Cât de vechi este jocul de table practicat și de cuplul Ceaușescu? Cunoscut pe plan internațional ca „backgammon” el își are originile învăluite în misterul mileniilor.
Deși multe amănunte nu sunt cunoscute cu exactitate, indiciile arată că primele forme ale sale au apărut acum aproximativ 5.000 de ani.
A ajuns până la noi, fiind practicat cu pasiune de generații de români, inclusiv de culul Ceaușescu, iar un conațional a reușit chiar să devină campion european și mondial.
Cât de vechi este jocul de table practicat și de cuplul Ceaușescu? Un român, campion mondial
„6-6, poartă-n casă” era ca o parolă spre câștigarea unui joc de table. Românii purtau cutiile cu table la subraț mergând spre parcurile unde-i așteptau alți împătimiți ori spre plajă, în concedii sau, pur și simplu, își omorau timpul jucând cu membri ai familiei ori vecinii dornici de o partidă, două... nouă.
Nășteau pasiuni, legau prietenii sau le desfăceau, ba chiar iscau pariuri acolo unde oamenii puteau face asta.
Tablele, așa cum li se spunea pe scurt, făceau parte din relaxarea poporului, la fel ca și jocurile de cărți ori cel de remi (rummy)
Citește și: E aruncarea zarurilor doar un joc de noroc, ce ține de hazard? Verdictul oamenilor de știință
De altfel, inclusiv Nicolae și Elena Ceaușescu erau pasionați de table, jucând frecvent între ei. Cum hazardul zarurilor putea fi mai greu controlat, era riscant pentru altcineva să fie partener de table unuia dintre cei doi.
În schimb, era mult mai simplu să te dai bătut în fața lor, atunci când jucai șah, cu Nicolae Ceaușescu - care se enerva dacă nu câștiga - ori remi, cu Elena.
Nicolae și Elena Ceaușescu, la o partidă de table la Neptun - Foto: anticariat-unu.ro
Dar când a apărut acest joc de table practicat cu zaruri care a cucerit, treptat, toată lumea? Trebuie să precizăm că deși „table” și „backgammon” par același lucru, ultimul, în forma sa competițională, este, de fapt, o invenție mai recentă americană.
Se joacă cu zaruri aparte, cu fețe numerotate de la 2 la 64, ce sunt aruncate doar dintr-un etui de piele și trebuie neapărat să atingă una dintre marginile cutiei de joc atunci când sunt aruncate pentru ca aruncarea să fie considerată corectă.
Se spune că, pe vremea când oamenii erau organizați în triburi, preoții aruncau oase de animale și preziceau viitorul în funcție de partea pe care aterizau.
Treptat, această practică a dobândit și o altă semnificație, oamenii pariind pe rezultatul aruncării.
Jocul de table, practicat și de faraonii egipteni
Oasele au căpătat formă de zaruri. Unele aveau patru, altele șase, altele opt, altele douăsprezece, altele chiar douăzeci de fețe. Pe fiecare față era o pictogramă.
În timp, cel cu șase fețe a avut cel mai mare succes din două motive:
1) era mai ușor de sculptat un cub;
2) cubul se rostogolea mai ușor.
Existau și „zaruri” în formă de piramidă sau de octogon, dar acestea se opreau așa cum aterizau, nu se rostogoleau.
Citește și: Ce este jocul Catan, practicat de Marcel Ciolacu? România, gazdă a unor competiții internaționale
În întreaga lume au început să se dezvolte variante diverse ale jocului, primele forme de backgammon.
Cel mai vechi „strămoș” al jocului de table datează din epoca civilizației sumeriene, care a înflorit pe teritoriul actualului Irak, conform bkgm.com.
Frescă găsită pe peretele unei vile din orașul roman antic Pompeii cu jucători de table de acum 2.000 de ani - Foto: arhiva
Există dovezi că și faraonii egipteni jucau un joc care poate fi considerat și el strămoș al backgammon-ului. Tablele de joc, care datează din anul 1500 î.Hr., au fost descoperite în mormântul regelui Tutankhamon, în valea Nilului.
De asemenea, pe mai multe ziduri din peșteri există desene ale egiptenilor (atât oameni simpli, cât și aristocrați) jucând ceva asemănător backgammon-ului.
Tabla cu douăzeci și patru de puncte și treizeci de piese rotunde (sau puluri) există de mult timp, dar jocul nu a fost întotdeauna numit backgammon. Alte jocuri care foloseau aceeași tablă erau Senet și Mancala.
Romanii au fost primii care l-au făcut cu adevărat popular cu versiunea lor numită „Duodecum Scripta et Tabulae” sau, pe scurt, „Tables”.
Citește și: Cum măsluia zarurile de barbut cu niște magneți un interlop care avea un cazino clandestin
Frescele din multe vile romane înfățișează jocul în desfășurare, moravurile epocii permițând ca jucătorii să nu fie întotdeauna complet îmbrăcați.
Astfel de imgini s-au găsit pe pereții unor case din anticul Pompei, el acoperit de cenușa erupției vulcanului Vezuviu, în anul 79 d.Hr.
Mult mai târziu, în anul 1254, regele Louis al IX-lea al Franței a interzis jocurile de noroc, însă principalele vizate au fost jocurile de cărți.
Era o politică la nivelul întregii Europe, dar în Franța, Italia, Spania, Elveția și Olanda tablele erau exceptate de această interdicție, pentru că mizele erau mici.
Tablele moderne de joc apar în Europa la începutul secolului al XIV-lea, fiind ornate, printre altele, cu elemente religioase. Atunci au apărut și mai multe manuscripte cu regulamentul jocului.
Trptat, tablele și-au făcut loc în topul celor mai populare jocuri de noroc, alături de jocuri ruletă, cărți și zaruri.
Pictorul Ion Ressu a devenit campion mondial și dublu campion european la table, la începutul anilor '90 - Foto: vatra-mcp.ro
Backgammon a ajuns și în America, însuși Thomas Jefferson, unul dintre Părinții Fondatori ai SUA, jucând acest joc în perioada în care redacta Declarația de Independență.
Mai mult, în ciorna Declarației sunt inclusiv și însemnări despre numărul de jocuri de table câștigate și pierdute.
Citește și: Accesul la jocurile de noroc este limitat. Ce prevede proiectul de lege votat?
Primul turneu de backgammon a fost organizat în anul 1964, în Bahamas, din inițiativa prințului Alexis Obolensky. Ideea s-a răspândit rapid în Las Vegas, apoi la Londra și Estoril.
În prezent, backgammon a intrat în era digitală, cele mai multe partide jucându-se online.
Dar înainte ca internetul să preia puterea în multe domenii, un român a reușit să devină campion mondial la table în 1992. Este vorba de Ion Ressu, nepotul marelui pictor Camil Ressu, el însuși pictor.
De altfel, deși s-a stabilit în Elveția, unde a murit în 2014 la vârsta de 64 de ani, Ion Ressu a concurat pentru România, cucerind și două titluri europene, în 1992 și 1994.
