Cine a fost miliardarul român care-și transporta trăsura cu trenul? Este necunoscut de generațiile actuale, dar, într-o perioadă, se număra printre cei mai bogați conaționali.
A fost renumit pentru excentricitățile sale, dar și pentru imensul număr de fapte caritabile. În plus, a donat aurul din care s-a putut realiza coroana reginei Maria pentru încoronarea din 15 octombrie 1922 din Alba Iulia.
Cine a fost miliardarul român care-și transporta trăsura cu trenul? A vrut pardoseală din aur
Alexe sau Alexiu Pocol - scris Pokol în maghiară - a fost unul dintre cei mai bogați români ai vremurilor sale, chiar dacă s-a născut în Lozna Mare, comuna Letca, județul Sălaj, ce aparținea pe atunci de Imperiul Austro-Ungar.
A fost un magnat al aurului despre care spunea că „este ca o femeie frumoasă pe care o iubeşti: umbli după ea până te sleieşte şi cazi”.
A venit pe lume în 1871 sau, după alte surse, la 24 august 1872, a rămas orfan încă din copilărie, iar după finalizarea studiilor s-a dedicat timp de câțiva ani carierei didactice.
A fost învățător la Școala Primară Greco-Catolică din Baia Mare (1891-1892), după care la Școala Primară de pe Valea Borcutului. Cunoștea limba maghiară perfect, și puțină germană.
Acolo, pe Valea Borcutului, a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, o văduvă cu 6 copii, Maria Mureșan, născută Oncea (după alte surse Vancea, Oancea), dar care deținea deja o mină de aur, nu foarte productivă, lângă Baia Mare.
Citește și: Sfârșitul tragic al celui mai bogat român din istorie. A salvat statul român de la faliment
În 1894, Pocol a renunțat la slujba de la catedră și, timp ce vreo 8 ani a încercat să dea lovitura cu mina de aur, dar fără mare succes.
De fapt, a ajuns în pragul dezastrului financiar, întrucât mina era aproape de a fi pusă sub sechestru, iar Pocol se afla în poziția de a-şi pierde mica avere pe care o acumulase până atunci, conform dosaresecrete.ro.
De altfel, în martie 1902, şi-a chemat muncitorii şi le-a spus: “Dragii mei, mergeţi încotro vă va îndrepta Dumnezeu, că eu nu vă mai pot plăti”.
Cum Pocol era prețuit de angajații săi aceștia n-au dorit să-l abandoneze. “Noi, muncitorii, din dragostea ce-o avem către dumneata, vă mai lucrăm câteva luni de zile şi dacă nu ne vei plăti nimic”, au spus ei.
Legenda spune că, într-o noapte soția lui Pocol a visat că trebuie să sape pământul în cutare punct dintr-o mină și că va da acolo de aur curat, ceea ce s-a și întâmplat. Oricum ar fi, cert este că acesta a reușit să dea lovitura.
„Şi, minune, mărturisea mai târziu Pocol, tocmai în luna aceea, pe la Sfintele Paşti 1902, am avut pe masa mea peste 70 kg de aur”.
Alexiu Pocol avea o personalitate deschisă, agreabilă, era foarte sociabil. Pe de altă parte, devenind milionar, apoi miliardar, trăia fiecare clipă la intensitate maximă și îi plăcea să epateze, etalându-și bunăstarea cu orice ocazie.
Coroana reginei Maria a fost făcută din aurul donat de Alexe Pocol - Foto: Arhiva
Spre exemplu, după ce a descoperit filonul de aur, Alexe Pocol a revenit triumfător în orașul Baia Mare pentru a plăti datoria de 1.000 coroane către bancherul Stoll, care-l împrumutase ca să-și poată continua explorările miniere.
Ceea ce a impresionat pe toată lumea, nu a fost gestul, normal și firesc de altfel, ci modul în care Pocol a ales să facă acest lucru. Un adevărat spectacol vizual!
A intrat în oraș, într-o caleașcă strălucitoare trasă de șase cai. Vizitiul era împodobit în fireturi, iar Pokol avea nasturi de aur la haină precum și un baston greu de aur în mână.
Nu în ultimul rând, probabil prin donații consistente, a dobândit titlul nobiliar de Pokol de Lozna Mare, iar soția sa, Maria, a devenit Vancea de Buteasa.
Caleașca respectivă era, mai precis, o trăsură împărătească cu şase telegari şi, când se ducea la Budapesta, Pocol o încărca într-un tren special, pentru ca ajuns în capitala Ungariei să se ducă de la gară până la hotel cu trăsura sa.
Citește și: Ce s-a întâmplat cu castelul învățătorului bogat, care voia o podea cu monede de aur. A murit sărac
„Din când în când mergea la Budapesta se ducea și cu un vagon pentru animale care era atașat la tren în care erau îmbarcați cei 4 cai și trăsura respectivă și când se dădea jos din tren trăsura cu caii erau la dispoziția lui.
