Dumitru Iuga. „Iorgu“ neliniștit de securiști: disidență până la Revoluție

Iuga era, pe atunci, tehnician la Televiziunea Română și a reușit, în câteva luni, alături de zeci de persoane, să formeze un grup de opoziție față de conducerea țării.

MLDSR, care avea un program de reforme inspirat de celebrul sindicat polonez „Solidaritatea“, a intrat repede în atenția Securității, după ce unul dintre cei din grupul său a trădat.

În total, 62 de persoane au fost urmărite intens, dintre care 28 erau înscrise în Mișcare, iar restul erau simpatizanți.

În 10 septembrie 1983, Dumitru Iuga, care avea, atunci, 41 de ani, a fost arestat, iar în 12 ianuarie 1984 este condamnat de Tribunalul București la 12 ani de închisoare, pentru infracțiunea de complot împotriva orânduirii socialiste.

A ieșit din pușcărie în 9 septembrie 1989, în baza unui decret de amnistie, însă a fost arestat din nou, după trei luni, în „buza“ Revoluției.

„Am convingerea că vom ajunge la dosare“

Dosarul de la Securitate prin care era urmărit Dumitru Iuga conține mai multe episoade emoționante, care arată că, nici măcar când era închis în temutele temnițe comuniste, „Iorgu“ nu se lepăda de credințele sale. Un exemplu este din 18 mai 1985, când Iuga era întemnițat la Aiud.

Una dintre filele dosarului său de la Securitate conține transcrierea unei discuții dintre deținuții politici Dumitru Iuga și Francisc Barabasz, în care cei doi, asemenea unor vizionari, vorbesc despre momentul în care dosarele Securității vor fi făcute publice. Redăm un pasaj din această discuție, conform DUI „Iorgu“ din arhivele CNSAS:

„Dumitru Iuga: Situația actuală trebuie să se schimbe, nu mai poate dura așa, chiar în socialism, trebuie să ni se dea o satisfacție, așa nu mai merge.

Francisc Barabasz: Vezi, mulți dintre noi atunci or să meargă să zică: eu am suferit, am fost la pușcărie (...)

Dumitru Iuga: Da, așa o să fie, dar chiar unii dintre aceștia nu se gândesc că, de fapt, au făcut mult rău, ne-au făcut mult rău.

Francisc Barabasz: Știi când o să știm noi cine ne-a făcut rău? Când o să ajungem să ne vedem dosarele.

Dumitru Iuga: Am convingerea că vom ajunge la dosare și atunci vom vedea, sigur și clar, care ce față are și a avut, astea întotdeauna au ieșit la lumină“.

„Cerere de grațiere nu fac. Nu am către cine să o fac!“

O altă discuție relevantă este între Dumitru Iuga și cunoscutul disident politic Iulius Filip, închis, la acea vreme, tot la Aiud.

Și această discuție, din 19 august 1985, este interceptată de securiști și adăugată în Dosarul „Iorgu“. Filip îi spune lui Iuga: „Pe mine mă pot amâna cât vor ei, că eu nu fac cerere și nu mă milogesc în fața lor. Cerere de grațiere nu fac, că nu am către cine să o fac! Către cine să o fac?

____________________

Citește dosarul complet Disidența ascunsă

Disidența ascunsă. Anonimii care au luptat împotriva lui Ceaușescu

Abuzurile psihiatrice. „Ce căuta Securitatea, un serviciu secret, în cazurile medicale?“

„Pot să afirm că trăiesc într-o societate socialistă? Nu. Corupția n-a dispărut“

Internat la Psihiatrie pentru că a lipit manifeste prin oraș

Dosarul „Panoul“. Suspecta moarte a elevului Mugur Călinescu

_____________________

Către cel pe care l-am blamat deschis?“. Dumitru Iuga îi răspunde camaradului său: „Nici eu n-aș mai face acum nicio cerere (...) Acum, când mi-am distrus sănătatea și viața în pușcărie, nu mai are niciun rost“.

Ofițerul de Securitate scrie în nota de constatare că Dumitru Iuga era „pedepsit cu 12 luni regim restrictiv, celălalt cu zece zile de izolare severă, pentru manifestări neregulamentare“ Cu câteva zile înainte să intre la „regimul restrictiv“, în 13 august 1985, Iuga trimite o scrisoare familiei sale, păstrată în dosarul de la Securitate, în care își anunță rudele că „până la anul pe timpul acesta (respectiv 11.08.1986), nu mai am dreptul la alimente, vorbitor și corespondență.

