Profeți falși, „predicții” geopolitice și războiul hibrid: cum se fabrică fatalismul în era propagandei ruse

Mi-am adus aminte de niște lucruri citite despre cum în timpul Războiul Rece, serviciile sovietice foloseau frecvent predicții despre viitor pentru a influența percepțiile liderilor și ale publicului.

În perioade de anxietate colectivă, oamenii caută explicații simple și certitudini despre viitor. De aceea, mesajele care pretind că „știu ce urmează”,  fie ele mistice, geopolitice sau pseudo analitice, devin extrem de atractive. În realitate însă, astfel de mesaje pot fi instrumente de influență psihologică. Ele nu descriu neapărat realitatea, ci modelează percepția asupra ei, inducând frică, fatalism sau neîncredere în instituțiile democratice.

Avertismentul asupra acestui fenomen nu este nou. În tradiția creștină apare foarte clar ideea că în perioadele de tulburare vor apărea persoane care pretind autoritate spirituală sau cunoaștere privilegiată asupra viitorului. În Evanghelia după Matei, Mântuitorul avertizează: „Se vor ridica mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți”. În Prima Epistolă a lui Ioan, credincioșii sunt îndemnați la discernământ: „Nu dați crezare oricărui duh, ci încercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu”.

Aceste avertismente descriu, într-un limbaj spiritual, un mecanism psihologic universal. Apar voci care pretind că dețin adevărul absolut sau că pot prezice inevitabil viitorul. Ele creează autoritate artificială și pot influența mase largi de oameni. În epoca digitală, acest fenomen capătă forme noi și devine o componentă importantă a războiului informațional.

Războiul informațional și conceptul de „control reflexiv”

Strategia rusă modernă de influență include un concept dezvoltat în doctrina militară sovietică: controlul reflexiv. Ideea este subtilă și extrem de eficientă. Nu forțezi adversarul să ia o decizie, ci îi modelezi percepția asupra realității astfel încât el să ajungă singur la concluzia dorită de tine.

Acest lucru se realizează printr-un amestec de informații reale, interpretări speculative și narațiuni emoționale. Se lansează analize aparent serioase sau predicții geopolitice prezentate ca inevitabile. Publicul începe să internalizeze aceste scenarii și să le considere probabile sau chiar inevitabile.

În acest fel, propaganda nu mai este doar o simplă minciună. Ea devine un instrument sofisticat de orientare a percepției colective.

„Furtunul cu minciuni”: propaganda ca suprasaturație informațională

Analizele occidentale asupra propagandei ruse au descris un model devenit celebru: „firehose of falsehood”, adică „furtunul de minciuni”. Strategia constă în inundarea spațiului public cu un volum foarte mare de mesaje, repetate constant, răspândite pe multiple canale și adesea contradictorii. Nu contează dacă informațiile sunt coerente sau verificate. Important este impactul emoțional și cantitatea. Publicul ajunge astfel într-o stare de oboseală cognitivă. După o avalanșă de informații contradictorii, oamenii ajung să spună: „nu mai știm ce este adevărat”.

Această stare de confuzie este exact rezultatul urmărit. O societate care nu mai are încredere în adevăr devine ușor de manipulat.

De la propaganda clasică la războiul hibrid

Războiul hibrid contemporan nu înseamnă doar manipulare mediatică. El presupune sincronizarea influenței informaționale cu presiuni politice, economice, energetice sau cibernetice. În acest tip de conflict, frontul nu se află doar pe câmpul de luptă, ci și în spațiul cognitiv al societăților.

Operațiunile de influență urmăresc câteva obiective clare: slăbirea încrederii în instituțiile democratice, delegitimarea alianțelor occidentale, polarizarea societăților și inducerea sentimentului că viitorul este inevitabil și că rezistența este inutilă.

Un exemplu clasic îl reprezintă avalanșa de versiuni contradictorii lansate în spațiul public după tragedii sau evenimente majore. În locul unei explicații coerente apar simultan zeci de narațiuni alternative, menite să creeze confuzie și neîncredere.

Câteva metode psihologice ale manipulării online

În epoca rețelelor sociale, aceste strategii sunt aplicate prin tehnici psihologice relativ ușor de recunoscut. Una dintre ele este crearea artificială a impresiei de majoritate. Rețele de conturi coordonate repetă aceeași idee până când pare că „toată lumea” o susține. În realitate, mesajul provine dintr-o infrastructură digitală organizată.

O altă metodă este deturnarea discuțiilor prin comparații false sau schimbarea subiectului. Critica unei acțiuni devine rapid o dezbatere despre alte exemple, alte țări sau alte conflicte. Astfel, conversația se pierde într-o spirală de relativism.

