Pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, apele curgătoare devin locuri de evitat. Legenda spune că în ele se ascunde un pericol nevăzut, gata să lovească pe oricine îndrăznește să le tulbure.
Ce NU ai voie să faci în apă pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului. Superstiția care sperie
În tradiția populară românească, perioada din jurul marilor sărbători religioase, precum Adormirea Maicii Domnului din 15 august, vine la pachet cu o serie de obiceiuri, interdicții și superstiții care, deși par ciudate la prima vedere, au rădăcini adânci în viața satului de odinioară.
Citește și: Cum apare Lumina de Paște în Biserica Sf. Mormânt? Care este ritualul Patriarhului Ierusalimului?
Una dintre cele mai răspândite și mai respectate superstiții este aceea că nu este bine să te scalzi în râuri, lacuri sau orice apă curgătoare în această perioadă. Bătrânii spun că apele sunt „spurcate de cerbi” și că, dacă încalci această regulă, riști să atragi asupra ta necazuri, boli sau chiar ghinion pe termen lung.
Expresia „spurcate de cerbi” poate suna straniu pentru cineva care nu a crescut în mediul rural, dar în mentalitatea veche, cerbul era asociat cu anumite forțe ale naturii și cu un ciclu natural al apelor. Se credea că, în această perioadă de sfârșit de vară, cerbii se scaldă și își lasă în apă o „urmă” necurată, care poate îmbolnăvi oamenii.
Nu era vorba doar de o credință mistică, în realitate, bătrânii observaseră că în aceste luni, apele curgătoare pot fi mai tulburi, cu microorganisme aduse de ploile de vară sau de animalele sălbatice care beau apă și traversează cursurile de apă.
Oamenii de altădată nu aveau cunoștințe științifice despre bacterii, ci se ghidau după observații și experiențe transmise din generație în generație. Astfel, regula de a nu te scălda în această perioadă era, de fapt, o metodă de protecție împotriva bolilor de piele, a infecțiilor sau a altor probleme de sănătate.
Și pentru că avertismentul trebuia să fie luat în serios, i-au adăugat și componenta mistică: „apele spurcate” nu doar îmbolnăvesc, ci atrag și necazuri.
Cum erau considerate sărbătorile cu cruce roșie în bătrâni?
Mai mult, în credința populară, marile sărbători erau momente de purificare spirituală, iar apa juca un rol dublu – era văzută ca sursă de viață, dar și ca element care poate „lua” din curăția omului dacă nu este respectat un anumit ritm al naturii.
În aceste zile, oamenii evitau scăldatul nu doar din motive de sănătate, ci și din respect față de sărbătoare. Se considera că trupul trebuie păstrat curat și ferit de ispitele plăcerii, iar baia în râu, privită ca o activitate de recreere, nu își avea locul în aceste momente.
Interdicția nu se limita doar la scăldat. Se spunea că nici animalele nu trebuie lăsate să se adape în anumite locuri de apă în această perioadă, pentru a nu le „lua boala” sau pentru a nu „împrăștia spurcăciunea” în gospodărie.
Citește și: Misterul năframei Sfintei Veronica, prima imagine a lui Hristos din istorie. De ce e controversată?
Bătrânii satului erau atenți și la semnele naturii, dacă vedeau apă tulbure, miros neplăcut sau vegetație moartă pe mal, știau că locul nu este bun pentru scăldat și îl evitau complet.
În prezent, multe dintre aceste credințe au rămas doar la nivel de poveste, însă în unele sate din zonele de munte și de deal, interdicția este încă respectată cu sfințenie.
Oamenii spun că nu merită să „tentezi soarta” și preferă să se ferească de apele curgătoare în zilele din jurul marii sărbători. Cei care au încă părinți sau bunici la țară știu că avertismentul vine de obicei însoțit de o poveste despre cineva care nu a ascultat și a pățit ceva rău fie s-a îmbolnăvit, fie a avut parte de o întâmplare nefericită.
Dincolo de latura mistică, această superstiție rămâne o dovadă a felului în care oamenii de altădată își protejau sănătatea prin reguli simple, împachetate în povești cu tâlc. Și chiar dacă astăzi avem filtre de apă, analize și tratamente moderne, ideea de a respecta natura și de a fi atenți la semnalele ei rămâne la fel de valoroasă.
