Susținătorii Doinei Cornea, vânați pe capete de Securitate

Destinele tragice ale unora dintre acești români au fost făcute publice de cercetătorii CNSAS, în cadrul expoziției intitulate „Eroi fără glorie“, organizată pe holurile Parlamentului, până în 15 februarie 2020.

Doina Cornea, fostă profesoară de franceză și una dintre cele mai emoționante și puternice figuri ale disidenței anticomuniste, urmărită pas cu pas de Securitate, persecutată politic, lăsată fără serviciu, încarcerată pentru credințele și activitatea sa împotriva fostului regim, a avut alături, chiar și în acea perioadă neagră pentru istoria României, mii de români care îi împărtășeau opiniile și încercau să o susțină. Îi trimiteau scrisori, o contactau telefonic, o vizitau acasă.

Făceau orice ca să îi transmită măcar un cuvânt de încurajare.

Securiștii, însă, intrau imediat pe fir, iar toți cei care încercau să ia legătura cu Doina Cornea, pentru a o sprijini, deveanu ținte.

Mulți dintre cei care formau „rezistența“ Doinei Cornea apar în documentele fostei Securități, din dosarul de urmărire a „Dianei“ – numele conspirativ atribuit de securiști fostei disidente care a murit în 4 mai 2018 -, făcute publice de cercetătorii CNSAS, în cadrul evenimentului amintit.

În acest dosar este păstrată, de exemplu, o listă care cuprinde numele și adresele a 113 persoane care au intrat în contact cu Doina Cornea, pentru a-și exprima susținerea față de acțiunile ei. În această listă este menționată și natura legăturii sau a faptei pentru care fiecare dintre cele 113 persoane au intrat în atenția securiștilor.

„Atitudine marcată de un spirit de frondă“

Într-un alt document din dosarul „Diana“, securiștii scriu în ce consta „activitatea ostilă“ a Doinei Cornea și de ce a fost dată afară din învățământ, fiind considerată periculoasă pentru „educarea studenților“.

„A fost semnalată cu manifestări de denigrare a orânduirii socialiste în special din anul 1977, când a încercat să trimită prima scrisoare cu un astfel de conținut postului de radio Europa Liberă. (...)

Atitudinea ei este marcată în continuare de un spirit de frondă, de rezistență, de atacuri deschise și violente împotriva politicii culturale a partidului și statului nostru. (...)

La numai câteva luni după avertismentul dat de conducerea Universității în cadrul dezbaterii publice, a scos ilegal din țară, prin fiica ei, un material dușmănos intitulat «Misiunea intelectualilor, a profesorilor și responsabilitatea ce le revine față de tânăra generație», difuzat de Radio Europa Liberă la 22.08.1982.

În această situație, rectorul Universității a convocat membrii Senatului universitar unde, în unanimitate, au hotărât desfacerea contractului de muncă începând cu data de 15.09.1983, ca necorespunzătoare funcției didactice cu rol de educare a studenților“, se arată în respectivul document.

Din același act mai aflăm și că fosta disidentă își stabilise un cod propriu de comunicare cu cei apropiați, astfel încât să evite folosirea unor cuvinte care ar fi putut atrage atenția regimului.

Securiștii, însă, au descifrat și acest limbaj: „Pentru conspirarea comunicărilor, Diana folosește un sistem simplu de codificare, incluzând în text cuvinte cu sensuri diferite. De exemplu: «Cristina» este simbolul pentru postul de radio Europa Liberă, «Desene, schițe» - materiale pentru Europa Liberă, «Anișoara» - Securitatea, «mașina de tricotat» - aparatul de multiplicare xerox, «andrele» - hârtia și accesoriile pentru multiplicat“.

Emoționantele scrisori de susținere

Între cei care au încercat, chiar și de la distanță, să-i fie alături Doinei Cornea, a fost și Ion Puiu, fost deținut politic și fost membru al Partidului Național Țărănesc.

În 1985, Ion Puiu i-a trimis acesteia o scrisoare, interceptată, însă, de Securitate: „Prima scrisoare de prietenie și de adeziune a fost să fie a dumneavoastră. (...)

