„Păcatele“ acestor oameni cărora li se lipea eticheta de bolnavi psihic erau că se plângeau de sărăcie, scriau Partidului, ziarelor de atunci sau chiar lui Nicolae Ceaușescu, informându-i despre greutățile prin care trec. Alții „îndrăzneau“ să facă și să împrăștie manifeste prin diverse localități.
„Totul se făcea cu complicitatea medicilor“
Securitatea îi lua la ochi pe toți, nimeni nu rămânea nepedepsit pentru că era nemulțumit de regim și, în final, oamenii erau internați în ospicii, iar unii transformați în „legume“. Germina Nagâț, cercetător și membru al Colegiului CNSAS, a explicat că, în cazurile de acest tip, „problema mare este că la mulți nu avem niciun dosar.
Avem bucăți de caz din dosare din fondul Corespondență al CNSAS, adică schimbul birocratic de hârtii dintre unitățile Securității.
Căutându-le dosarele individuale, nu le-am găsit, deci nu avem cum documenta nici măcar o bucată din povestea psihiatrică“.
Specialista mai arată că, din motive de legislație, CNSAS nu are nicio competență în privința preluării arhivelor medicale din spitale, astfel că cercetătorii știu doar ce a dispus Direcția a VI-a Cercetări Penale din cadrul Securității și, în unele cazuri, mai sunt găsite sentințe judecătorești de internare a acestor persoane.
„Noi, cei din CNSAS, nu avem nicio competență să mergem să cerem documente de la spitale, astea sunt lucruri pe care Parchetul ar trebui să le ceară, considerând toate aceste cazuri drept infracțiuni contra umanității, căci acolo se încadrează“.
În cadrul expoziției „Eroi fără glorie“ sunt prezentate 11 cazuri de abuz psihiatric, când cei interogați de Securitate ajungeau, într-un moment sau altul al anchetei, la medicul psihiatru. „Toate aceste cazuri se făceau de Securitate cu complicitatea medicilor.
În documentele noastre, neavând acces la arhivele medicale, nu apare niciun nume de medic. Într-un singur caz am găsit un document cu denumirea unui medicament care îi era administrat unei persoane.
Chiar dacă am admite, de dragul argumentării, că acești oameni ar fi avut probleme psihice, tot nu avea ce căuta Direcția a VI-a a Securității în poveste, deoarece competența ar fi trebuit să fie strict mediclă.
Toate aceste cazuri de abuzuri medicală sunt niște orori. Ce caută un serviciu secret în cazuri medicale?“, mai spune Germina Nagâț.
____________________
Citește dosarul complet Disidența ascunsă
Disidența ascunsă. Anonimii care au luptat împotriva lui Ceaușescu
Dumitru Iuga. „Iorgu“ neliniștit de securiști: disidență până la Revoluție
„Pot să afirm că trăiesc într-o societate socialistă? Nu. Corupția n-a dispărut“
Internat la Psihiatrie pentru că a lipit manifeste prin oraș
Dosarul „Panoul“. Suspecta moarte a elevului Mugur Călinescu
_____________________
„Nu se găsesc nici în postura de deținuți politici“
Cum documentele din arhivele spitalelor nu pot ajunge la CNSAS, din cauza legislației, și dacă s-ar vrea alcătuirea unei spețe juridice în aceste cazuri de abuz psihiatric, cercetătorilor le lipsesc actele medicale.
Singura cale rămâne ca frânturile acestor povești, care se mai păstrează în arhivele fostei Securități, să fie preluate de procurori, singurii care pot avea acces la fișele de pacienți, în cazul în care spitalele mai păstrează documentele acelor vremuri.
„Cu sigurnață, Parchetul ar trebui să ia în discuție aceste spețe, în așa-zisul dosar al Procesului Comunismului, pentru că acești oameni nu mai au nimic care să arate tortura prin care au trecut.
Parchetul ar trebui să ia
în discuție aceste spețe.
Acești oameni nu mai au
nimic care să arate tortura
prin care au trecut
Neîncadrabile ca victime, nu se regăsesc în lege nici în postura de deținuți politici, pentru că nu a fost niciun caz penal, care ar fi însemnat risc de imagine pentru regim.
Așa că varianta asta i-a fost extrem de favorabilă Direcției a VI-a Cercetări Penale a Securității. Doar o mică fisură, o mică vulnerabilitate dacă se ridica, în timpul anchetei, legat de starea ta mentală, o depresie banală, te putea costa transformarea în legumă.
Aveai de ales între a face pușcărie politică, a fi internat la psihiatrie și a face pușcărie de drept comun“, mai arată Nagâț.
Directiva despre „discernământul politico-juridic“
Cercetătoarea mai spune că, începând cu anul 1972, se știe oficial că a existat o broșură editată de Ion Stănescu, fost ministru de Interne, în care se vorbea despre discernământul politico-juridic. Prin această broșură, cadrele de Securitate erau învățate să deghizeze juridic spețe de opoziție la regim.
„Este vorba despre o directivă ideologică aplicată consecvent și cu metodă, în munca Securității. Cum să mascăm acțiunile împotriva regimului și a lui Ceaușescu în altceva?
Iar acest lucru se făcea, de cele mai multe ori, prin transformarea cazului într-un delict de drept comun“, arată Nagâț.
De exemplu, în cazurile disidenților Doina Cornea și Gheorghe Ursu, Securitatea a încercat explicit introducerea unor culpe de drept comun, cu scopul de a-i compromite pe aceștia. La Ursu a fost deținere ilegală de valută, la Doina Cornea la fel, i-au fost plantați în casă șilingi austrieci.
„O altă metodă, statistic mai puțin prezentă din cercetările noastre de până acum, era trimiterea în expertiză psihiatrică și vulnerabilizarea medicală a persoanei, care se făcea, nu de puține ori, și cu complicitatea familiei.
De ce? Rudele celui vizat își spuneau că, decât să-l văd în pușcărie, mai bine-l internau câteva luni, apoi, în unele situații, omul era dat în grija familiei, care îi administra mai departe un anumit tratament. Totul era să se ajungă la neutralizarea persoanei, iar partidul să stea liniștit“, mai arată Germina Nagâț.
____________________
Citește dosarul complet Disidența ascunsă
Disidența ascunsă. Anonimii care au luptat împotriva lui Ceaușescu
Dumitru Iuga. „Iorgu“ neliniștit de securiști: disidență până la Revoluție
„Pot să afirm că trăiesc într-o societate socialistă? Nu. Corupția n-a dispărut“
Internat la Psihiatrie pentru că a lipit manifeste prin oraș
Dosarul „Panoul“. Suspecta moarte a elevului Mugur Călinescu
_____________________
