Cum s-au folosit „șarlatanii carismatici” de TikTok să câștige voturi? Anihilarea lecturii a ajutat

Tinerii au renunțat la lectură. Petrec 9 ore pe telefon, iar gradul de atenție și concentrare a coborât spre zero. Rezultatele la testele PISA s-au prăbușit inclusiv în statele democratice, iar IQ-ul a scăzut.

Gândirea analitică face loc emoțiilor, haosului, deciziilor impulsive. Capitivi ai unor rețele de socializare precum TikTok, oamenii au devenit victimele sigure ale unor „șarlatani carismatici” care au sucit mințile oamenilor ca să le ofere chiar votul.

Cum s-au folosit „șarlatanii carismatici” de TikTok ca să câștige voturi. Anihilarea lecturii i-a ajutat

James Marriott face o analiză necruțătoare a vremurilor pe care le trăim. Iar ca exemplu, dă modul în care George Simion a fost ridicat în ochii alegătorilor de rețeaua TikTok. Pe larg AICI

Ultima mare revoluție culturală - cititul

A fost una dintre cele mai importante revoluții din istoria modernă — și totuși, nu s-a vărsat sânge, nu s-au aruncat bombe și niciun monarh nu a fost decapitat.

Probabil că nicio mare transformare socială nu s-a desfășurat vreodată atât de liniștit. Aceasta a avut loc în fotolii, în biblioteci, în cafenele și în cluburi.
Iată ce s-a întâmplat: la mijlocul secolului al XVIII-lea, un număr imens de oameni obișnuiți au început să citească.

În primele două secole după inventarea tiparului, cititul a rămas, în mare parte, o activitate rezervată elitei. Dar, la începutul anilor 1700, extinderea educației și explozia cărților ieftine au început să răspândească rapid cititul în rândul clasei de mijloc și chiar în rândurile inferioare ale societății.

Revoluția lecturii - Lumea în care toți citeau

Oamenii care trăiau în acea perioadă au înțeles că se întâmpla ceva important. Dintr-o dată, părea că toată lumea citea peste tot: bărbați, femei, copii, bogați, săraci. Cititul a început să fie descris ca o „febră”, o „epidemie”, o „modă”, o „nebunie”. După cum scrie istoricul Tim Blanning, „conservatorii erau îngroziți, iar progresiștii erau încântați că era un obicei care nu cunoștea granițe sociale”.

Această transformare este cunoscută uneori sub numele de „revoluția lecturii”. A fost o democratizare fără precedent a informației, cel mai mare transfer de cunoștințe în mâinile oamenilor obișnuiți din istorie.

Citește și: România, ţara în care se citește cel mai puțin în UE. Statul a închis 8.300 de biblioteci publice

În Marea Britanie, în prima decadă a secolului al XVIII-lea, au fost publicate doar 6.000 de cărți; în ultima decadă a aceluiași secol, numărul de titluri noi a depășit 56.000. Peste jumătate de milion de noi publicații au apărut în limba germană în cursul anilor 1700. Istoricul Simon Schama a mers până la a scrie că „ratele de alfabetizare în Franța secolului al XVIII-lea erau mult mai mari decât în Statele Unite ale Americii de la sfârșitul secolului al XX-lea”. 

În timp ce cititorii citeau odinioară „intens”, petrecându-și viața citind și recitind două sau trei cărți, revoluția lecturii a popularizat un nou tip de lectură „extensivă”. Oamenii citeau tot ce le cădea în mână: ziare, reviste, istorie, filozofie, știință, teologie și literatură. Cărți, broșuri și periodice ieșeau în valuri de sub tipar.

Și mai important, tiparul a schimbat modul de gândire al oamenilor.

Lumea așa cum o cunoaștem a fost forjată în revoluția lecturii

Lumea tiparului este ordonată, logică și rațională. În cărți, cunoașterea este clasificată, înțeleasă, conectată și pusă la locul ei. Cărțile prezintă argumente, propun teze, dezvoltă idei. „A te angaja în cuvântul scris”, scria teoreticianul media Neil Postman, „înseamnă a urma o linie de gândire, care necesită puteri considerabile de clasificare, deducție și raționament”.

După cum a subliniat Postman, nu este o coincidență faptul că dezvoltarea culturii tipărite în secolul al XVIII-lea a fost asociată cu prestigiul crescând al rațiunii, ostilitatea față de superstiții, nașterea capitalismului și dezvoltarea rapidă a științei. Alți istorici au legat explozia alfabetizării din secolul al XVIII-lea de Iluminism, nașterea drepturilor omului, apariția democrației și chiar începuturile revoluției industriale.

Contrarevoluția - Declinul lecturii

Acum, trăim o contra-revoluție.

