Statul e incapabil să încaseze cam 25 de miliarde de lei din TVA în fiecare an. Cam cât ne-ar trebui anul acesta ca să nu intrăm într-o criză profundă.
Același stat se uită-n altă parte când ministerele sunt pline de sinecuriști care iau sporuri pentru condiții vătămătoare pe motiv că se pot tăia în hârtia pe care-o plimbă de la un birou la altul.
Familiile din primării mănâncă alte miliarde din afaceri cu borduri, panseluțe și alte lucruri esențiale pentru oameni.
Bătălia pentru guvernare este de fapt bătălia pentru a fura în continuare. Cele mai râvnite ministere sunt cele ale Transporturilor, Fondurilor Europene și Dezvoltării. De ce? Pentru că acolo sunt cei mai mulți bani care pot fi prăduiți.
Nu-s atât de naiv să-mi imaginez că acest furt va fi oprit vreodată în totalitate. Corupția este prezentă peste tot în lume. Însă are niște limite în țările civilizate, acolo unde Sănătatea și Educația nu pun în pericol populația așa cum se întâmplă la noi.
În România se fură cât se poate în orice instituție de stat. Apoi, angajații se plâng că nu li se măresc salariile.
Ăsta poate fi un obicei păstrat de pe vremea lui Ceaușescu. Mi-aduc aminte că, atunci când aveai nevoie de piese de Dacie, înainte de 1989, făceai un drum la Colibași, lângă Pitești, acolo unde era Uzina Dacia.
Aproape în fiecare curte găseai piese furate din uzină, astfel încât puteai să-ți faci o mașină din bucăți. Așa compensau angajații salariile pe care le considerau mici.
Acum, tradiția asta cu furatul la locul de muncă a căpătat o altă formă. În toate instituțiile de stat există un aparat tehnic folosit pentru a fura de cei care sunt la conducere. Sunt oameni vechi, care știu toate chichițele administrației și care pot da o aparență legală chiar și achiziției unui fir de panseluță cu 5.000 de euro.
Mai sunt și angajații kamikaze. Ei fură de atât de mult timp fără să respecte vreo regulă și nu au pățit nimic, încât acum bagă mâna în buzunarul statului pe față, sfidător. Ăsta e adevăratul stat paralel. Miniștrii vin și pleacă, ei rămân să fure și cu dreapta și cu stânga.
Cum îi recunoști? Atunci când un personaj al cărui nume nu-ți spune nimic a fost plimbat pe funcții de conducere de la un minister la altul, de la o instituție publică la alta, aproape sigur el e omul care știe să întoarcă banul.
În fiecare instituție de stat se știe exact cine se ocupă cu astfel de treburi. Nu-i deranjează niciun procuror. Poate și pentru că nu avem atât de mulți procurori la cât se fură.
Dar tocmai pentru că această structură este cunoscută în intimitatea aparatului de stat, teoretic ar fi fezabilă o reducere temporară, de 10%, măcar pentru un an, a furturilor din banul public.
Altfel, măsura legală și instituțională ar fi tăierea substanțială a fondurilor de achiziții pe baza unei analize asupra cheltuielilor de anul trecut.
Nici n-ar fi foarte complicat. Trebuie doar să vezi ce s-a cumpărat și la ce preț. Sigur vor fi multe pixuri de 100 de euro bucata, mere de aur și tichii de mărgăritar. Sunt convins că noi putem trăi, cel puțin un an, fără panseluțe noi și fără să schimbăm borduri supra-înălțate.
Din păcate, ei nu cred că pot trăi fără să fure, apoi să facă scandal că nu li s-au mai mărit salariile. Când vorbim despre statul român, vorbim despre o chestie abstractă. Ca să fiu mai exact, cei care patronează direct toate aceste hoții sunt miniștrii, primarii, șefii consiliilor județene, directorii societăților de stat.
Dar tot e bine că avem Institutul Levantului. Ce ne-am face fără el? Sau ATOP? Eu sunt așa de liniștit că mă veghează ATOP. Nu știți despre ce vorbesc? Oricum îi plătim de zeci de ani.
