Sute de mii de români au încercat, între 1949 și 1989, să fugă din România comunistă a lui Dej și, apoi, a lui Ceaușescu.
Comunism
Bucureșteanca Daniela Dimofte a povestit pe Facebook cum fostul ei iubit din tinerețe a murit în 21 decembrie 1989, la Revoluție. Cuvintele femeii sunt emoționante și vorbesc despre iubirea tinereții ei, dar și despre schimbările care au urmat în țară, după decembrie 1989.
Asociaţiile Foştilor Deţinuţi Politici din România, „21 decembrie 1989" și Memorialul Revoluţiei 16-22 decembrie 1989 Timişoara, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei Sighet şi CNSAS au fost decorate de președinte, la Cotroceni.
Noul ambasador al Statelor Unite la București, Adrian Zuckerman, a ținut joi seara un scurt discurs în limba română și a mărturisit că nu credea că România va scăpa de comunism și că va ajunge o democrație. Vineri a dezvelit la Timișoara o placă în cinstea eroilor Revoluției.
Lipsit de ideologie și de Gulag (deși, pe 10 august, și-a demonstrat cu vârf și îndesat gena represivă), pesedismul n-a fost un comunism - dar a avut, cu siguranță, aceeași vocație a minciunii endemice, a contraselecției programatice, a falsificării infinite a realului.
În decembrie 1989, eram elev în clasa a XI-a la școala din satul meu natal din sudul Basarabiei/Republica Moldova.
Altfel decât schimbările pașnice de putere din majoritatea statelor comuniste ale Europei Centrale și de Răsărit, care au fost revoluții civice, Revoluția Română a venit târziu și a fost violentă.
Câți oameni furioși strânși într-o piață pot convinge un dictator sângeros să se urce în elicopter și să fugă? Și câți dintre ei puteau fi aduși acolo de puteri străine?