La mai bine de trei sute de ani după ce revoluția lecturii a inaugurat o nouă eră a cunoașterii umane, cărțile sunt pe cale de dispariție.

Citeşte şi: De ce nu se citește în România? 8.000 de biblioteci închise, 2.500.000 cărți distruse după Revoluție

Numeroase studii arată că lectura este în cădere liberă. Chiar și cei mai pesimiști critici ai secolului XX ai erei ecranelor ar fi avut dificultăți în a prevedea amploarea crizei actuale.

În America, lectura de plăcere a scăzut cu patruzeci la sută în ultimii douăzeci de ani. În Marea Britanie, mai mult de o treime dintre adulți spun că au renunțat la lectură. În România, doar 30% din populație a citit o carte într-un an.

National Literacy Trust raportează scăderi „șocante și descurajante” în ceea ce privește lectura copiilor, care se află acum la cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată. Industria editorială se află în criză: așa cum scrie autorul Alexander Larman, „cărțile care odată se vindeau în zeci, chiar sute de mii de exemplare, acum au noroc dacă se vând în câteva mii”.

Declinul lecturii - Foto: jmarriott.substack.com

Smartphone-ul care a schimbat totul

Cel mai remarcabil este faptul că, la sfârșitul anului 2024, OCDE a publicat un raport în care se constata că nivelurile de alfabetizare erau „în scădere sau în stagnare” în majoritatea țărilor dezvoltate.

Odinioară, un sociolog confruntat cu astfel de statistici ar fi putut presupune că motivul era o criză socială, cum ar fi un război sau prăbușirea sistemului educațional.

Ceea ce s-a întâmplat a fost apariția smartphone-ului, care a fost adoptat pe scară largă în țările dezvoltate la mijlocul anilor 2010. Acei ani vor fi amintiți ca un moment decisiv în istoria umanității.

Citește și: În țara unde statul închide sute de biblioteci, o profesoară amenajează una, la sat, într-un autobuz

Niciodată până acum nu a existat o tehnologie precum smartphone-ul. În timp ce tehnologiile de divertisment anterioare, precum cinemaul sau televiziunea, erau menite să capteze atenția publicului pentru o perioadă, smartphone-ul îți solicită întreaga viață. Telefoanele sunt concepute pentru a crea o dependență extremă, captând atenția utilizatorilor cu o serie de notificări inutile, videoclipuri scurte și lipsite de sens și provocări virale pe rețelele de socializare.

În prezent, o persoană obișnuită petrece șapte ore pe zi uitându-se la un ecran. Pentru generația Z, cifra este de nouă ore. Un articol recent din The Times a descoperit că, în medie, studenții petrec 25 de ani din viața lor trează derulând ecranele.

Dacă revoluția lecturii a reprezentat cel mai mare transfer de cunoștințe către bărbații și femeile obișnuite din istorie, revoluția ecranelor reprezintă cel mai mare furt de cunoștințe de la oamenii obișnuiți din istorie.

Universitățile noastre se află în prima linie a acestei crize. Acum predau primelor lor generații de studenți cu adevărat „post-alfabetizați”, care au crescut aproape în întregime în lumea videoclipurilor scurte, a jocurilor pe computer, a algoritmilor dependenți (și, din ce în ce mai mult, a inteligenței artificiale).

Deoarece internetul mobil omniprezent a distrus capacitatea de concentrare a acestor studenți și a restricționat dezvoltarea vocabularului lor, cunoștințele bogate și detaliate stocate în cărți devin inaccesibile pentru mulți dintre ei. Un studiu realizat pe studenții de literatură engleză din universitățile americane a constatat că aceștia nu erau capabili să înțeleagă primul paragraf din romanul lui Charles Dickens, Bleak House, o carte care odinioară era citită în mod regulat de copii.

Citește și: Moartea bibliotecilor

Studenții sunt analfabeți 

„Majoritatea studenților noștri”, potrivit unei alte evaluări disperate, „sunt practic analfabeți”. Acest lucru se potrivește cu tot ce am auzit în propriile conversații cu profesori și academicieni. Un lector de la Oxbridge cu care am vorbit a descris o „prăbușire a alfabetizării” în rândul studenților săi.
Transmiterea cunoștințelor – cea mai veche funcție a universității – se destramă sub ochii noștri. Scriitori precum Shakespeare, Milton și Jane Austen, ale căror opere au fost transmise de secole, nu mai pot ajunge la următoarea generație de cititori. Aceștia își pierd capacitatea de a-i înțelege.

O tragedie intelectuală

Declinul lecturii determină scăderea diverșilor indicatori ai capacității cognitive. Lectura este asociată cu o serie de beneficii cognitive, printre care îmbunătățirea memoriei și a capacității de concentrare, o gândire analitică mai bună, o fluență verbală îmbunătățită și rate mai mici de declin cognitiv la vârste înaintate.

