De unde vine expresia „a merge până în pânzele albe”? Să mergi până la capăt, să urmărești eclintit un scop, în ciuda oricărror obstacole ori consecințe, cam acestea ar fi semnificațiile actuale date acestei exprimări. Dar ce înțeles avea ea, la început?
De unde vine expresia „a merge până în pânzele albe”? Ce semnificație avea inițial?
Conform Dex-ului, „a merge până în pânzele albe” înseamnă „fără încetare, până la capăt; până la ultima limită; necruțător”.
Altfel spus, persoana căreia i se aplică aeastă expresie este una care face toate eforturile posibile pentru a-și atinge un scop” ori se încăpăţânează a face un lucru, în ciuda tuturor ostacolelor ori a șanselor mici de reușită.
Poți „merge până în pânzele albe” în aflarea unui adevăr, a unui răspuns ori în riscurile unei investiții, într-o relație, inclusiv în jocul politic și tot așa mai departe.
Dar, dacă la ora actuală întrebuințăm expresia cu aeste sensuri, trebuie să știți că, la origine, ea arăta altfel.
Citește și: Spunem „ministru”, dar există „ministră”? De ce Alina Gorghiu susține folosirea formei feminine?
Conform scriitorului Radu Paraschivescu, forma ei inițială era de „a urmări (pe cineva) până în pânzele albe”.
„Iar a urmări pe cineva până în pânzele albe înseamnă a urmări pe cineva până la moarte. De ce „până la moarte”?
Fiindcă în unele regiuni ale ţării morţilor li se aşterne un giulgiu alb sau o pânză albă pe faţă”, a explicat Paraschivescu, citat de digi24.ro.
Care era forma ei, la început
De altfel, chiar și azi se mai folosește inclusiv această variantă originală a expresiei, tot dicționarele arătând că înseamnă „a hăitui; a încolți”, potrivit dexonline.ro.
Dar, cu timpul, expresia „a urmări până în pânzele albe” a încetat să însemne „până la moarte” şi a dobândit sensul întru câtva înrudit de „până la capăt”.
Citește și: De ce „sânge” nu are formă de plural? Cât de corect e „sângiuri”? Alte cuvinte în aceeași situație
În loc să păstreze în minte imegini dramatice ale unei „urmăriri” aproape obsedate și obsedante, cu toate consecințele sumbre ce puteau rezulta din ea, oamenii au preferat, treptat, imaginea mult mai pașnică a spălatului rufelor la râu, mai ales al pânzeturilor.
„În locurile unde nu există maşini de spălat performante şi detergenţi miraculoşi, gospodinele încă îşi spală rufele în apa râului.
După ce le spală bine (...), după ce le clătesc şi le limpezesc, ele întind rufele pe mal şi încep să le bată zdravăn cu o paletă de lemn.
Procedeul se desfăşoară până când gospodina (sau gospodarul) constată că rufele respective au ajuns de un alb fără cusur. Altfel spus, „până în pânzele albe”, a mai explicat scriitorul Radu Paraschivescu.
Citește și: De unde provine expresia „afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”? Ce însemna inițial?
