5.000.000.000 € - pierderile companiilor de stat. Sorin Dinu: Ce e de făcut să nu se mai ajungă aici?

Punem această întrebare pentru că este vorba despre o sumă foarte mare de bani care pot fi folosiţi pentru investiţii destinate dezvoltării ţării.

Dezvoltarea aceasta a ţării trebuie să ducă în timp la crearea de plusvaloare, iar aceasta duce la prosperitate generală.

De foarte mulţi ani, marii perdanţi ai economiei româneşti sunt nişte companii de stat care nu s-au restructurat şi nu sunt orientate spre profit. Ele sunt o parte din gaura neagră de bani a României.

5.000.000.000 € - pierderile totale ale companiilor de stat. Ce e de făcut?

Conform informațiilor prezentate de premierul Ilie Bolojan, 27 de companii de stat se află într-o situație critică, înregistrând doar în ultimul an (2025) pierderi de peste 1,2 miliarde de lei.

La acestea, se adaugă datorii acumulate din anii trecuți, de peste 5 miliarde de lei, totalizând peste 6 miliarde de lei.

Alte 83 de companii înregistrează plăți restante în valoare de 6,5 miliarde de lei, conform datelor de la finalul anului trecut.

Citeşte şi: Tarom cere încă 114.000.000 lei din ajutorul de stat. Membrii CA și-au dublat indemnizația: 24.148 lei/lună

Pierderile totale sunt de vreo 20 de miliarde de lei, adică 5 miliarde de euro.

CFR Marfă (pierderi nete de peste 4 miliarde de lei, în 17 ani),
CFR Călători (pierderi nete de peste 3 miliarde de lei, în 12 ani) şi
Tarom (pierderi nete de peste 3 miliarde de lei, în 16 ani) sunt companiile de stat cu cele mai mari pierderi.

Peste 11 miliarde de lei pierderi, numai de la aceste trei companii de stat.

Este o mare problemă. Una care agită apele la Comisia Europeană, care a stabilit standardul pe care trebuie să-l îndeplinim într-o sintagmă simplă: guvernare corporativă.

Citeşte şi: Trenuri CFR, în pericol să fie suspendate? Datorii de peste 41.000.000 de lei la CFR Călători

Dar până acum, peste tot unde s-a încercat această guvernare corporativă (sau guvernanţă corporatistă, cum i se mai spune) s-a ajuns la eşec.

Excepţie sunt câteva companii din Energetică, precum Hidroelectrica, Romgaz sau Transgaz. Ultimele două – cu rol strategic.

Toate trei mergând foarte bine, inclusiv pe piaţa de capital, de unde trag bani buni pentru investiţii. Adică se poate.

Citeşte şi: CFR Marfă își va plăti datoriile către ANAF cu 400 de vagoane uzate. Cum s-a ajuns aici

În rest – nimic. Ce e de făcut? "Indiferent ce management vei aduce la aceste companii, atâta vreme cât nu ai criterii de performanță, atâta vreme cât nu ai mână liberă să restructurezi compania, nu se va realiza nimic", spune analistul economic Sorin Dinu.

Problema fundamentală a companiilor de stat, indiferent de natura lor, "este ruptura totală între practica economică din sectorul privat și practica economică din sectorul public", continuă Dinu.

Putem porni de la numărul exagerat de mare de personal, care "nu este neapărat în sectorul productiv, cât este mai ales în cel administrativ, care nu creează valoare".

Cum funcţionează o companie profitabilă

În 2023, CN Tarom avea vreo 1.143 de angajați. "La TAROM, situația e mai complexă. Ca și la CFR", spune Dinu, apoi detaliază:

"Este aceeași problemă. Este rulajul pe care-l ai pentru echipamente. Câţi bani ţi-aduce? Adică, câte rute de transport ai și, în funcție de aceasta, ai ceea ce se cheamă "costuri directe".

Logica, într-o companie, într-un sistem cu contabilitate funcțională, arată cam așa: am niște vânzări. Pentru realizarea acelor vânzări, am niște costuri directe, costul producției vândute sau costul pentru realizare venitului.

În cazul Tarom, înseamnă echipaje, combustibil, plăți pentru aeroport, pentru aterizare etc. După ce se deduc aceşti bani, îmi mai rămâne marja brută.

Urmează celelalte cheltuieli, părţile de vânzare, de reparații și cheltuielile generale și administrative, ajungând la ceea ce înseamnă profit operațional, care arată ce trebuie să-mi acopere, ceea ce în termeni financiari se cheamă EBITDA.

Adică câştigul înainte de impozit, taxe, depreciere și amortizare. Pe de o parte, acesta trebuie să-mi acopere ceea ce se numește în România "amortizarea echipamentelor", deci consumul de capital, după care trebuie să rămână bani, să-mi plătesc dobânzile, ratele la bancă, să-mi genereze profit".

Prea mulţi salariaţi

În loc să facă asta, explică expertul, Tarom (1.143 de salariaţi), CFR Marfă (3.049 angajaţi) și CFR Călători (10.594 salariaţi, în anul 2024) de exemplu au foarte mulți salariați.

Sistemul contabil românesc, așa cum este el, explică Sorin Dinu, "nu e croit să vezi de unde vine pierderea. Este evident că marja care-mi asigură toate celelalte cheltuieli este acea diferență dintre venituri și cheltuielile directe.

Pentru că, dacă nu am acele cheltuieli directe, este clar că nu pot discuta despre nici o altă cheltuială. Tarom, CFR Marfă, CFR Călători, SNL Oltenia, CNH – Compania Naţională a Huilei,.Termoenergetica sau Elcen au exact aceeaşi problemă".

Cât şi pentru ce plătesc?

"Nu se face o analiză funcțională, ca să vezi ce rămâne în acel cash flow final, care rămâne distribuibil, pentru a acoperi datoria și dividendele pentru acționari", spune Dinu.

Dar ce înseamnă acest cash flow (flux de numerar) pentru disponibil? Înseamnă că, din acel profit operațional, o companie îşi asigură plata taxelor, apoi cheltuielile de capital de lucru și investițiile necesare pentru funcționarea companiei.

"În nici una dintre aceste companii, cu atât mai mult în Tarom de exemplu, nu s-a putut să se facă această discuție: cât plătesc? pentru ce plătesc?

Suntem în bătălie pentru acces la materii prime critice

Cât produce un avion într-un an? Știe cineva? Nu ştie nimeni. Același lucru se poate spune despre un vagon de tren. La CFR Călători, care este rulajul unui vagon și care este venitul produs de acel vagon?

Sunt o grămadă de companii, precum cele din minerit. Toate au exact aceeaşi problemă. Toate sunt exact în aceeași zonă, cu specificități proprii sectorului respectiv", explică specialistul.

"Noi asistăm acum la o mare bătălie, în Europa, să răspundem la o mare provocare geopolitică - accesul la materii prime critice.

Profitabilitate - cuvântul de ordine

Totul, pentru a face faţă la un obiectiv de tranziţie spre cupru, zinc, pământuri rare etc.

Când prețul cuprului a crescut, noi nu vedem unde se află în această ecuație companiile de minerit din România?

Degeaba vorbim noi de procesare, despre integrare pe lanț, dacă noi nu avem toate lucrările profitabile", a declarat Sorin Dinu, analist economic, pentru Newsweek România.