De ce datul cu banul nu oferă șanse 50-50, de fapt? Aruncarea monedei datează din vremea romanilor
Datul cu banul oferă aparent șanse 50-50 de câștig fiecăreia dintre cele două persoane ce apelează la această metodă de decizie asupra unor probeme mari sau mai mici. Cel puțin așa pare și așa credem. Dar dacă premisa nu e, de fapt, corectă, iar rezultatul nu ține doar de noroc?
Datul cu banul e folosit încă de pe vremea romanilor, iar oamenii apelează la el și în ziua de astăzi. „Cap sau pajură” este formula prin care se poate decide în aproape orice problemă care nu poate fi tranșată altfel, lăsând decizia finală la mâna norocului.
Cu toții credem că șansele la aruncarea monedei în aer sunt egale, 50-50, pentru fiecare dintre cei doi „combatanți”. Dar dacă nu e așa, iar unul dintre ei pleacă din start, de fapt, cu un avantaj, după cum arată ceretătorii?
Datul cu banul, un obicei vechi de 2.000 de ani
Poți decide aproape orice cu o aruncare de monedă, indiferent cât de mare sau cât de mică este problema în dispută. Dar datul cu banul există, de fapt, de secole, chiar milenii.
În Roma antică, era folosit sub forma unui joc de noroc numit „Cap sau navă” sau „navia aut caput”, datorită capului de zeu/împărat cu și a prorei unei nave care apăreau pe cele două fețe ale monedelor vechi.
Citește și: Jocuri de noroc fără licenţă. Acum sunt pe lista neagră. Sunt reţele care profită din umbră
Regulile aruncării monedei romane erau însă diferite, în măsura în care nu se striga, așa cum facem noi astăzi, predicția privind fața câștigătoare a monedei.
Unuia dintre protagoniști i se atribuia din start „capul”. Deoarece împăratul era pe acel „cap” al monedei, se presupunea că augustul conducător era de acord cu persoana care câștiga. Astfel, cel cu fața „navă” a monedei pierdea întotdeauna, scrie hattonsoflondon.com.
Mai târziu, în Marea Britanie medievală, jocul era cunoscut sub numele de „Cross or Pile” (cruce sau grămadă), deoarece partea „cap” avea o cruce, iar partea „pajură” era numită „grămadă” din cauza adânciturilor rezultate din procesul de presare.
De-a lungul istoriei, însă, indiferent de denumire sau raționament, jocul a continuat să fie folosit în același scop. Pentru a soluționa o dispută, a lua o decizie sau a pune capăt unei rivalități.

Datul cu banul pare că oferă șanse egale participanților - Foto: Pexels (cu rol ilustrativ)
Astăzi, aruncarea monedei este utilizată pe scară largă ca formă de a lua o decizie între două răspunsuri la fel de posibile.
O persoană aruncă moneda în aer, în timp ce cealaltă persoană (sau unul dintre cei doi participanți) strigă „cap” sau „pajură”.
Dacă partea cu capul a monedei aterizează cu fața în sus, atunci persoana care a ales-o este câștigătoare. Dar dacă aterizează pe „pajură”, cealaltă persoană câștigă. Simplu.
Datul cu banul, inventat de romani
Aruncarea monedei a devenit parte din viața de zi cu zi, mulți folosind-o, în general, pentru a decide în diferende minore, cum ar fi cine va duce gunoiul sau ce program tv va fi vizionat dintre două preferințe.
Cu toate acestea, a fost folosită și în moduri mult mai semnificative și cunoscute. Frații Wright au stabilit care dintre ei va încerca primul zbor din lume prin aruncarea unei monede.
De asemenea, proprietatea asupra faimosului cal de curse Secretariat, câștigător al Triple Crown, a fost stabilită prin datul cu banul.
Citește și: Cât de vechi este jocul de table practicat și de cuplul Ceaușescu? Un român, campion mondial
Iar unele calificări la campionatele europene sau mondiale de fotbal au fost decise tot prin aruncarea unei monede, atunci când criteriile de departajare n-au fost suficiente.
Această metodă este încă folosită pentru că toată lumea presupune că șansele de „ghicire” a părții pe care va cădea moneda aruncată în aer sunt egale pentru ambele tabere.
Dar, surpriză! Cercetătorii au descoperit că datul cu banul nu este chiar atât de corect împărțit, 50-50, așa cum se credea.
Iar autorii unui studiu apărut în 2023 au ajuns la această concluzie analizând nu mai puțin de 350.757 de aruncări cu banul, potrivit IFLScience.
Conform echipei conduse de matematicianul american Persi Diaconis, când arunci o monedă în aer generezi o mică vibrație în ea, lucru ce schimbă probabilitățile egale de a cădea pe una dintre părți.
„Conform modelului Diaconis, rotirea face ca moneda să petreacă mai mult timp în aer cu fața inițială cu care a început datul cu banul”, au scris autorii studiului.
„Pe cale de consecință, moneda are șanse mai mari de a cădea pe aceeași față cu care s-a început aruncarea ei în aer”, au adăugat ei.
Cu alte cuvinte, dacă datul cu banul începe cu moneda așezată cu „capul” în sus, sunt șanse mai mari ca rezultatul aruncării să fie tot „cap” și nu „pajură”.
Echipa de cercetători a recrutat 48 de persoane care au dat cu banul de 350.757 ori, folosind 46 de monede diferite.
Citește și: Șahul a fost interzis în această țară dintr-un motiv surprinzător. Este considerat joc de noroc
Rezultatul a fost că în aproape 51% dintre cazuri – 50,8%, mai precis – moneda a căzut pe aceeași parte cu care a început aruncarea ei în aer.
Acești parametri depind și de diferențele de greutate dintre monede. În plus, cercetătorii au observat că monedele ce nu aveau margini lucioase erau mai inexacte în egalizarea șanselor de câștig la datul cu banul.
Sigur, diferența pare minoră, dar poate face departajări importante dacă se execută un număr mare de aruncări cu banul sau oferă un mic avantaj cuiva înainte de a da cu banul pentru o miză importantă pentru persoanele implicate.