Se ducea pe Andrassy ut, unde numai grofii și conții se plimbau zilnic cu cai frumoși pe aleea Andrassy”, descria un contemporan, prieten al fiului său, perioada de glorie a lui Pocol, potrivit proezia.ro.
De asemenea, și-a construit un castel pe Valea Borcutului, unde cumpărase o moșie de câteva sute de hectare, dar și o casă mare în Baia Mare, a avut un bloc cu mai mulți chiriași la Budapesta.
Legenda spune că a avut îndrăzneala să-i scrie împăratului Franz Joszef pentru a-i cere permisiunea să-și pardosească una dintre încăperile castelului cu monede de aur.
Pentru că împăratul a refuzat, de frică să nu-i fie călcate în picioare chipul și emblema imperială, Pocol ar fi avut obrăznicia de a-și pardosi camera cu monede de aur, așezate pe cant.
Potrivit propriilor declarații din 1933, în momentele de glorie, scotea și 30-40 de care țărănești de aur cu cuarț, pe care apoi, le prelucra în șteampuri (veche mașină de lucru pentru sfărîmat minereuri) americane, aduse din California.
Automat a fost propulsat în rândurile elitei locale dar și ale imperiului austro-ungar. În scurt timp, aproape toți bărbații de pe Valea Borcutului au ajuns să lucreze pentru Pocol.
Alexiu Pocol a fost implicat și în politică, fiind membru marcant al Partidului Național Român. La un moment dat, pare că a fost deputat din partea PNR în Parlamentul de la Budapesta. prin 1906-1907 și a colaborat activ cu liderii naționali Gheorghe Pop de Băsești și Vasile Lucaciu.
Citește și: Povestea castelului ridicat de „Nabab” la Bușteni. Curtea trebuia să fie din aur. Ce s-a filmat aici
Alexe Pocol în fața castelului său de pe Valea Borcutului - Foto: proezia.ro
Ca membru al Societății Astra, a sprijinit financiar organizarea adunărilor generale anuale ale acesteia, în anii 1919-1922 a fost ales de două ori senator pe listele PNR., iar în perioada următoare a ocupat în mai multe rânduri funcția de primar al orașului Baia Mare.
Dar unul dintre gesturile cu care avea să-i impresioneze pe români a avut loc în 1921 Atunci, cu un an înainte de încoronarea reginei Maria și a regelui Ferdinand la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922, Alexe Pocol a oferit aur pur extras din minele sale pentru ca, din prelucrarea metalului prețios, să fie realizată coroana reginei Maria.
Mai precis, 3,6 kilograme. Aceasta a fost turnată la Paris și a fost împodobită cu pietre prețioase.
La acea vreme, guvernul român nu dispunea de fonduri pentru cumpărarea aurului necesar coroanei, așa că gestul lui Pocol a fost foarte apreciat. Inclusiv de regina maria care l-a primit personal în audiență.
În 1933, într-un articol scris de Alexandru Bogdan, redactorul „Revistei Ilustrate” de la Cluj, Alexiu Pocol (Pokol) de Lozna Mare era prezentat astfel:
„Un om de statură mijlocie, bine conservat, totdeauna foarte elegant. Hainele lui erau din stofă englezească. Purta pantaloni cu careuri tip englezesc, fuma numai țigări de foi Havana, cele mai scumpe.
Mustățile lui erau răsucite în furculiță, dealtfel și vizitiul lui avea mustățile în furculiță ca stăpânul. Avea un baston negru din lemn de abanos cu un mâner din aur masiv, care putea avea ½ kg greutate.”
Dar soarta n-a fost blândă cu Pocol în a doua parte a vieții. Soția sa a murit în 1926, același lucru întâmplându-se cu singurul fiu natural al magnatului, Inochentie, decedat în ianuarie 1934, la doar 37 de ani, de tuberculoză.
De asemenea, afacerile au mers tot mai rău, ziarele vremii scriind că ajunsese dator la bănci multe milioane de lei.
Citește și: Povestea cetății din Transilvania care l-ar fi inspirat pe Jules Verne să scrie Castelul din Carpați
Rămas văduv de 63 de ani, diabetic și bolnav de rinichi. Pocol s-a internat într-un sanatoriu din Budapesta pentru a primi tratament adecvat nefritei care-l măcina.
Din păcate, acolo și-a găsit sfârșitul la 23 martie 1935.
Trupul neinsuflețit al lui Alexe Pocol a fost transportat în comuna Valea Borcutului și depus în cavoul familiei din cimitirul bisericii, ctitoria defunctului.
Mii de oameni din zonă, pe care-i ajutase n timpu vieții, l-au condus pe ultimul drum, în urma sa rămânând și o mulțime de biserici ridicate din banii săi, dar, mai ales, coroana reginei Maria.
