Nimic din documentele, fotografiile, informațiile și mesajele private devoalate n-ar putea fi acel glonț de argint care să-l răpună pe șeful PSD. Nu există în bagajul de mână „pierdut“ de cineva din Tel Drum nici măcar indicii că Dragnea ar fi condus din umbră activitatea companiei, că ar fi tras sfori ca aceasta să câștige contracte publice (amintesc o statistică utilă în context - pe care am întocmit-o acum doi ani pentru România liberă, când cotidianul încă mai era respectabil - : între 2007 și 2017, Tel Drum a încheiat cu statul contracte de 500 de milioane de euro, adică o medie uluitoare de peste patru milioane de euro în fiecare lună) sau că firma teleormăneană ar fi transmis bani, direct, către șeful Camerei Deputaților.
Da, există dovezi în servieta crescută pe ogorul unui țăran că juniorul lui Dragnea beneficia de zeci de mii de euro de la Tel Drum pentru mofturi auto de sute de cai și sunt ceva indicii că firma ar fi plătit oareșce acareturi de pe domeniul legendar al familiei întâiului mustăcios al țării. Nimic devastator, însă.
Asta fiind marfa din valiză, orice consultant de imagine (nici măcar foarte) inteligent ar fi recomandat ignorarea subiectului. Nu știu dacă vom afla vreodată (din altă valiză, din vreo geantă de voiaj, din vreo borsetă ori vreun rucsac „uitat“ în porumb), însă, cine a decis contrariul: Dragnea însuși sau consultanții lui (despre care am putea spune că au rahat în loc de măduva spinării, dar nu că nu au creier)? În orice caz, rezultatul a fost livrat în două etape. Prima a fost bășcălia servită în aluat de gogoși și mape de plastic de sub care se ițeau poze cu Iohannis, toate ambalate în două valize negre cărate de chiar Liviu Dragnea pe holurile Camerei Deputaților. A doua a fost amenințarea fățișă venită de la o instituție de stat, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, care a cerut ca Rise Project să-și trădeze sursa documentelor sau să plătească amenzi de zeci de milioane de euro (!).
Ambele acțiuni - concertate, fără îndoială – arată că lui Liviu Dragnea îi pasă foarte tare de acele dezvăluiri cu parfum ieftin de cancan provincial, asezonate cu silicoane supradimensionate și femeiuște răstignite pe capote de SUV-uri. Ba chiar se poate bănui că șeful PSD simte o angoasă profundă că țoapele și slugile de la Tel Drum își pot uita binefăcătorul dacă e să-și salveze propria piele. Iar acum știm și noi asta, după ce am văzut reacțiile lui Dragnea.
Și mai știm ceva: că până și primul teleormănean ajuns al treilea om în stat a înțeles, uitându-se în valiză, că începe să se transforme în cel mai urât fiu al poporului.
