Nutriționist: Prediabetul poate fi oprit din evoluție prin intervenție alimentară. Ce punem în farfurie?
Alimentația poate preveni evoluția prediabetului spre diabet. Nutriționista Rada Baltag explică, într-un interviu pentru Newsweek România, ce alimente ar trebui să consumăm, de ce contează fibrele și ce greșeli să evităm.
Prediabetul este mai mult decât o valoare crescută a glicemiei pe buletinul de analize.
Este o stare care poate preceda diabetul zaharat de tip 2 și care, de multe ori, nu provoacă simptome evidente.
Tocmai de aceea, depistarea lui la timp poate reprezenta o oportunitate importantă pentru schimbarea stilului de viață.
Nutriționist: Prediabetul poate fi oprit din evoluție prin intervenție alimentară. Ce punem în farfurie?
Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru Newsweek România, Rada Baltag, nutriționist și dietetician, explică ce înseamnă prediabetul, de ce contează compoziția corporală și, mai ales, cum poate intervenția alimentară să contribuie la prevenirea progresiei către diabet.
Ce este, de fapt, prediabetul?
„Prediabetul, după cum îi spune și definiția, este o stare premergătoare diabetului zaharat, în care atât glicemia, cât și hemoglobina glicozilată au valori peste cele normale. Dar nu sunt suficient de crescute pentru a pune diagnosticul de diabet zaharat”, explică Rada Baltag, nutriționist și dietetician.
Cu alte cuvinte, organismul începe să prezinte modificări ale metabolismului glucozei, însă valorile analizelor nu au ajuns încă la nivelul necesar pentru diagnosticul de diabet.
Problema este că prediabetul nu trebuie privit ca o simplă etapă fără consecințe.
Potrivit nutriționistei, aceste modificări metabolice pot avea deja un impact negativ asupra sănătății.
„Este o condiție în care avem niște modificări metabolice care deja aduc consecințe asupra sănătății”, spune Rada Baltag, menționând inclusiv posibilitatea apariției unor afecțiuni cardiovasculare.
De ce poate trece neobservat?
Una dintre dificultățile legate de prediabet este faptul că, în cele mai multe cazuri, nu există simptome evidente care să determine persoana să meargă la medic.
„De cele mai multe ori, prediabetul nu provoacă simptome evidente și este descoperit în urma analizelor de rutină”, explică specialistul.
Tocmai de aceea, controalele medicale și analizele de rutină pot avea un rol important.
Riscul nu este însă determinat exclusiv de cifra de pe cântar.
Rada Baltag atrage atenția asupra compoziției corporale și, în special, asupra excesului de țesut adipos.
Acesta se asociază cu o sensibilitate mai redusă la insulină și cu un risc metabolic mai mare.
„Evaluarea riscului de prediabet nu ar trebui să se limiteze doar la greutate sau la indicele de masă corporală”, afirmă nutriționista.
Potrivit acesteia, trebuie luată în calcul și distribuția țesutului adipos, inclusiv măsurarea circumferinței abdominale.
Intervenția alimentară poate schimba evoluția prediabetului
Diagnosticul de prediabet nu trebuie privit doar ca un motiv de îngrijorare, ci și ca un moment în care pot fi făcute schimbări importante.
„Din perspectiva alimentară, odată cu diagnosticarea prediabetului, este o oportunitate prin care putem îmbunătăți controlul glicemic și putem reduce riscul de progresie către diabetul zaharat de tip 2”, spune Rada Baltag.
Așadar, farfuria poate deveni una dintre zonele în care începe schimbarea.
Specialistul recomandă orientarea către modelul alimentar mediteranean, care pune accent pe calitatea alimentelor și pe compoziția meselor.
Dar există și un alt aspect care nu trebuie neglijat: cantitatea.
Chiar și alimentele nutritive pot contribui la un aport energetic prea mare dacă sunt consumate în exces.
Citește și: Cererea explozivă pentru medicamente de slăbit și diabet riscă să creeze o bulă în industria farmaceutică
„Chiar și mesele nutritive, dacă este consumată o cantitate prea mare de alimente, oricum vom avea un exces alimentar”, explică nutriționista.
Iar excesul alimentar poate favoriza acumularea de țesut adipos, ceea ce poate contribui, la rândul său, la creșterea riscului metabolic.
Ce punem în farfurie?
Unul dintre elementele pe care Rada Baltag le consideră importante în strategia alimentară este aportul de fibre.
„Dacă ar fi să aleg un element important din strategia alimentară, ar fi atingerea obiectivului privind aportul de fibre”, spune aceasta.
Pentru adulți, recomandarea menționată de specialist este de 25-30 de grame de fibre pe zi.
Legumele reprezintă una dintre principalele surse, iar nutriționista vorbește despre un consum de aproximativ 500 de grame de legume zilnic.
De ce sunt importante?
Fibrele contribuie la senzația de sațietate și pot favoriza un răspuns glicemic mai bun.
În plus, alimentația nu ar trebui să se bazeze pe o singură categorie de alimente.
Leguminoasele pot aduce, la rândul lor, fibre și ar trebui să fie prezente constant în alimentație, alături de celelalte grupe alimentare.
Astfel, o farfurie potrivită pentru o persoană cu prediabet nu înseamnă eliminarea tuturor alimentelor preferate, ci construirea unui model alimentar mai echilibrat, cu accent pe calitatea și cantitatea alimentelor consumate.
De ce contează momentul în care intervii?
Poate cel mai important mesaj transmis de Rada Baltag este că prediabetul poate reprezenta o perioadă în care există încă posibilitatea de a interveni asupra factorilor care favorizează progresia bolii.
„Prediabetul (...) fiind fereastra asta premergătoare, ne dă oportunitatea, prin intervenție alimentară, să oprim evoluția”, explică nutriționista.
Această idee schimbă perspectiva asupra diagnosticului.
Citește și: VIDEO De ce crește numărul cazurilor de obezitate și diabet. Cum putem să le prevenim
Prediabetul nu trebuie ignorat doar pentru că valorile glicemiei nu au ajuns încă la nivelul diabetului.
Dimpotrivă, poate fi momentul în care schimbările legate de alimentație, greutate și stil de viață să fie luate în serios.
De la prediabet la diabet: unde este limita?
Prediabetul și diabetul zaharat de tip 2 nu sunt același lucru, însă primul poate preceda apariția celui de-al doilea.
De aceea, monitorizarea medicală și intervenția asupra factorilor de risc sunt importante.
În România, există estimări care indică un număr important de persoane cu tulburări ale metabolismului glucozei, însă cifrele diferă în funcție de definiția folosită și de populația analizată.
Datele internaționale recente ale Federației Internaționale de Diabet arată, de exemplu, că estimările pentru România privind toleranța alterată la glucoză sunt mult mai mici decât cifra de 30% vehiculată uneori în spațiul public.
