Antibioticele se utilizează în practica medicală doar pentru tratarea infecțiilor produse de bacterii.
Pneumoniile reprezintă o afectare inflamatorie a plămânilor la nivelul alveolelor pulmonare, acolo unde se face schimbul de dioxid de carbon și oxigen. Pot fi produse fie de virusuri, fie de bacterii, fie de fungi.
„Deoarece, în COVID-19 avem de-a face cu o pneumonie cauzată de un coronavirus, spunem că este o pneumonie virală. Antibioticele sunt ineficiente, cu excepția cazului în care există o coinfecție bacteriană confirmată.
În COVID-19, cam 10% sau mai puțin din cazuri au o astfel de co-infecție bacteriană, dar există o dispoziție crescută de coinfecție la pacienții din terapie intensivă sau la pacienții imunodeprimați, datorate unor tratamente imunosupresoare.
Pot duce la reactivarea unor infecții latente”, a explicat Iuliana Popescu, cercetător în științe biomedicale la Universitatea Kentucky din SUA.
Iuliana Popescu este farmacist si doctor în famacologie moleculara și a făcut parte dintr-un task force pe Covid-19 în Statele Unite.
Explicațiile sale științifce vin în contextul în care în societatea românească există o mare efervescență cu privire la un tratament folosit de către dr. Flavia Groșan din Bihor, cea care a susținut că a avut o rată de succes de 100% în tratarea COVID-19.
Citește și: „Doctorița-minune” Flavia Groșan nu poate demonstra că a vindecat 1.000 de pacienți
Deși nu a dezvăluit toată schema de tratament, medicul a susținut că folosește antibioticul Claritromicină, Ventolin și corticoizi.
Antibioticele, periculoase luate aiurea
Iuliana Popescu a explicat, la cererea Newsweek România, faptul că este dificil de făcut diferența între pneumonia COVID-19 și cea bacteriană numai pe baza caracteristicilor clinice. Sunt necesare screening bacteriologic, teste biologice și imagistice.
Dr. Flavia Groșan s-a lăudat că a pus diagnosticele pentru pacienții săi prin consultare telefonică sau online.
„Dacă se folosește incorect un antibiotic, există riscul de a dezvolta rezistență la antibiotic și se poate favoriza dezvoltarea unei bacterii extrem de periculoase: Clostridium difficile, pentru că se distruge flora specifică colonului.
Diareea excesivă poate fi un semn al dezvoltării acestei bacterii. Pneumoniile bacteriene comunitare se tratează cu antibiotice. Dar nu și cele virale.
Pentru primele există o schemă de tratament cu antibiotice. Claritromicina există într-o astfel de combinație pentru pneumonii bacteriene comunitare.
Dar, în cazul folosirii Claritromicinei, există riscul de tulburări de ritm cardiac. Astfel de medicamente trebuie prescrise cu atenție chiar în astfel de pneumonii bacteriene, mai ales la pacienții care au o problemă cardiacă.
Poate exista și o rezistență locală a pneumococilor la astfel de antibiotice”, a menționat cercetătorul american de origine română.
Efectele adverse ale Claritromicinei
Claritromicina și Azitromicina sunt antibiotice macrolide de generația a doua, derivate de Eritromicină. Penetrează bine în țesuturi și lichidele organismului, cu efecte deosebit de bune asupra bacteriilor sensibile. Dar au și efecte adverse.
„Claritromicina este indicată pentru infecțiile căilor respiratorii superioare și inferioare, în bronșite, faringite, sinuzite, infecții cutanate și alte infecții cu germeni sensibili la Claritromicină.
Claritromicina și toată clasa macrolidelor au multe precauții și contraindicații. Interacționează cu multe alte clase de medicamente și au reacții adverse variate și multiple.
S-a pus problema în ghidurile terapeutice să se folosească acest tip de medicamente în terapia COVID-19.
Dar pentru claritromicină sunt puține date. Există un studiu făcut în Grecia, care a pornit de la observația clinică, în spital, că există un beneficiu asociat claritromicinei în ceea ce privește rata de supraviețuire la bolnavii de COVID în stare critică.
Grecii vorbesc de o posibilă superioritate a claritromicinei vs azitromicinei.
Au pornit de la ideea că clasa macrolidelor are un efect antiinflamator și imunomodulator care s-a dovedit mai ales în studii in vitro și mai puțin in vivo.