Să nu-mi reproșați, însă, marea întârziere, ar fi nedrept. Direcția de Cercetări Penale a Municipiului București a avut grijă, încă din 17 aprilie, să mă pună în imposibilitatea practică de a comunica cu cineva“.

O altă scrisoare oprită din circuit de către Securitate, în 4 mai 1987, era semnată de Teodor Brișcan, care făcea referire la un mesaj al Doinei Cornea adresat lui Nicolae Ceaușescu, prin intermediul postului de radio Europa Liberă: „Mă număr printre cei mulți – sunt convins că așa este – care ascultă emisiunile postului Europa Liberă. Am ascultat scrisoarea adresată de dumneavoastră președintelui României, Nicolae Ceaușescu.

Sunt întru totul de acord cu proiectul de reformă a învățământului propus de dumneavoastră și îmi exprim regretul că nu poate fi comentat liber. (...)

A sosit momentul depășirii acestei lungi perioade de teamă, de închistare, de așteptare. Ce să așteptăm? O schimbare în bine?

Dar cine să o facă, dacă toți aprobăm și aplaudăm? V-am scris doar pentru a-mi exprima totala adeziune la curajoasa dumneavoastră inițiativă.

Cu profund respect, Brișcan Teodor“.

Citește dosarul complet Disidența ascunsă

Dumitru Iuga. „Iorgu“ neliniștit de securiști: disidență până la Revoluție

Abuzurile psihiatrice. „Ce căuta Securitatea, un serviciu secret, în cazurile medicale?“

„Pot să afirm că trăiesc într-o societate socialistă? Nu. Corupția n-a dispărut“

Internat la Psihiatrie pentru că a lipit manifeste prin oraș

Dosarul „Panoul“. Suspecta moarte a elevului Mugur Călinescu

Cazul Năstăsescu: Nouă ani de închisoare pentru „Vrem carne, lapte, brânză!“

Grupul „Olindaru“, închisoare pentru o hârtie cu „Jos banda lui Ceaușescu!“

Jurnalist francez, avertizat la plecarea din România

Din documentele păstrate de CNSAS referitoare la urmărirea Doinei Cornea reiese că nu doar românii care o susțineau pe aceasta intrau sub lupa Securității, ci și cetățenii străini.

Un exemplu în acest sens este al unui jurnalist francez, Guiral de Tremqualye, care, în 1988, a venit în România și a realizat un interviu cu Doina Cornea.

Securiștii s-au mobilizat și au distrus toate materialele jurnalistului – fotografii și înregistrări –, avertizându-l pe acesta că a interacționat cu cea care era considerată dușman al regimului.

Într-un raport privind întâlnirea dintre ziaristul francez Guiral de Tremqualye și Doina Cornea, în ianuarie 1988, securiștii scriu că „«Diana» i-a declarat în continuare că nu se va lăsa doborâtă și nu-i este frică de consecințe, subliniind că arestarea i-a fost benefică, pentru că a eliberat-o de frică“. Raportul a fost urmat de un altul întocmit de securiști, în care este explicat și cum vor proceda oamenii regimului pentru a bloca transmiterea în presa străină a interviului oferit de Doina Cornea.

„La 28.01.1988, ziaristul francez Guiral de Tremqualye a vizitat-o la domiciliu pe Doina Cornea, din Cluj-Napoca.

S-a prezentat în calitate de ziarist la cotidianul Liberation, fapt pentru care Doina Cornea i-a acordat un interviu în conținutul căruia și-a expus pe larg acțiunile și concepțiile politice, ostile statului nostru. (...)

Propunem a se aproba avertizarea lui Guiral de Tremqualye, sub acoperirea organelor de pașapoarte. După efectuarea controlului bagajelor, străinul va fi invitat într-un birou, unde mr. Moldovan se va prezenta ca funcționar al Secției de Pașapoarte, după care îl va avertiza că autoritățile române cunosc faptul că și-a depășit calitatea de turist.

În timpul acestei discuții, se va organiza, în condiții de conspirativitate, voalarea filmelor și ștergerea înregistrării de pe benzile minicasetofonului cu care a înregistrat discuțiile cu Doina Cornea“.