După introducerea smartphone-urilor la mijlocul anilor 2010, scorurile globale PISA — cea mai cunoscută măsură internațională a abilităților elevilor — au început să scadă. Așa cum scrie John Burn Murdoch în Financial Times, elevii declară din ce în ce mai des în sondaje că au dificultăți în a gândi, a învăța și a se concentra

Studiul Monitoring the Future a întrebat tinerii de 18 ani dacă au dificultăți în a gândi, a se concentra sau a învăța lucruri noi. Procentul elevilor din ultimul an de liceu care au raportat dificultăți a rămas stabil pe parcursul anilor 1990 și 2000, dar a început să crească rapid la mijlocul anilor 2010.

Rezultate PISA - Foto: jmarriott.substack.com

Și, după cum spune Burn Murdoch, aceste probleme cognitive nu se limitează la școli și universități. Ele afectează pe toată lumea: „scăderea capacității de raționament și de rezolvare a problemelor nu se limitează la adolescenți. Adulții prezintă un model similar, cu scăderi vizibile în toate grupele de vârstă”.
IQ-ul începe să scadă.

Cel mai intrigant — și alarmant — este cazul coeficientului de inteligență (IQ), care a crescut constant pe parcursul secolului al XX-lea (așa-numitul „efect Flynn”), dar care acum pare să fi început să scadă.
Rezultatul nu este doar pierderea de informații și inteligență, ci și o sărăcire tragică a experienței umane.

Timp de secole, aproape toate persoanele educate și inteligente au crezut că literatura și învățătura se numără printre cele mai înalte scopuri și cele mai profunde consolări ale existenței umane.

Cele mai mari romane și poezii ne îmbogățesc simțul experienței umane, punându-ne în mod imaginativ în mintea altora și ducându-ne în alte timpuri și alte locuri. Citind literatură non-fictivă – știință, istorie, filozofie, literatură de călătorie – ajungem să cunoaștem profund locul nostru în lumea extraordinară și complicată în care avem privilegiul să trăim.

Smartphone-urile ne privează de cunoaștere

Epidemia de anxietate, depresie și lipsă de scop care afectează tinerii din secolul XXI este adesea legată de izolarea și comparația socială negativă favorizate de smartphone-uri.
Este, de asemenea, un produs direct al lipsei de sens, fragmentării și trivialității culturii ecranului, care este total nepregătită să răspundă nevoilor umane profunde de curiozitate, narațiune, atenție profundă și împlinire artistică.

Citește și: Ziua limbii române. 800 de biblioteci închise în 10 ani. Polonia dă 300 milioane $ pentru lectură

O lume fără minte

Această dispariție a culturii, a gândirii critice și a inteligenței reprezintă o pierdere tragică a potențialului uman și a prosperității umane. Este, de asemenea, una dintre provocările majore cu care se confruntă societățile moderne. Civilizația noastră vastă, interconectată, tolerantă și avansată din punct de vedere tehnologic se bazează pe tipurile complexe și raționale de gândire promovate de alfabetizare.

Așa cum scrie Walter Ong în cartea sa Oralitate și alfabetizare, anumite tipuri de gândire complexă și logică pur și simplu nu pot fi realizate fără citire și scriere. Este practic imposibil să dezvolți un argument detaliat și logic într-un discurs spontan — te-ai pierde, ai pierde firul, te-ai contrazice și ai confunda publicul încercând să reformulezi puncte exprimate inept.

Clasicistul Eric Havelock a susținut că apariția alfabetizării în Grecia antică a fost catalizatorul nașterii filosofiei.

După cum probabil ați observat, lumea ecranului va fi un loc mult mai agitat decât lumea tipărită: mai emoțională, mai furioasă, mai haotică.

Apariția acestor stiluri de gândire emoționale și iraționale reprezintă o provocare profundă pentru cultura și politica noastră.

Sfârșitul creativității

Era tiparului s-a caracterizat printr-un dinamism și o bogăție culturală fără precedent. Cititul este piatra de temelie a creativității și inovării, fundamentale pentru modernitate.

Nu este necesar ca fiecare cetățean să fie un devorator de cărți pentru ca o societate să beneficieze de cultura tiparului. Și totuși, dacă există un obicei care îi unește pe liderii, inventatorii, oamenii de știință și artiștii care au clădit civilizația noastră, acela este cititul. Cititorii serioși sunt suprareprezentați în aproape toate domeniile realizărilor umane.

România la vot - Foto: INQUAM PHOTOS / Mălina Norocea

Să luăm exemplu marii politicieni: Teddy Roosevelt susținea că citea o carte pe zi, Winston Churchill și-a stabilit un program ambițios de lectură în filosofie.

