Preşedintele Senatului, Teodor Meleşcanu, a declarat, la şedinţa solemnă a Parlamentului, că în România, deşi prăbuşirea regimului comunist "s-a produs de o manieră bruscă şi violentă", construirea unui nou sistem politic deschis, ataşat valorilor occidentale, a fost îmbrăţişată rapid de către toţi românii.
„Am preţuit mai mult decât orice ideea de libertate, de egalitate de şanse şi de prosperitate şi am dorit să construim o societate democratică cu o economie de piaţă liberă”, a spus Meleşcanu citat de news.ro.
Meleșcanu a fost un comunism făcut la cele mai înalte școli.
Așa a devenit un propagandist al Partidului Comunist și a beneficiat de pe urma fostului regim.
În anii 60, pe când se pregătea să intre în diplomația comunistă, Meleșcanu a redactat o lucrare de diplomă intitulată „Probleme juridice privind naţionalizările efectuate în ţările socialiste” în care argumenta necesitatea și legalitatea confiscării de către comunism a “proprietăţii capitaliste”.
Țăranii nu merită pământ
Teodor Meleșcanu susține, în lucrarea sa, că despăgubirile pentru naţionalizări sunt opționale: „Țara noastră și alte țări ce au înfăptuit naționalizările au plătit unele despăgubiri parțiale, dar nu ca urmare a existenței unei obligații juridice, ci pentru a contribui la normalizarea relațiilor externe. Naționalizarea este un act licit prin însăși natura sa, iar neplata de despăgubiri nu-l transformă într-un act ilicit“.
„Sub conducerea clasei muncitoare în frunte cu Partidul Comunist Român, masele muncitoare din țara noastră au trecut la înfăptuirea revoluției socialiste din țara noastră. Printre cele mai importante măsuri ale revoluției socialiste la noi în țară s-a situat și naționalizarea, efectuată la 11 iunie 1948 prin legea 119 votată de Marea Adunare Națională, urmată la un timp relativ scurt de o serie de legi și decrete ce adânceau procesul început prin legea sus menționată“, scria actualul președinte al Senatului în 1966.
Citește: Meleșcanu, bugetar de lux
Meleșcanu spune minciuni pentru a fi pe plac partidului
Adevărul este că, pentru că au refuzat naționalizarea, mii de țărani au fost trimiși în pușcărie de către comuniști. Au îndurat torturi și umilințe. Le-au fost confiscate pământurile fără nicio compensație. Familiile celor care au refuzat să intre cu pământul în Cooperativele comuniste au avut de suferit. Copiii nu au avut acces în facultăți.
