Cum blochează criza politică educația din România: "Când schimbi un ministru, motoarele se cam opresc"
În plină criză politică în România, care afectează direct Educația, rectorul SNSPA, Remus Pricopie, avertizează că ultimii ani au adus o scădere constantă a finanțării domeniului.
Rectorul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) din București, Remus Pricopie, fost ministru al Educației, a declarat într-un interviu pentru Tribuna Învățământului, că lipsa de continuitate afectează cel mai mult reformele în Educație.
El adaugă că actuala criză politică, și instabilitatea în general, blochează orice activitate relevantă.
„În momentul în care schimbi un ministru, motoarele se cam opresc”, a declarat Remus Pricopie pentru Tribuna Învățământului.
„Noi astăzi, în învățământul preuniversitar, suntem sub nivelul la care eram înaintea grevei din 2023. [..] Atunci se discuta cum putem face mai bine. Acum se discută de unde să mai tăiem”, spune Pricopie.
El adaugă că „decizia premierului Bolojan, nu a ministrului Daniel David, de a crește norma didactică cu două ore, norma didactică pentru profesori, nu este o reformă, ci este o tăiere a alocărilor bugetare pentru Educație”.
În context, Pricopie critică discursul public care susține că profesorii ar avea un program „ușor”, câteva ore la clasă și atât. Această idee, despre care rectorul SNSPA susține că e promovat chiar de unii politicieni, e falsă.
„Un profesor nu muncește numai în cele 50 de minute cât este la clasă. Întrebați orice învățător, orice profesor, pe oricine din școală câte ore petrece pe problematica școlii. De la discuțiile cu părinții, discuțiile cu elevii din afara orelor, la pregătirea orelor didactice. E ca și cum ai spune că un medic-chirurg muncește numai cât este în sala de operație, tot ce face în afara sălii de operație nu se pune”, spune Remus Pricopie.
Din 1989 până în prezent România a avut aproape 35 de miniștri ai Educației.
„Am avut un singur ministru patru ani, Liviu Maior. Marga a stat trei ani, doamna Andronescu a stat doi ani și șase luni”, spune Pricopie. El însuși a avut un mandat de doi ani.
Cei mai mulți miniștri ai Educației însă au avut mandate mult mai scurte.
„În momentul în care schimbi un ministru, motoarele se cam opresc”, spune Pricopie și dă un exemplu recent.
„A fost neclar cine-i ministru al Educației din decembrie, de când a anunțat Daniel David că se retrage, până în martie, când a fost numit actualul ministru”.
Soluția pentru stabilitatea sistemului de Educație este una nu administrativă, ci politică, crede Pricopie.
„Cel mai bun ministru al Educației este prim-ministrul care protejează ministrul educației și îi spune ministrului de Finanțe să nu îndrăznească să taie [bugetul]”.
De asemenea, adaugă fostul ministru, lipsa profesorilor, salariile descurajante, demisiile tinerilor după primul salariu, clasele fără cadre didactice în București, corpul profesoral îmbătrânit sunt problemele reale ale Educației.
„Astea sunt adevăratele probleme și care n-au nicio culoare politică. Nu-s nici de stânga, nici de dreapta, sunt de securitate națională”, afirmă Pricopie.
Polarizarea politică din societate a ajuns și în școli
Pe fondul unei polarizări politice tot mai evidente a societății, școala nu este ferită de aceste influențe, spune Pricopie.
„Când ai o societate polarizată, nu poți să spui că un sector este neafectat. Tot ceea ce se întâmplă în societate afectează fiecare sector în parte, inclusiv sectorul Educației”, spune rectorul SNSPA.
El adaugă că există și profesori care nu mai respectă regula de bază: „la școală și în școală nu faci politică”.
.O parte din răspundere, recunoaște Pricopie, aparține chiar sistemului.
„Am avut situații în care inspectoratul școlar era numit pe bază de listă de la partide. Și atunci, cum să ai pretenția ca acei inspectori școlari să se gândească la binele copiilor, când el trebuie să se gândească la binele partidului, căci a fost numit de partid?”
În același timp, avertizează rectorul SNSPA, tinerii sunt mai vulnerabili la a accepta regimuri autoritare decât generațiile care au experimentat perioada comunismului.
„Cei de vârsta noastră [care au trăit în perioada comunismului – n.red] sunt extrem de sensibili la ceea ce înseamnă influențe din Est. De ce? Pentru că am făcut temele la lumânare, l-am văzut pe Ceaușescu, am văzut ce înseamnă regimul comunist și am mai învățat și istorie”, spune rectorul SNSPA.
Generațiile tinere nu au însă aceste repere, adaugă el.
„Pentru copiii mei, ori Napoleon ca personaj istoric, ori Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu, e același lucru. Că tot din manual sunt”, ilustrează Remus Pricopie.
Această lipsă de experiență directă a unui regim autoritar îi face pe unii tineri mai vulnerabili la mesaje autoritare.
„Nu înseamnă că sunt pro-dictatură, dar tinerii nu au aceste sensibilități.”
