CALENDAR 7-13 FEBRUARIE - Iranul devine republică islamică

DE Mircea Marian , Flavia Drăgan | Actualizat: 08.02.2020 - 10:00

11 februarie 1979: La doar 10 zile de la revenirea ayatollahului Ruhollah Khomeini în Iran , armata se retrage în cazărmi, punând capăt revoluției începute cu un an înainte, împotriva regimului șahului, alimentată chiar de ayatollah.

SHARE

Șahul Mohammad Reza Pahlavi este răsturnat, iar Iranul devine republică islamică (proclamată oficial în 1 aprilie 1979).

Khomeini, fost profesor de filosofie din Qom, a fost exilat din Iran în 1964, după ce a criticat dur occidentalizarea țării, dusă de șah, cunoscută drept Revoluția Albă.

Mohammad Reza Pahlavi a industrializat țara, a oferit drept de vot femeilor și a creat o economie puternică. Cu toate acestea, a fost acuzat că și-a înăbușit oponenții, marginalizând sau interzicând partidele de opoziție.

În 1978, încep proteste masive contra regimului șahului, acuzat că este „o marionetă a Statelor Unite“.

La câteva zile după Vinerea Neagră, unul din cele mai ample proteste, este instituită legea marțială. Frontul Național, o coaliție de naționaliști, clerici, partide de stânga, și Partidul Tudeh, pro-sovietic, se unesc cu mullahii, pentru a-l răsturna pe șah. Din exil, ayatollahul cere abdicarea lui Pahlavi.

Slăbit de cancer și pierzând din mâini frâiele puterii, șahul pleacă din Iran în 16 ianuarie 1979, după 37 de ani de domnie, și moare 13 luni mai târziu, în Egipt.

Khomeini instaurează un regim de teroare și suprimare a drepturilor omului, în care pro-occidentalii sunt vânați și persecutați, și declanșează, în 1980, războiul cu Irakul.

Rupe și relațiile diplomatice cu SUA, după criza ostaticilor de la Ambasada SUA din Teheran, când suporterii fanatici ai ayahtollahului iau 53 de ostatici și cer întoarcerea șahului în Iran, unde să fie judecat. Până în 1983, aproape 8.000 de oponenți ai lui Khomeini sunt executați.

Politica sa represivă este continuată de ayahtollahul Ali Khamenei, puternic contestat acum, iranienii cerând o republică democratică.

O constituție fanariotă

7 februarie 1741: A apărut „Marele Hrisov al lui Constantin Mavrocordat“ ce stabilește o serie de reforme fiscale și administrative în Țara Românească. Mavrocordat a generalizat rupta, care devenea principiul de bază al noului sistem fiscal.

Noul impozit avea un cuantum fix, termen de achitare precis şi se aplica întregii populaţii.

S-a introdus evidenţa celor care plăteau impozite, fiecare plătitor de taxe primind un act fiscal, un fel de buletin de identitate, care atesta calitatea de contribuabil şi semnalmentele fizice ale deţinătorului.

Vestul recunoaște independența României

8 februarie 1880: Franța, Germania și Marea Britanie recunosc independența de stat a României.

Procesul de recunoaștere a independenței a durat fiindcă România a trebuit să pună în aplicare articolul 44 din Tratatul de la Berlin, articol care prevedea acordarea cetățeniei române tuturor locuitorilor, indiferent de religie.

Tratatul fusese încheiat fără ca România să aibă dreptul să participe la negocieri, ci doar să facă o declarație în timpul lucrărilor.

Comuniștii epurează presa

9 februarie 1945: Se promulgă Legea pentru epurarea presei, care prevedea sancționarea cu interzicerea definitivă de a lucra în presă pentru acei ziariști care, înainte de 23 august 1944, s-au pus în slujba hitlerismului.

O comisie desemnată de Ministerul Afacerilor Străine urma să-i identifice pe cei care urmau să fie epurați. Decretul-lege a fost semnat de Regele Mihai I și inițiat de ministrul Afacerilor Străine Constantin Vișoianu.

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2020 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Aici puteti modifica setarile de Cookie -