Cazul Năstăsescu: Nouă ani de închisoare pentru „Vrem carne, lapte, brânză!“

DE Ramona Ursu | Actualizat: 08.02.2020 - 10:24

Gheorghe Năstăsescu, maistru constructor din Iași, a fost prins în flagrant, în 1982, în timp ce arunca manifeste în centrul Bucureștiului, după ce s-a urcat pe o schelă a unei clădiri de pe Strada Lipscani.

SHARE

Năstăsescu și-a făcut un sindicat clandestin, pe care l-a intitulat „Libertatea“, iar în numele acestei organizații a realizat manifestele împotriva regimului Ceaușescu.

Bărbatul a fost prins și condamnat la nouă ani de închisoare, fiind eliberat, în 1988, în baza unui decret de amnistie. Povestea lui Gheorghe Năstăsescu nu se încheie, însă, aici. Abia ieșit din pușcărie, și-a reluat disidența.

Conform referatului de arestare preventivă a lui Gheorghe Năstăsescu, ancheta împotriva acestuia a început în 24 iulie 1982, ieșeanul fiind acuzat că „a conceput, redactat, multiplicat și difuzat un material cu conținut dușmănos la adresa orânduirii socialiste“.

Documentul mai arată că Năstăsescu a trimis manifestele prin poștă la mai multe persoane și instituții, în lunile iunie și iulie 1982.

„La 23 iulie 1982 s-a deplasat în București, pe Strada Lipscani, unde, în prezența mai multor persoane, la un imobil în renovare, a citit materialul cu conținut dușmănos“, se arată în documentul anchetatorilor, păstrat în arhivele CSNAS.

„Jos codul muncii de tip stalinist!“

Muncitorul din Iași a făcut și un program pentru sindicatul său, în care cerea: „Jos dictatura familiei Ceaușescu, care a dus la înfometare poporul nostru și care trimite în străinătate tot ce e mai bun în țara noastră. Vrem carne, lapte, brânză pentru noi și copiii noștri subnutriți, nu programe de alimentație rațională!

Rușine să avem asemenea cozi, după 35 de ani de socialism! Vrem alegeri libere, cu participarea sindicatului «Libertatea» și a altor forțe ale națiunii, nu deputați numiți de burghezia comunistă, sătulă și îmbuibată la magazinele lor interne! Jos cenzura!

Vrem libertatea presei, a cuvântului, a întrunirilor! Jos codul muncii reacționar, de tip stalinist! Vrem eliberarea fraților și părinților noștri țărani de sub cea mai cruntă exploatare feudalo-comunistă. (...)

Vrem libertatea călătoriilor în străinătate! Trăiască «Libertatea»!“.

După ce a fost prins , Gheorghe Năstăsescu a povestit în fața anchetatorilor cum și-a urmat, la București, planul pe care și l-a făcut acasă, la Iași: „În ziua de 22 iulie 1982, cu rapidul de la 5.30, am luat în buzunar, împăturite, cele 10 manifeste și am plecat la București. (...)

A doua zi, 23.07.1982, la ora 11 fix, m-am dus pe Strada Lipscani, unde este un trafic mai mare, și, găsind o schelă la un bloc în finisaj, m-am urcat la o înălțime de 12 metri, de unde am început să dau citire acestui manifest, reușind să-l termin de citit. În acest timp, am aruncat și cele zece manifeste împăturite în mulțime“.

Citește dosarul complet Disidența ascunsă

Dumitru Iuga. „Iorgu“ neliniștit de securiști: disidență până la Revoluție

Abuzurile psihiatrice. „Ce căuta Securitatea, un serviciu secret, în cazurile medicale?“

„Pot să afirm că trăiesc într-o societate socialistă? Nu. Corupția n-a dispărut“

Internat la Psihiatrie pentru că a lipit manifeste prin oraș

Dosarul „Panoul“. Suspecta moarte a elevului Mugur Călinescu

Susținătorii Doinei Cornea, vânați pe capete de Securitate

Grupul „Olindaru“, închisoare pentru o hârtie cu „Jos banda lui Ceaușescu!“

Mesaj anti-Ceaușescu scris în Ambasada Franței

În aceeași declarație, Năstăsescu mai spune că, aproape imediat, „au venit doi plutonieri de Miliție, care au încercat să mă apuce de picioare, ulterior au venit doi ofițeri care m-au rugat să termin și, coborând jos de pe schelă, am fost condus la Departamentul Securității Statului“.

