Să găsești diamante e o șansă e-și poate schimba viața, dată fiind valoarea acestor pietre prețioase atât de râvnite de oameni, de la capetele încoronate și miliardari, până la oamenii simpli.
Pe glob există un loc în care le poți descoperi fără a fi nevoie să te pricepi la minerit ori să investețti sume mari de bani pentru așa ceva, În plus, ceea ce găsești își rămâne ție, neexistând vreo obligație de declarare și cedare a comorii către autorități.
Singurul loc din lume unde poți găsi diamante și pe poți păstra. De ce oamenii nu dau năvală acolo?
O călătorie peste Atlantic și o zi frumoasă de drumeție își poate aduce îmbogățirea peste cele mai îndrăznețe vise.
Este vorba de Crater of Diamonds State Park, „singurul loc din lume unde publicul poate căuta diamante adevărate în sursa lor vulcanică originală”, conform site-ului web al parcului ce se află chiar în afara orașului Murfreesboro, în sud-vestul statului Arkansas, SUA.
Povestea diamantelor din „Craterul Diamantelor” începe acum aproximativ 100 de milioane de ani, cu o serie de explozii vulcanice violente, supersonice, care au adus magma din adâncurile mantalei Pământului.
Rocile topite care au fost aruncate în aer conțineau o mulțime de lamproite – materialul standard care iese de obicei dintr-un vulcan – precum și o mulțime de pietre prețioase.
Citește și: Care sunt cele mai scumpe diamante din lume? Cu cel mai valoros se pot cumpăra 50 de tancuri Abrams
„Ametistul, granatul, jaspisul, agatul, cuarțul și alte roci și minerale se găsesc în mod natural aici”, notează site-ul web al parcului, toate acestea putând fi păstrate gratuit de vizitatori dacă le găsesc. Dar asta nu este descoperirea principală – ci, desigur, diamantele.
Cu o medie de unul sau două descoperite pe zi, diamantele de aici au culori și dimensiuni diferite, deși unele sunt mai comune decât altele.
„Peste 35.000 de diamante au fost găsite de vizitatorii parcului de când Craterul Diamantelor a devenit parc statal în Arkansas, în 1972”, explică site-ul, conform iflscience.com.
Diamantele din Craterul Diamantelor sunt, în general, foarte mici față de cele cu o valoare mare - Foto: Pixabay (cu rol ilustrativ)
Printre cele mai deosebite descoperite se numără inclusiv diamantul Strawn-Wagner, găsit în 1990 și faimos pentru că este cel mai perfect diamant certificat vreodată de American Gem Society în laboratorul său.
Clasificat cu nota perfectă O/O/O (tăietură ideală/culoare D/fără defecte) sau „Triplu Zero”, cea mai înaltă notă pe care o poate obține un diamant”, explică parcul.
Citește și: Cine a fost miliardarul român care-și transporta trăsura cu trenul? A vrut pardoseală din aur
„Un diamant atât de perfect este atât de rar încât majoritatea bijutierilor și gemologilor nu văd unul în întreaga lor carieră”.
Turiștii au descoperit în zonă 35.000 de diamante în ultimii 50 de ani
La fel de remarcabil este „Unchiul Sam”, un gigant de 40,23 carate, care este cel mai mare diamant descoperit vreodată în SUA.
Acesta a fost descoperit în parc în 1924, cu aproximativ 50 de ani înainte ca zona să devină parc statal și era încă o mină comercială de diamante în dificultate.
Totuși, ultima remarcă vă poate face să vă întrebați: de ce ar avea dificultăți Craterul Diamantelor, dacă s-au găsit atât de multe diamante acolo?
Mai ales că acesta este numărul de 35.000 este cel al diamantelor găsite de amatori la întâmplare, nu în urma unei operațiuni miniere intensive și specializate.
Ei bine, răspunsul ar putea sta în calitatea, nu în cantitatea descoperirilor de acolo. Deși diamantele sunt numeroase, ele au o greutate medie de doar 0,25 carate fiecare – aproximativ 0,05 grame.
De ce se întâmplă acest lucru? Craterul abundă în diamante, dar aproape niciunul nu este deosebit de mare. Motivul este parțial geologic și parțial legat de vechime.
Deși se crede că cea mai mare parte a carbonului din mantă – și în special din manta superioară, care este mai „ciudată” decât partea inferioară – există sub formă de minerale carbonatate și diamante, nu a fost întotdeauna așa.
Erupțiile care au adus lumii Craterul Diamantelor „au avut loc cu mult înainte de îmbogățirea mantalei superioare”, explică un studiu geologic din Arkansas din 2008, când „carbonul disponibil în rocă pentru a se cristaliza în diamant nu era abundent”.
Din această cauză și pentru că magma lichidă era mai statică decât în prezent, diamantele care s-au format au rămas în mare parte la o dimensiune destul de mică.
Citește și: Un diamant roz în valoare de 25 milioane de dolari a fost furat dintr-un centru. Metodă incredibilă
„În timpul cristalizării, carbonul este eliminat din lichid și atașat la structura ordonată a diamantului în formare. Lichidul care înconjoară un cristal dat este, prin urmare, sărac în carbon.
Dacă acest lucru se întâmplă în condiții relativ uniforme, cum ar fi o stare statică, atunci se formează mai multe diamante mici, în loc de câteva diamante mari”, explică studiul.
Adăugați la asta sutele de milioane de ani de frecare cu murdăria, alte roci, ploaia, vântul și orice altceva, și veți obține diamante care nu vor face pe nimeni milionar.
„Materialul cu care se amestecă în timpul mișcării este coroziv pentru cristalele de diamant antrenate, așa că, dacă viteza de transport nu este foarte mare, diamantele încep să fie resorbite în acel material și devin din ce în ce mai mici.
Dacă transportul este prea lent, atunci dispar, ca cristalele de sare când se dizolvă în apă”, mai notează studiul.
Acesta este motivul pentru care diamantele din crater sunt atât de bine rotunjite, dar și motivul pentru care sunt mici.
Dacă nu ar fi fost condițiile chimice corozive pe care au trebuit să le îndure în drumul lor de la manta până aici, ar fi probabil de 2,5 până la 5 ori mai mari decât sunt astăzi.
Diamantele pot fi mici, dar să recunoaștem: chiar și un diamant mic este special, mai ales dacă l-ai găsit tu însuți.
Este permis să aduci propriul echipament, cu excepția mașinilor industriale și motorizate, sau poți pur și simplu să te plimbi, sperând la noroc.
Și chiar și această ultimă tactică poate da roade. Luna trecută, Micherre Fox, în vârstă de 31 de ani, a descoperit în parc o piatră de 2,3 carate, de mărimea unui bob de mazăre, care în curând îi va împodobi inelul de logodnă.
Având în vedere că o astfel de piatră prețioasă ar costa în mod normal o sumă cu cinci cifre, chiar și la prețuri mici, faptul că a obținut-o la prețul biletului de intrare într-un parc de stat face ca descoperirea ei să fie, fără îndoială, specială, inclusiv deosebit de rentabilă.
