Statistica arată că România a închis, în medie, 300 de biblioteci unde copiii și tinerii puteau închiria gratuit cărți.
Numărul cititorilor activi s-a redus în ultimii ani, potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică.
Citește și: În țara unde statul închide sute de biblioteci, o profesoară amenajează una, la sat, într-un autobuz
Principalul motivul pentru care nu se citește în România este accesul foarte greu la cărți. Acestea, fie sunt foarte scumpe, fie bibliotecile de unde se puteau închiria gratuit, s-au închis.
De ce nu se citește în România? 8.000 de biblioteci închise și 2.500.000 cărți dispărute după Revoluție
Chestiunea lipsei lecturii printre elevi a fost readusă în discuție după postarea profesorului Mihai Maci, preluată zilele acestea intens. Profesorul a făcut câteva declarații despre sistemul educațional din România. Cea mai frapantă mărturie a profesorului a fost următoarea:
Mă refer aici la media cunoștințelor studenților mei: mulți dintre ei, în 13 ani de școală n-au citit nicio carte sau – dacă au citit ceva pentru Bacalaureat – n-au înțeles și nu le-a spus mai nimic. Cunoștințele lor științifice sunt la nivelul clasei a IV-a; adică pur intuitive”.
Lumea și-a dat cu părerea indicând vinovați: școala românească, sistemul educațional, elevii și părinții. Dar, principalul vinovat este accesul la cărți, care a devenit prohibitiv. Cărțile sunt foarte scumpe, România săracă (avântul economic aparține doar ultimilor ani și doar o parte restrânsă din populație se bucură de el). Asta, în timp ce accesul gratuit la cărți s-a restrâns an după an atât la sate, cât și la orașe.
Citește și: Moartea bibliotecilor
Newsweek a scris în repetate rânduri despre faptul că principala sursă, și cea mai ieftină, de lectură sunt bibliotecile. Care s-au închis cu miile în ultimii 30 de ani. Cu cât prețul cărții creștea (economia de piață) în România, cu atât bibliotecile școlare și orășenești se închideau într-un ritm alert.
„Jaful” din biblioteci
Jaful nu s-a produs doar în „fabrici și uzine”, ci și în bibliotecile de la sate și de la orașe. Iar cifrele nu mint.
Așa cum se vede mai jos, în total, după Revoluție, s-au închis 8.300 de biblioteci unde elevii și tinerii aveau acces gratuit la cărți. Din 16.666 de biblioteci în 1989, am rămas cu 8.372. Adică, pe jumătate din bibliotecile României s-a pus lacătul.
Din 10.000 de biblioteci școlare au rămas 6.000.
Din 4.458 de biblioteci publice au rămas sub 2.000.
Din 2.600 de biblioteci comunale au rămas doar 1.600.
Observați că s-au închis mii de biblioteci în zonele cele mai defavorizate ale țării, unde părinții aleg să cumpere o pâine, salam, să plătească facturi sau o sticlă de bere (din păcate) în loc să cumpere o carte.
Și nu e nimeni de condamnat. În comunele României, un salariu bun este 2.500 lei, în schimb o carte nu poate costa sub 30 de lei niciunde.
Fondul de carte a scăzut
Sunt cu 2.000.000 de volume mai puține față de anul 2010, potrivit cifrelor de la Institutul Național de Statistică.
Iar numărul cititorilor activi (care au împrumutat cel puțin o carte într-un an) a scăzut la jumătate, de la 5 milioane la 2,5 milioane.
De ce e important accesul liber la cărți?
68,5% dintre români nu au citit nici măcar o carte.
Doar 20% dintre români citesc o dată pe lună şi 8% citesc zilnic.
38,7% dintre persoanele de 15 ani nu înţeleg ceea ce citesc. România se află pe penultima poziţie dintre cele 28 de state membre UE la indicatorul „citire”.
40% este rata analfabetismului funcţional în România (elevul ştie să citească, dar nu reuşeşte să înţeleagă textul, astfel încât să folosească informaţia dobândită pentru a rezolva probleme de zi cu zi).
Aproape 50% dintre absolvenţii de studii liceale nu promovează examenul de bacalaureat şi au dificultăţi la evaluările naţionale, mai spun statisticile.
Ce au făcut alte state pentru a încuraja cititul?
Statele lumii alocă resurse importante pentru încurajarea lecturii. „Peste un miliard de zloți (230 milioane euro) vor fi alocați Programului Național de Dezvoltare a Lecturii 2.0 pentru 2021-2025, pentru a sprijini diferitele forme de promovare a obiceiurilor de lectură în Polonia.
„Planul Național de Lectură din Portugalia este o inițiativă a Guvernului, aflată în responsabilitatea Ministerului Educației, în comun cu Ministerul Culturii.
Acesta este un răspuns la îngrijorarea privind nivelul de alfabetizare al populației în general, în special al tinerilor, care este semnificativ mai scăzut decât media europeană.
Obiectivul principal al Planului Național de Lectură este de a ridica nivelul de alfabetizare al poporului portughez și de a plasa țara la egalitate cu partenerii săi europeni”, potrivit guvernului de la Lisabona.
Citește și: Ziua limbii române. 800 de biblioteci închise în 10 ani. Polonia dă 300 milioane $ pentru lectură
Concluzie: Înainte de a căuta vinovații pentru lipsa de apetit a tinerilor pentru lectură trebuie să vedem ce bani se alocă pentru această activitate.