În finalul declarației, ieșeanul mai subliniază un lucru important, care, spun specialiștii, l-ar fi ajutat să scape de o internare forțată la psihiatrie, o practică, în acele timpuri, pentru pedepsirea celor care se revoltau împotriva regimului.

Concret, au existat situații în care cei vânați de securiști aveau neinspirația să declare, în timpul anchetei, că au avut un moment de rătăcire atunci când au criticat regimul, crezând că, în acest fel, îi vor sensibiliza pe anchetatori și că vor scăpa cu pedepse mai mici.

În schimb, acest tip de declarație le dăuna chiar mai mult, oamenii ajungând să fie internați forțat în spitale de psihiatrie, unde erau aduși la stadiul de „legumă“.

Gheorghe Năstăsescu, însă, a spus, la finalul declarației date în fața anchetatorilor, că „n-am fost niciodată în vreun spital și n-am suferit de boli psihice. Atât declar, susțin și semnez“, asumându-și total faptele sale.

După șase ani de pușcărie, din cei nouă câți a primit din partea instanței, Gheorghe Năstăsescu a fost eliberat, dar a ajuns din nou, aproape imediat în fața Securității și a Miliției, pentru că și-a continuat „munca“ de disident.

Conform unei declarații date în septembrie 1988, în cea de-a doua anchetă a sa, bărbatul povestește cum, în numele sindicatului său cladestin, „Libertatea“, a conceput un nou mesaj anti-regim, mesaj pe care l-a adresat Conferinței general-europene de la Viena.

În 1988, după ieșirea din închisoare, Năstăsescu s-a mobilizat chiar mai bine și a mers la Ambasada Franței de la București, unde a vorbit despre convingerile sale politice.

De altfel, mesajul adresat participanților la conferința din Viena, așa cum arată declarațiile sale păstrate în arhivele CNSAS, a fost conceput chiar în incinta sediului Ambasadei Franței, „odată cu mesajul de felicitare pentru François Mitterand, acesta fiind tot din partea așa-zisului sindicat.

Precizez că mesajul trimis pentru acest organism de la Viena are conținut asemănător cu Manifestul făcut de mine în iulie 1982.

În acest moment, nu-mi amintesc exact, dar este posibil să fi solicitat să-l trimită și la postul de radio Europa Liberă“, după cum a declarat Năstăsescu.

La semnatarii mesajului conceput în sediul Ambasadei Franței din România au fost trecuți de către Gheorghe Năstăsescu mai mulți deținuți pe care acesta i-a cunoscut în anii în care a stat în pușcărie, unii fiind, după Revoluție, cunoscuți deținuți politici, precum Iulius Filip și Radu Filipescu.

Citește dosarul complet Disidența ascunsă

Dumitru Iuga. „Iorgu“ neliniștit de securiști: disidență până la Revoluție

Abuzurile psihiatrice. „Ce căuta Securitatea, un serviciu secret, în cazurile medicale?“

„Pot să afirm că trăiesc într-o societate socialistă? Nu. Corupția n-a dispărut“

Internat la Psihiatrie pentru că a lipit manifeste prin oraș

Dosarul „Panoul“. Suspecta moarte a elevului Mugur Călinescu

Susținătorii Doinei Cornea, vânați pe capete de Securitate

Grupul „Olindaru“, închisoare pentru o hârtie cu „Jos banda lui Ceaușescu!“

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2020 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Aici puteti modifica setarile de Cookie -