Cine profită de reforma legii câinilor fără stăpân? Conflicte de interese, bani publici și presiune politică

În spatele discursului despre protecția animalelor se conturează acuzații privind lipsa de control, neconcordanțe în evidențe și posibile interese economice.

Investigația Newsweek România analizează dacă reforma legislativă propusă este o soluție reală sau doar expresia unei lupte pentru influență și acces la bani publici.

Newsweek România a scris recent că exportul de câini este o activitate extrem de profitabilă care a produs în ultimii ani 12 ani între 200-250 milioane de Euro.

O reformă necesară sau un sistem vulnerabil?

Modificarea legislației privind gestionarea câinilor fără stăpân, aflată acum în dezbatere parlamentară (proiectele L35/2026 și L36/2026), a devenit punctul central al unei dispute care depășește cu mult tema protecției animalelor.

Două sesizări transmise către Senatul României ridică suspiciuni serioase privind modul în care este promovată reforma, interesele din spatele acesteia și riscurile de utilizare a fondurilor publice.

Miza nu este doar legislativă, ci și financiară și instituțională. Una dintre sesizări avertizează explicit asupra „unor posibile disfuncționalități instituționale, conflicte de interese și riscuri privind utilizarea fondurilor publice” în contextul modificării legislației.

Datele oficiale care ridică semne de întrebare

Una dintre sesizări făcută de Asociația ASPA Ivets se bazează pe analiza datelor din Registrul de Evidență a Câinilor cu Stăpân (RECS).

Această asociație a fost închisă în urmă cu două luni în urma unor acuzații că ar eutanasia ilegal câini și că ar fi primit ilegal donații de la o serie de primării.

Concluziile acestei sesizări sunt îngrijorătoare: unele organizații implicate în promovarea modificării legii figurează cu sute sau chiar mii de câini în proprietate; în anumite cazuri, numărul de animale ar depăși capacitatea autorizată a adăposturilor; există situații în care nu pot fi identificate autorizații sanitar-veterinare pentru aceste activități; apar neconcordanțe privind statusul animalelor (decedate, exportate, transferate). Potrivit documentului, „există situații în care numărul de animale figurați în proprietate depășește capacitatea autorizată a unor adăposturi” și cazuri „în care nu rezultă [...] existența unei autorizații sanitar-veterinare identificabile”. De asemenea, se semnalează „necesitatea verificării trasabilității unor animale care figurează în evidențe ca decedate, exportate sau ieșite din sistem”. Aceste elemente nu probează automat ilegalități, dar indică un posibil deficit major de control și transparență.

Vezi mai jos întreaga sesizare

Unde sunt instituțiile statului?

Sesizările pun sub semnul întrebării rolul instituțiilor-cheie: ANSVSA (Autoritatea Națională Sanitară Veterinară), Colegiul Medicilor Veterinari și structuri din Poliția Română. Critica centrală este că nu doar ONG-urile sau operatorii privați ar trebui verificați, ci și modul în care statul și-a exercitat atribuțiile de control.

Documentul ridică explicit problema „modului în care instituțiile statului și structurile profesionale responsabile și-au exercitat atribuțiile de evidență, control și supraveghere”. Mai mult, autorii susțin că unele organizații ar fi fost „legitimizate ca exemplu de bune practici și susținute în demersurile pentru modificarea legislației” fără verificări prealabile.

ANSVSA se apără și respinge acuzațiile

Într-un răspuns transmis Newsweek România, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) respinge implicit ideea unei lipse de control și susține că există mecanisme instituționale funcționale. Instituția precizează că rolul său este clar stabilit prin lege, incluzând reglementarea, coordonarea și controlul activităților din domeniul sănătății și bunăstării animalelor.

Potrivit ANSVSA, în adăposturile autorizate sanitar-veterinar se efectuează controale oficiale periodice și inopinate, în baza unui program anual de inspecții, iar verificările sunt realizate unitar, pe baza unor proceduri standardizate, accesibile public pe site-ul instituției. Autoritatea mai arată că acțiunile de control pot fi realizate inclusiv în echipe mixte, împreună cu Poliția Animalelor, și că există un plan național de control anual care include nu doar adăposturile, ci și persoane fizice, transportatori și alte entități relevante.

