Salamul de Sibiu, al treilea cel mai gustos salam din lume. Când și unde a fost făcut prima oară în România?

Clasamentul include 36 de sortimente de salam din mai multe țări, dar două produse maghiare și unul românesc au ocupat primele locuri.

Salamul de Sibiu, al treilea cel mai gustos salam din lume. Produsele maghiare sunt pe primele 2 locuri

Câștigătorul a fost „Szegedi szalámi” (salamul din Szeged), un produs ușor de recunoscut datorită mucegaiului alb caracteristic care se formează la suprafața sa în timpul procesului îndelungat de maturare.

Istoria sa se întinde pe mai bine de un secol și este strâns legată de orașul Szeged. Potrivit experților, apropierea de râul Tisa și microclimatul unic al zonei au contribuit la formarea profilului aromatic care a făcut ca acest salam să devină faimos mult dincolo de granițele Ungariei.

Pe locul al doilea se află Budapesti téliszalámi (salamul de iarnă din Budapesta), preparat din carne și grăsime de porc, care este apoi afumat și supus unui proces îndelungat de maturare, care îi conferă aroma caracteristică.

În ciuda numelui său, acesta nu este numit „salam de iarnă” pentru că se consumă în timpul iernii. Din punct de vedere istoric, acesta putea fi produs doar în lunile mai reci, când temperaturile și nivelurile de umiditate erau ideale pentru o maturare corespunzătoare. Detaliile exacte ale rețetei sunt păstrate cu strictețe de producători.

Pe locul al treilea este vestitul Salam de Sibiu, foarte popular în România. De precizat că salamul de Sibiu nu se produce doar la Sibiu.

Deși Ungaria a ocupat primele două poziții, salamurile italiene domină în continuare lista în ansamblu. Cinci dintre cele zece produse cu cel mai înalt rang provin din Italia, reflectând tradiția seculară a țării în producerea specialităților din carne afumată, arată dailynewshungary

Conform TasteAtlas, cele zece cele mai bune salamuri din lume sunt în prezent:

Szegedi szalámi (Ungaria)

Budapesti téliszalámi (Ungaria)

Salam de Sibiu (România)

Salame Napoli (Italia)

Salame Felino (Italia)

Salame Toscano (Italia)

Salame di Varzi (Italia)

Rosette de Lyon (Franța)

Genoa Salami (Italia)

Finocchiona (Italia)

Care e povestea salamului de Sibiu?

Istoria acestui salam special - și ca proces de fabricație, dar și sentimental, pentru români - începe spre sfârșitul secolului al 19-lea, dar întâietatea inventării lui încă este un subiect de dispută.

Prima dintre variante spune că, în 1885, un pietrar italian, Filippo Dozzi, a ajuns la Piatra Arsă (actuala Poiana Țapului) pentru a lucra la cariera de piatră din zonă.

El provenea dintr-o familie cu tradiţie în producerea mezelurilor, astfel că a început aici fabricarea unui salam numit salam de iarnă, crud-uscat, cu termen de maturare foarte lung şi cu garanţie de luni de zile.

Staţiunea montană de pe Valea Prahovei,a fost aleasă datorită condiţiilor climaterice favorabile producerii salamului crud-uscat, cu termen de maturare foarte lung şi cu garanţie de luni de zile.

De altfel, în zilele noastre, tot în Sinaia, o firmă care susţine că este urmaşa directă a fabricii de salam Filippo Dozzi fondată în 1910 a înregistrat eticheta originală (sigla) a salamului de Sibiu, cu denumirea fabricii respective.

Citește și: Cum a apărut cojocul Alain Delon purtat de români în comunism? Legătura cu marele actor. Cât costa?

Parte a unui grup important în domeniu din România, reprezentanţii firmei susţin că pot atesta documentar faptul că sunt primii producători ai salamului de Sibiu în România, după reţeta italianului Dozzi, fapt care a iscat şi o controversă, în 2009, cu un alt producător important de mezeluri din ţară.

Atunci când popularitatea salamului de iarnă a crescut și peste hotare, exportul se făcea prin Vama Sibiu, pentru că acesta era punctul de trecere pe teritoriul austro-ungar.

În mod corespunzător, ștampila de export aplicată pe documentele ce însoțeau marfa cuprindea sintagma ”Vama Sibiu”, ceea ce a făcut ca și comenzile numeroase venite din partea colaboratorilor externi să poarte mențiunea „Salam din Vama Sibiu”, potrivit salamdesibiupgi.eu.

Acest lucru a dus, ulterior, la a da chiar numele acestuia, sub forma simplificată de „salam de Sibiu”.

Detalii în LINK de mai jos:

Citește și: Cine a inventat salamul de Sibiu? De unde i-a venit numele? Legătura lui cu carnea de cal

Salam de Sibiu ori Salam de iarnă?

Citește și: Cum se făceau micii acum peste 100 de ani? Rețeta din 1920, de la „Caru' cu Bere”

„Salamul de Sibiu nu s-a numit niciodată salam de Sibiu, el s-a numit „salam de iarnă”, pentru că el se producea în anotimpul rece, începând din 1 octombrie şi până la 1 aprilie.

Salamul produs la Mediaş, care este atestat din 1895, s-a făcut de către fabricanţii saşi. Ei au ajuns să producă un salam care să fie de durată, cu termen de valabilitate mai mare.

El se vindea afară, în vama de la Sibiu, străinii cunoşteau acest salam – „mergem la Sibiu să cumpărăm salam de la Sibiu, salam de iarnă”, a declarat acesta, potrivit sursei menționate mai sus.

În anul 1948, toate fabricile producătoare de Salam de Sibiu sunt naționalizate și trecute în proprietatea statului, pe perioada regimului comunist fiind deschise 3 (trei) noi fabrici, la Mediaș, Bacău și Bihor. Imediat după căderea regimului comunist, au mai fost deschise și alte unități de producție.

Dar, indiferent e locul de producere a lui rețeta a rămas neschimbată, la fabricarea acestuia folosindu-se carne de porc - dar numai de la porci mai tineri de un an și jumătate - sșănină tare, membrane, amestec de sărare, condimente, mucegai.