David Bowie citea, după propriile sale cuvinte, „cu nesaț”. „Am păstrat toate cărțile pe care le-am cumpărat vreodată. Nu pot să le arunc”, a spus el odată. „Este fizic imposibil să le las din mână!”

Paul McCartney i-a menționat pe „Dylan Thomas, Oscar Wilde și Allen Ginsberg, pe scriitorul simbolist francez Alfred Jarry, Eugene O’Neill și Henrik Ibsen” printre autorii care l-au inspirat.
Thomas Edison a citit mult toată viața. La fel și Charles Darwin. La fel și Albert Einstein. În mod ironic, chiar și Elon Musk susține că a fost „crescut de cărți”.

Eisenstein explică modul în care tendința lecturii de a stimula inovarea s-a manifestat în universitățile renascentiste. Odată cu inventarea tiparului, studenții au avut acces sporit la cărți, ceea ce le-a permis „studenților străluciți să depășească nivelul profesorilor lor.

Moartea lecturii, moartea democrației

Revoluția lecturii a fost o catastrofă pentru aristocrații ultra-privilegiați și exploatatori ai vechiului regim aristocratic european – vechiul sistem autocratic de guvernare cu regi atotputernici la vârf, lorzi și clerici sub ei și țărani care se zbăteau la baza piramidei.
Ignoranța era piatra de temelie a Europei feudale. Inegalitățile vaste ale ordinii aristocratice puteau fi menținute în parte deoarece populația nu avea cum să afle despre amploarea corupției, abuzurilor și ineficienței guvernelor lor.

Ordinea feudală pare a fi fundamental incompatibilă cu alfabetizarea.

În Amusing Ourselves to Death, Neil Postman susține că democrația și tiparul sunt practic inseparabile. O democrație eficientă presupune o cetățenie rezonabil informată și oarecum critică, capabilă să înțeleagă și să dezbată în detaliu și pe larg problemele actuale.

Democrația trage o forță nemăsurată din tipar — vechea lume pe moarte a cărților, ziarelor și revistelor — cu tendința sa de a promova cunoștințe profunde, argumente logice, gândire critică, obiectivitate și implicare imparțială. În acest mediu, oamenii obișnuiți au instrumentele necesare pentru a-și înțelege conducătorii, pentru a-i critica și, poate, pentru a-i schimba.

Cum va pune TikTok președinți - cazul României

Politica în era videoclipurilor scurte favorizează emoțiile intense, ignoranța și afirmațiile nefondate. Astfel de circumstanțe sunt extrem de propice pentru șarlatanii carismatici.

Autorul introduce aici un grafic cu modul în care George Simion a reușit să crească în vizualizări pe TikTok, în campania electrorală de dinainte de alegerile din luna mai.

Cum a crescut George Simion în vizibilitate - Foto: jmarriott.substack.com

Inevitabil, partidele și politicienii ostili democrației înfloresc în lumea post-alfabetizată. Utilizarea TikTok corelează cu creșterea ponderii voturilor pentru partidele populiste și extrema dreaptă.

TikTok, după cum spune scriitorul Ian Leslie, este „combustibilul rachetelor pentru populiști”.

De ce [TikTok] avantajează în mod disproporționat populiștii? Pentru că, aproape prin definiție, populismul se hrănește cu emoții, nu cu gânduri; cu sentimente, nu cu propoziții. Populiștii sunt specializați în a oferi acea senzație de certitudine pe care o ai când știi că ai dreptate. Ei nu vor ca tu să gândești.

Gândirea este locul în care certitudinea moare. Ordinea democratică liberală rațională și imparțială, bazată pe tipar, s-ar putea să nu supraviețuiască acestei revoluții.

În infernul idioților

Marile companii de tehnologie se consideră investite în răspândirea cunoașterii și curiozității. De fapt, pentru a supraviețui, ele trebuie să promoveze prostia. Oligarhii tehnologici au la fel de mult interes în ignoranța populației ca și cei mai reacționari autocrați feudali. Furia proastă și gândirea partizană ne țin lipiți de telefoanele noastre.

Aceste companii lucrează activ pentru a distruge iluminarea umană și a inaugura o nouă epocă întunecată.

Revoluția ecranelor va modela politica noastră la fel de profund cum a făcut-o revoluția lecturii din secolul al XVIII-lea.

Fără cunoștințele și abilitățile de gândire critică insuflate de tipar, mulți dintre cetățenii democrațiilor moderne se găsesc la fel de neajutorați și creduli ca țăranii medievali – mișcați de apeluri iraționale și predispuși la gândirea de masă. Lumea de după tipar seamănă din ce în ce mai mult cu lumea de dinainte de tipar.