Datele oficiale invocate arată că, în 2024 și 2025, au fost efectuate peste 800 de controale, fiind aplicate zeci de sancțiuni contravenționale, avertismente și măsuri complementare în urma neconformităților identificate.

Totuși, instituția admite existența unor limitări legale importante: controalele în proprietăți private pot fi realizate doar cu acordul proprietarului sau în baza unui mandat, iar în practică acest lucru limitează accesul inspectorilor, deoarece în majoritatea situațiilor proprietarii nu își dau acordul. În ceea ce privește gestionarea câinilor fără stăpân, ANSVSA susține că promovează sterilizarea, informarea și responsabilizarea proprietarilor, derulează campanii de educare și sprijină inițiativele de prevenire a abandonului, precum și că descurajează practicile de tip „adopție abuzivă” în scopuri financiare.

Vezi mai jos răspunsul ANSVSA

Nici medicii veterinari nu se consideră vinovați  

Într-un răspuns transmis Newsweek România, Colegiul Medicilor Veterinari din România (CMVRO) precizează că Registrul de Evidență a Câinilor cu Stăpân (RECS) este „o colecție de informații în format electronic [...] care permite asigurarea trasabilității unui animal de la momentul identificării și înregistrării până la momentul ieșirii acestuia din sistem”.

Potrivit instituției, datele din RECS sunt introduse exclusiv de medici veterinari autorizați, pe baza documentelor furnizate de deținători, iar responsabilitatea corectitudinii informațiilor aparține acestora.

Citește și: Ocupația de îngrijitor de câini a devenit oficial o meserie și în România. Ce trebuie să știi

CMVRO subliniază că ANSVSA are „acces necondiționat la R.E.C.S.” și responsabilitatea controlului, că verificările oficiale includ controale în teren și verificarea datelor pentru un eșantion de minimum 10% din animalele înregistrate și că sistemul permite auditarea internă prin istoricul modificărilor și identificarea operatorului care a introdus datele.

În ceea ce privește eventualele neconcordanțe semnalate, Colegiul arată că acestea pot apărea fie din erori de introducere, fie din declarații incorecte ale deținătorilor, dar că toate modificările rămân înregistrate și pot fi verificate ulterior.

Instituția precizează și că nu există în prezent audituri publice independente ale registrului, însă sistemul este supus controalelor instituționale și a fost verificat inclusiv de Autoritatea pentru Protecția Datelor, fără a fi constatate disfuncționalități.

În cazul raportărilor incorecte, CMVRO arată că pot fi aplicate sancțiuni administrative, disciplinare, contravenționale sau chiar penale, inclusiv retragerea licenței de utilizator RECS pentru medicii veterinari implicați.

Vezi mai jos răspunsul CMVRO

Rețele economice și suspiciuni de conflict de interese

Cea mai sensibilă parte a investigației vizează posibile conexiuni între ONG-uri, companii veterinare și persoane din conducerea instituțiilor publice.

Documentele invocate indică existența unor grupuri de firme veterinare implicate în servicii pentru ONG-uri și legături personale, inclusiv de tip familial sau relațional, între reprezentanți ai acestor firme și persoane din conducerea ANSVSA. Sesizarea menționează explicit „existența unei rețele de societăți comerciale active în domeniul serviciilor veterinare” și subliniază că aceste conexiuni „ridică cel puțin problema aparenței unui posibil conflict de interese instituțional”.

Citește și: Femeia ucisă de câini în sectorul 6 mai fusese atacată de animale în aceeaşi zonă şi anul trecut

În paralel, aceleași ONG-uri promovează modificări legislative care ar duce la extinderea finanțării publice pentru servicii veterinare. Rezultatul potențial este un sistem în care cei care susțin reforma sunt și cei care ar putea beneficia financiar de pe urma ei, iar chiar și în absența unei ilegalități demonstrate, problema majoră rămâne aparența conflictului de interese.

Kola Kariola: ”Întrebările dumneavoastră nu sunt la locul lor”

Newsweek România a trimis o serie de întrebări și celor mai reprezentative ONG-uri care sunt menționate în cele două sesizări și care au fost la dezbaterea de la Palatul Cotroceni pe tema modificărilor legislative a legilor câinilor fără stăpân.