Adesea, spațiul de discuție este pur și simplu inundat cu mesaje, comentarii și linkuri până când dialogul real devine imposibil. În paralel apar provocatori care generează conflicte emoționale între participanți. Când discuția devine dominată de furie și insultă, analiza rațională dispare.

Un rol special îl au așa-numiții „pseudo experți”, persoane care pretind acces la informații secrete sau la analize strategice privilegiate. Ei vorbesc cu o siguranță absolută despre viitor, dar fără a avea biografii verificabile sau instituții reale în spate. 

Tipologii de conturi în ecosistemele de influență

Observarea comportamentului online arată că aceste operațiuni folosesc tipare recurente de identități digitale. Unele conturi se prezintă ca fiind profund patriotice, folosind simboluri naționale sau religioase, dar mesajele lor sunt constant orientate spre ideea că statul este trădat sau că națiunea este colonizată. Altele joacă rolul analistului geopolitic, publicând predicții dramatice despre colapsuri iminente sau războaie inevitabile.

Există și conturi care promovează simultan teorii contradictorii, generând deliberat confuzie. În fine, apar conturi provocatoare care nu produc conținut propriu, ci intră în conversații pentru a alimenta conflicte și polarizare.

Un caz școală este MH17. În 2014, o rachetă rusească, trasă din zona controlată de ruși în Donețk, a doborât un avion de pasageri – cursa MH17. Au murit în câteva secunde 298 de oameni nevinovați. Au fost acuzați de crimă 2 agenți de informații ruși și alții.  În locul unei explicații coerente, ecosistemul pro-Kremlin a produs sute de narațiuni alternative, negări, diversiuni și „dovezi” fabricate. EUvsDisinfo documentează amploarea: peste 481 de cazuri de dezinformare legate de MH17 și o practică sistematică de „versiuni alternative”.

Martie 2022, Bucha, Ucraina. Peste 400 civili ucraineni, bărbați, femei și copii au fost omorâți de soldați ruși, unii fiind efectiv vânați animalic, alții prinși, legați cu mâinile la spate și apoi executați, aruncați în gropi comune. Au fost violate fete de 13-14 ani. De ofițeri și soldați ruși. Același tipar a reapărut după masacrul de la Bucha: negare, apoi deturnare, apoi învinovățirea altora și conspirații.

Un rol foarte important în manipulare îl au intelectuali cu moralitate îndoielnică, agenți de influență ai serviciilor rusești. Ei argumentează pervers argumentele propagandei ostile sub aparență academică, chiar descoperind valențe nebănuite de emițătorii inițiali. Ei pentru a-și ascunde trădarea și în dorința de a găsi explicații pentru cedarea lor caută permanent argumente. 

Aceste tipare nu apar întâmplător, ele fac parte dintr-o arhitectură informațională menită să creeze haos, neîncredere și dezbinare. Războiul hibrid nu înseamnă doar „știri false”. Înseamnă sincronizarea influenței informaționale cu operațiuni politice, economice, cibernetice și de mobilizare socială. Un raport al NATO StratCom COE despre campania informațională rusă împotriva Ucrainei (2013-2014) arată explicit rolul central al informației în această formă de conflict, în care „frontul” se mută în mințile populației, iar liniile dintre pace și război se estompează.

În 2025, Serviciul European de Acțiune Externă (EEAS) a mers mai departe: a cartografiat infrastructura digitală folosită de actori străini (în principal Rusia) pentru manipulare și interferență în spațiul informațional european (FIMI).

Experiența României, lecțiile trecutului - haosul ca obiectiv

România nu este străină de astfel de operațiuni. În momente strategice ale istoriei recente, mecanismele de manipulare și diversiune au fost folosite pentru a destabiliza societatea și a crea haos politic. 

Am vorbit public despre modul în care, la finalul anilor ’90, România a fost împinsă spre instabilitate prin mecanisme de manipulare și diversiune, în contextul unor decizii strategice legate de securitate și ancorarea occidentală. Într-un interviu, am descris Mineriada din 1999 ca parte a unui fond de propagandă și influență care urmărea aruncarea țării în haos, într-un moment sensibil pentru orientarea noastră pro-NATO.

În alt context, am atras atenția că propaganda pro-rusă și anti-NATO lovește adesea prin mecanisme de discreditare personală și de intoxicare a spațiului public, mai ales atunci când miza este strategică (încrederea în alianțe, instituții, direcția României).

