamarea independenței Republicii Moldova a fost precedată de adoptarea, încă de la 31 august 1989, de către Sovietul Suprem al RSSM, a Legii cu privire la statutul limbii de stat și revenirea ei la grafia latină.
Citește și: Vizitele lui Ion Iliescu la Moscova după 1989. Ce tratate a semnat cu Putin?
La 23 mai 1991 a fost modificată denumirea oficială a statului din RSS Moldovenească în Republica Moldova, iar parlamentul și-a schimbat denumirea în Parlamentul Republicii Moldova.
De asemenea, a fost adoptat Imnul de Stat al Republicii Moldova „Deșteaptă-te, române!” - în vigoare până la 7 iunie 1994 - după care a fost adoptat imnul „Limba noastră”).
Pe 23 iunie 1990, Parlamentul de la Chișinău a adoptat Declarația Suveranității Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești, iar pe 27 august 1991, Republica Moldova și-a proclamat independența,
A însemnat practic ieșirea din componența Uniunii Sovietice și crearea unui nou stat. Declarația a fost semnată de către 278 de deputați, potrivit asm.md.
Parlamentul Republicii Moldova care a votat independența țării, la 27 august 1991 - Foto: moldova1.md
În acea zi de 27 august aproape un milion de basarabeni au venit la Marea Adunare Naţională, de la Chisinau, unde, în faţa mulţimii, şeful Parlamentului de atunci, Alexandru Moşanu, a dat citirii Declaraţiei de Independenţă adoptată de legislativ.
În aceasta se menționa, printre altele, la cel mai important paragraf, că Parlamentul Republicii Moldova:
„PROCLAMĂ
solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:
REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE”, potrivit documentului postat pe site-ul Curții Constituționale din Moldova, constcourt.md.
Independența Republicii Moldova, declarată la 27 august 1991
La doar câteva ore după proclamarea independenţei, România a recunoscut oficial Independenţa Republicii Moldova, devenind astfel primul stat care a făcut asta.
Doi ani mai târziu, pe 2 martie 1993, Republica Moldova a obținut recunoașterea oficială a statalității când a obținut statutul de membru al ONU. Primul Președinte al țării a fost Mircea Snegur, care a îndeplinit funcția în perioada septembrie 1990-decembrie 1996.
Anii 90 au fost cei ai visării frumoase, inclusiv la reunirea cu patria-mamă, România. A fost perioada „podurilor de flori”, a cântecelor soților Aldea-Teodorovici și versurilor lui Grigore Hagiu.
Dar, în plan politic, autoritățile de la București și mai ales președintele Ion Iliescu acționau cu cinism, dincolo de vorbele goale oferite publicului.
Citește și: Țară mică, probleme mari. Ghid pentru alegerile din Moldova. „Un referendum între Europa sau Rusia“
Încă din 5 aprilie 1991, a fost semnat la Moscova Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi amiciţie între România şi U.R.S.S de către preşedinţii Ion Iliescu şi Mihail Gorbaciov, ce înlocuia vechiul tratat, încheiat în 1970.
Conform noului document, România şi U.R.S.S. se considerau, în relaţiile lor reciproce, precum şi în ansamblul comunităţii internaţionale, în orice situaţie, drept state prietene.
Deși Ion Iliescu a respins afirmaţiile de atunci ale mass-media potrivit cărora Tratatul ar contraveni intereselor României şi R.S.S. Moldova, realitatea a demonstrat că voința de a acționa pentru reunificarea Modovei cu România a trenat, apoi s-a spulberat chiar din această cauză.
De altfel, în 2003, Ion Iliescu a mers din nou la Kremlin, acolo unde a închjeiat un tratat similar cu deja președintele Rusiei, Vladimir Putin.
Originalul Declarației de Independență a Republicii Moldova a fost distrus prin ardere în timpul protestelor anti-guvernamentale de la Chișinău, din 7 aprilie 2009 - Foto: moldova1.md
Revenind la Declarația de Independență a Republicii Moldova, mai puțin cunoscut e faptul că istoricul document a fost distrus într-un incendiu cu ocazia protestelor anti-guvernamentale din Chișinău din 7 aprilie 2009.
Inițial, ceea ce a determinat protestele a fost anunțarea rezultatelor preliminare ale alegerilor generale din 5 aprilie care au atribuit aproape 50% din voturi Partidului Comuniștilor din Republica Moldova.
Dar, așa cum se întâmplă adesea în cazul unor demonstrații de amploare, protestele au fost manipulate de forțele pro-ruse în frunte cu președintele țării de atunci, rusofilul Vladimir Voronin, aflat spre finalul ceor două mandate consecutive.
Cu toate că a debutat ca protest pașnic, situația s-a tensionat brusc, inclusiv din cauza intervenției în forță a forțelor de ordine.
În acest context tot mai violent, unii „manifestanți” au pătruns în clădirea Parlamentului și în cea a Președinției și le-au incendiat.
Inclusiv originalul Declarației de Independență, un gest total inexplicabil dacă ar fi fost să fie opera unor protestatari anti-ruși reali.
Citește și: Macron, Merz și Tusk merg la Chișinău, de Ziua Independenței Republicii Moldova
De altfel, în sediul Președinției, datorită pasivității suspecte a forțelor de ordine, manifestanții au pătruns forțând ușa și stricând geamurile cabinetelor de unde au sustras documente importante de stat.
Prin urmare, din acel aprilie 2009 Moldova a rămas fără documentul original care consemna proclamarea independenței sale. În aceleași evenimente a fost distrus, de asemenea, și originalul primei Constituții a republicii.
Totuși, un an mai târziu, în aprilie 2010, în timpul președintelui interimar Mihai Ghimpu, majoritatea deputaţilor din cei 278 ai primului parlament al țării, în frunte cu Alexandru Moșanu, președintele de atunci al legislativului, s-a întrunit într-o şedinţă festivă pentru a semna a doua oarã textul Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova.
Firește că, la acel moment, Vladimir Voronin și tabăra comunistă pro-rusă n-au participat la eveniment, categorisindu-l drept „o farsă”.
Tocmai de aceea, Rusia âși continuă războiul hibrid de influențare a cetățenilor - care sunt automat și votanți - Republicii Moldova - la fel ca în România - pentru a cîștiga „partida” la alegeril parlamentare programate la 28 septembrie 2025, în condițiile în care au ratat ținta Președinției, unde a triumfat în cele din urmă pro-europeana Maia Sandu.
De votul acsta depinde, la urma urmei, dacă independența proclamată la 27 august 1991 va rămâne doar pe hârtie sau nu.