În schimb, am dreptul la pachet sanitar (5 pachete țigări, 5 cutii chibrite, o hârtie igienică, una pastă de dinți și un săpun). Cu sănătatea o duc din ce în ce mai rău. (...) În aceste împrejurări, eu închei această unică carte poștală, până la anul dorindu-vă multă sănătate și toate cele bune. Cu mult drag, Dumitru“

„Îți chemăm fătucele și le periclităm liniștea“

Într-o notă a ofițerilor de Securitate, din 15 aprilie 1988, se relatează despre motivele pentru care a fost închis Dumitru Iuga, despre comportamentul lui în penitenciar, precum și despre un moment în care s-a pus în discuție eliberarea sa condiționată. În acest document se precizează că, odată cu urmărirea informativă în detenție a lui „Iorgu“, s-a stabilit că „nu a renunțat la conceptele sale, căutând modalități de a le transmite și altor deținuți.

(...) «Iorgu» a făcut obiectul unor acțiuni propagandistice întreprinse de organizația Amnesty International și postul Europa Liberă, care au difuzat mai multe comentarii dușmănoase la adresa statului nostru“ La finalul notei se amintea că, „la data de 26.09.1986, a fost discutat în comisia pentru liberare condiționată și, având în vedere comportarea necorespunzătoare, a fost amânat până la data de 25.06.1988, când se va reanaliza situația sa“.

În 15 septembrie 1989, în ziua ieșirii din penitenciar a lui Dumitru Iuga, acesta are o discuție de tip „instructaj“ cu securistul care îl supraveghea.

Fotografii păstrate în dosarul de la Securitate a lui Dumitru Iuga, făcute în timpul filajului, înainte să fie arestat

Ofițerul îl amenință că, „la primul gest“, „îți chemăm fătucele (pe fiicele lui Iuga – n.r.) și le periclităm liniștea“. Transcrierea înregistrării acestei discuții se regăsește în Dosarul „Iorga“: „Să știi un lucru, că eu sunt cel care, într-un fel sau altul, o să răspund de dumneata după ce ieși de aici. (...)

Sigur, dacă nu te vei astâmpăra, în cea mai bună variantă, vei ajunge din nou aici. Repet, eu îmi măsor cuvintele, în cea mai bună variantă. (...) Păi, tăticu, la primul gest, îți aduc fătucile și le zic: îl vedeți pe tac-tu? A zis că are grijă de voi, uite grija de voi unde este. (...)

Tăticu, din clipa aia le periclitez liniștea. Nu înseamnă că suntem măgari, să le afectăm pe ele, dar le reduc la o astfel de liniște și socială și...“.

Abia ieșit din penitenciar, „Iorgu“ își continuă fără frică „treaba“ împotriva regimului. Fiind urmărit și după ieșirea din închisoare, inclusiv prin tehnică operativă instalată la el acasă, securiștii află, așa cum se arată în rapoartele lor, că, în 29 noiembrie 1989, Iuga îi „spune soției că ar trebui lansat și un Program, dar care va fi viabil numai atunci când poporul va deține puterea, deci există o bază de aplicare.

Cu acest program se atrage atenția oamenilor și poate cuprinde următoarele puncte: Formarea unui aparat de partid și de stat dispus să negocieze cu poporul, pentru ca el să fie silit să țină cont de doleanțele poporului; Eliberarea tuturor deținuților politici (...);

Constituirea unei comisii guvernamentale care să poarte negocieri cu poporul, prin reprezentanții săi; Îmbunătățirea aprovizionării imediate a populației cu bunuri agroalimentare“.

Cu câteva zile înainte de Revoluție, Iuga îi citește fiicei sale „Manifestul pentru sănătate al poporului român“, pe care îl scrisese: „Cetățenilor români (...), când vă plimbați, învățați să cântați, fredonând bucăți muzicale care sunt atât de apropiate sufletelor voastre.

Atâtea pe care voi le știți, dar pe care nu le-ați fredonat niciodată în stradă, «Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte» și așa mai departe. Și toate vor veni de la sine“.

În 12 decembrie 1989, Dumitru Iuga este din nou arestat, însă este eliberat în 22 decembrie 1989, la Revoluție. Dumitru Iuga a murit în 21 aprilie 2013.

____________________