În anii de după căderea comunismului, inclusiv în contextul unor crize majore precum mineriadele, propaganda și influențele externe au urmărit adesea slăbirea direcției pro-occidentale a țării. Experiența acelor ani arată cât de vulnerabile pot deveni societățile atunci când informația este manipulată sistematic.

Discernământul: lecția biblică pentru epoca digitală

În acest context, avertismentul biblic despre falșii profeți capătă o relevanță surprinzătoare. În sens spiritual sau politic, falsul profet  are câteva trăsături constante. El vorbește cu certitudine absolută despre viitor, creează frică și fatalism și pretinde acces privilegiat la adevăr. Mesajele sale nu construiesc responsabilitate și speranță, ci panică și resemnare sau proiectează o imagine aproape mistică asupra unor lideri precum Stalin, Brejnev sau Putin.

Discernământul, în sensul spiritual și civic, devine astfel o formă de apărare. Într-o lume dominată de informație instantanee, capacitatea de a verifica, de a analiza și de a nu reacționa impulsiv devine o virtute democratică esențială.

Nevoia unei capacități strategice de apărare informațională

Războiul hibrid nu este o metaforă. El se desfășoară zilnic în spațiul digital și mediatic. De aceea, România are nevoie de o capacitate instituțională permanentă de monitorizare și coordonare strategică.

Este necesară crearea unui war room național pentru războiul informațional, un mecanism permanent de analiză și reacție rapidă la operațiunile de influență. În epoca digitală, securitatea națională include inevitabil și securitatea spațiului cognitiv al societății.Suntem deja într-o formă de conflict care nu se poartă doar cu arme convenționale, ci și cu idei, percepții și emoții colective.

Responsabilitatea leadershipului și a oamenilor buni

În acest context, leadershipul politic devine esențial. Președintele Nicușor Dan, a identificat pericolul dar are responsabilitatea de a trata rapid războiul informațional ca pe o componentă reală a securității naționale și de a coordona instituțiile statului în construirea unei capacități eficiente de apărare împotriva manipulării.

Protejarea societății de atacuri asupra percepțiilor colective, în special asupra segmentelor vulnerabile la manipulare, este o misiune strategică. Democrația nu se apără doar prin instituții și legi, ci și prin protejarea spațiului informațional în care cetățenii își formează opiniile.

La fel toți oamenii buni și inteligenți care observă proliferarea minciunilor ar fi bine să vorbească, să participe la dezbateri, să acționeze pe rețele sociale și să apere adevărul și libertatea. 

Concluzie: reziliența începe cu luciditatea

Propaganda modernă nu încearcă doar să convingă oamenii de o minciună. Ea încearcă să distrugă capacitatea societății de a distinge adevărul și acum o face mult mai eficient prin tehnologia inteligenței artificiale folosită subversiv. AI-ul permite scalarea instantanee a pseudo profețiilor, transformând un singur video într-o avalanșă globală de fatalism. Jiang Xueqin însuși e distribuit masiv prin clipuri editate AI (subtitrări selective, remix-uri etc). De aceea, antidotul nu este doar tehnologic sau instituțional. El este și moral și intelectual.

Succesul și eficiența manipulării sunt direct proporționale cu deficiențele de educație ale victimelor. De aceea statul este dator a se asigura că promoțiile de absolvenți ale învățământului nostru nu ajung la vot fără a avea un minim de abilități referitoare la felul cum să evalueze informația, cum să recunoască propaganda, cum să analizeze sursele, cum să verifice faptele și cum să se protejeze de manipulare în mediul digital. Orele de dirigenție, de educație civică sau opționalele de educație media care există nu sunt nici pe departe suficiente și nici nu există o evaluare sistematică a rezultatelor pe care le produc. Până se vor revizui programele școlare și vor fi formați profesori cu competențe necesare, niște evaluări și reglaje, nu foarte spectaculoase dar eficiente, se pot face rapid. 

Societățile care rămân lucide, unite și ancorate în valorile civilizației occidentale democratice devin mult mai greu de manipulat. Așa cum avertizează Scriptura, falșii profeți vor încerca să înșele. Dar comunitățile care cultivă discernământul și responsabilitatea pot rezista acestor încercări.

În cele din urmă, apărarea libertății începe în mintea fiecărui cetățean.

DESPRE AUTOR: Marius Bostan este antreprenor, inițiator al proiectului Repatriot. Este dublu licențiat, în matematică-informatică și management. În anii ’90 a fost lider al tineretului PNȚ-CD. A lucrat în Guvernul CDR, iar în 2015-2016 a fost ministru al Comunicațiilor. Este investitor în mai multe companii românești, printre care și cea care editează Newsweek România, la care deține 6% din acțiuni.