Studiul nu are un grup placebo, nu este randomizat, are puțini pacienți și face o comparație între tratamentul cu claritromicina și cel destul de mult pus la îndoială acum cu hidroxiclorochina și azitromicina. De asemenea, nu a fost revizuit inca și de alți specialiști”, a precizat Iuliana Popescu.
Cercetătorul a mai amintit de un studiu mai amplu, realizat în Egipt, dar care nu este gata încă.
„Există un alt studiu, care nu a fost încă terminat, realizat în Egipt. E mai amplu, cu 300 de participanți, randomizat, care compară tratamentul cu claritromicină și azitromicină față de un grup control.
Se investighează efectele asupra pacienților cu COVID-19
Mai există o scrisoare de la Universitatea Rostock către revista Lancet Microbe, în care cercetătorii germani propun Azitromicina și Iosamicina în tratarea coinfecțiilor bacteriene din COVID-19.
Dar nu există date suficiente care să certifice folosirea antibioticelor macrolidice în tratarea COVID-19”, a precizat Iuliana Popescu.
Când se folosește Ventolinul
Ventolinul este un medicament care are acțiune bronhodilatatoare, cu acțiune scurtă, de 4-6 ore, și cu efect rapid, în câteva minute.
„Se administrează ca spray, pe cale bucală, singur sau asociat cu corticosteroizi. Este indicat în astm bronșic, bronșită cronică sau emfizem pulmonar, chiar și la copii peste 4 ani.
Are atenționări mai ales pentru pacienți cu boală cardiacă ischemică, poate produce și un bronhospasm paradoxal. De aceea, trebuie administrat la recomandarea medicului.
Are puține reacții adverse grave sau cu frecvență mare; cele mai frecvente sunt cefaleea, tremor, tahicardie, palpitatii. Alte reacții adverse sunt rare sau mai puțin frecvente. Ușurează respirația”, a explicat Iuliana Popescu.
Așadar nu tratează, doar ajută bolnavul să respire mai ușor.
Medicamente vechi pentru boli noi
Nici un medicament nu poate fi pus pe piață fără a fi testat în studii clinice, cu participanți voluntari umani.
„În pandemie, ne-am lovit de nevoia de tratament rapid, pentru că nu avem un tratament specific pentru COVID-19, în afară de Remdesivir, cunoscut de toată lumea, care este singurul tratament cu prescripție pentru COVID-19.
Acum se merge pe identificarea unei noi utilizări clinice pentru un medicament folosit deja la om pentru alte afecțiuni.
În situații de criză, precum cea de acum, când e nevoie de decizii rapide, astfel de soluții accelerează procesul de obținere a unei terapii cât de cât eficiente. Și se poate trece de fazele I și II ale studiilor clinice.
Citește și: Superbacteriile care nu mai pot fi distruse de antibiotice
Pentru a adauga o nouă indicație terapeutică pentru un medicament deja cunoscut și autorizat, există două proceduri de bază:
- prima face apel la modificarea autorizației de punere pe piață a medicamentului inițial. Documentația trebuie să conțină dovezi clinice, preclinice chiar, cu referințe din literatura medicală, prin care se arată profilul de siguranță al moleculei pentru acea nouă indicație terapeutică. Dar e nevoie să existe studii ample.
- utilizarea off-label, adică folosirea unui medicament în afara indicațiilor aprobate de autorizația inițială de punere pe piață. Practic, se folosește un medicament pentru o indicație terapeutică neaprobată.
În SUA, acest off-label este des utilizat. Nu exista un cadru legal general la nivel UE, depinde de legislația fiecarui stat membru”, a menționat Iuliana Popescu.
În SUA, acest off-label este foarte des utilizat. În UE, cadrul legal e mai clar pentru această situație”, a menționat Iuliana Popescu.
Cercetătorul a precizat că medicul își asumă răspunderea pentru această folosire. UE nu încurajează folosirea off-label, din cauza unor posibile reacții adverse.
„Există multe riscuri în astfel de situații. Inclusiv pentru medic, din perspectiva răspunderii legale. În plus, pacientul trebuie să fie bine informat despre riscurile la care se supune pentru că folosește un medicament care nu e aprobat pentru tratamentul problemelor sale de sănătate”, a precizat Iuliana Popescu pentru Newsweek România.