Citește și: România a exportat câini de 250.000.000€. Afacere stimulată de legi noi care lasă maidanezii pe străzi

Eveniment organizat de consiliera prezidențială Diana Pungă, care l-a mai însoțit pe Nicușor Dan și la Primăria Capitalei de unde a fost nevoită să-și dea demisia chiar în urma unui scandal legat de uciderea de către o haită de câini fără stăpân a unei bucureștence pe Lacul Morii.

Din cele trei ONG-uri cărora le-am trimis întrebări doar unul a răspuns. Dar și răspunsul celor de la Kola Kariola, prin vocea lui Marius Chircă, a fost unul de suprafață, răstit și agresiv: ”Văd că ne puneți niște întrebări așa pe stil anchetă și multe întrebări nu prea sunt la locul lor”, ne apostrofa într-o convorbire telefonică, Marius Chircă.  

Ulterior acestei scurte discuții la finalul căreia l-am rugat să ne răspundă întrebărilor, același reprezentant al Kola Kariola a trimis un email ce solicita lămuriri pe marginea întrebărilor, pe care i le trimisese, cel mai probabil pentru a camufla lipsa trimiterii unor răspunsuri.

Vezi mai jos întrebările trimise către Kola Kariola

Miza reală? Banii publici

Proiectele legislative analizate ar putea introduce sau extinde finanțarea publică pentru sterilizare, microcipare, tratamente veterinare și gestionarea câinilor fără stăpân prin ONG-uri.

Sesizarea avertizează asupra „riscului real ca resursele publice să fie direcționate către entități [...] aflate într-o poziție privilegiată prin conexiuni economice, instituționale sau de influență”. Totodată, documentul atrage atenția că statul ar putea deveni „sufocat de cheltuirea banului public” în absența unor verificări prealabile. Sesizările avertizează că, în lipsa unor verificări riguroase, fondurile ar putea fi direcționate către entități insuficient controlate, ar putea apărea avantaje competitive pentru anumite rețele deja conectate și sistemul ar deveni vulnerabil la captură instituțională.

Mai grav, se atrage atenția asupra unui scenariu în care câinii sunt tratați și reintroduși în spațiul public, iar responsabilitatea revine autorităților locale, cu riscuri pentru siguranța cetățenilor.

Presiunea emoțională și legislația

Un alt punct sensibil este modul în care dezbaterea publică a fost influențată. Cazuri dramatice, intens mediatizate, au generat mobilizare publică, presiune asupra decidenților și campanii online și proteste. Autorii sesizării notează că „campaniile mediatice [...] pot crea o presiune socială semnificativă [...] care poate conduce la adoptarea unor soluții legislative insuficient analizate”.

Problema ridicată de autori este că legislația riscă să fie modificată sub presiune emoțională, nu pe baza unei analize sistemice.

Două tabere, două narațiuni

Criticii reformei spun că sistemul actual nu este perfect, dar problema reală este lipsa de control, iar modificarea legii fără verificări ar putea crea noi vulnerabilități și ar putea direcționa banii publici către grupuri privilegiate. Susținătorii reformei ar putea replica că problema câinilor fără stăpân este urgentă și necesită soluții rapide, că ONG-urile sunt actori esențiali în protecția animalelor și că sesizările se bazează pe suspiciuni, nu pe dovezi definitive.

Ce se cere concret

Sesizările propun verificări instituționale extinse, analiză parlamentară detaliată și chiar înființarea unei comisii de anchetă, mesajul central fiind că reforma nu trebuie blocată, dar nici făcută „în orb”. Autorii cer explicit „efectuarea unor verificări instituționale independente” și chiar „constituirea unei comisii parlamentare de anchetă”.

O reformă la intersecția dintre interes public și interese private

Cazul legislației privind câinii fără stăpân scoate la suprafață o problemă mai largă a administrației românești: relația dintre ONG-uri, stat și mediul economic, modul în care se construiesc politicile publice și riscul ca bunele intenții să fie deturnate de interese.

După cum avertizează documentul, există riscul „ca modificarea cadrului legislativ să conducă la consolidarea unor disfuncționalități existente sau la direcționarea resurselor publice către structuri a căror situație [...] nu a fost pe deplin clarificată”. În lipsa unor clarificări, orice modificare legislativă riscă să fie contestată, iar încrederea publică în instituții poate fi afectată.

Întrebarea rămâne deschisă: este această reformă o soluție pentru o problemă reală sau începutul unui nou mecanism de redistribuire a banilor publici?