Linia roșie a lui Putin este fosta graniță de vest a decedatei Uniuni Sovietice

DE Ion Petrescu | 21.04.2021 - 23:14

Președintele Vladimir Putin s-a adresat Adunării Federale din Rusia, cu așteptata sa alocuțiune anuală. Abil, el a consacrat majoritatea discursului asupra problemelor interne ale Rusiei de azi.

SHARE

Pe cetățenii ruși i-a mângâiat creștinește, pe cap, iar pe adversarii externi i-a atenționat într-un mod care ține de jocurile de război, pe calculator.

Primit cu aplauze, de asistența ridicată în picioare, Putin a fost sigur pe el, pe alocuri surâzător.

Un detaliu interesant a fost așezarea scaunelor în formă de V, de la Victorie. 

În rândurile care urmează mă voi referi doar la modul în care șeful statului rus a abordat "semnificația și conținutul politicii Rusiei pe arena internațională."

Sigur că este frumos ca liderul de la Kremlin să vorbească despre opțiunea sa de  "a asigura pacea și securitatea pentru bunăstarea cetățenilor noștri, pentru dezvoltarea stabilă a țării. "

Numai că așa cum recunoștea Vladimir Putin, Rusia are propriile interese, pe care le apără și le va apăra în cadrul dreptului... internațional.

Corect ar fi fost să vorbească de dreptul forței atât de drag Moscovei, din epoca țaristă în cea sovietică și în cele din urmă în perioada conducerii exercitate de Vladimir Vladimirovici Putin.

"Și dacă cineva refuză să înțeleagă acest lucru evident, nu vrea să poarte un dialog, alege un ton egoist și arogant, Rusia va găsi întotdeauna o modalitate de a-și apăra poziția." 

În traducere liberă, așa cum Moscova a rupt Transnistria de Republica Moldova, Crimeea și Donbasul de Ucraina, Abhazia și Osetia de Sud de Georgia.

Avea umor, alde Putin, când preciza: "În același timp, din păcate, se pare că toată lumea este deja obișnuită cu ea, obișnuită cu practica sancțiunilor ilegale motivate politic, în economie, cu încercările brutale ale unora de a-și impune voința altora cu forța." 

Adică Rusia este sfânta fecioară geopolitică!

Una care - vezi Doamne! - își impune numai pașnic voința fostelor state sovietice și unora limitrofe cu spațiul ex-sovietic. 

Președintele rus a mai precizat că "astăzi această practică degenerează în ceva mult mai periculos - mă refer la faptele recent cunoscute ale unei încercări directe de a organiza o lovitură de stat în Belarus și asasinarea președintelui acestei țări. În același timp, este caracteristic că nici astfel de acțiuni flagrante nu găsesc condamnarea așa-numitului Occident colectiv. Nimeni nu pare să observe asta. Toată lumea se preface că nu se întâmplă nimic."

Pe cale de consecință, naivii ar putea deduce că tocmai trimiterea de consilieri ruși, pe lângă structurile de forță din Belarus, nu a fost decât un gest fratern, pașnic, de salvare a vieții dictatorului belarus Alexander Grigoryevich Lukashenko  și de anihilare a tentativei de lovitură de stat. 

Întrebarea de bun simț este cine a pus la cale lovitura de stat? 

Armata din Belarus? Forțele de ordine, din același stat ex-sovietic? Exclus. 

Doar s-a văzut clar că subunități din cele două ministere au contribuit decisiv la împrăștierea manifestanților care contestau realegerea lui Lukashenko, prin voturi bine manipulate la nivelul computerelor de departajare a opțiunilor pentru prezidențiabilii ce contau, atunci, în ecuația publică.

Nu știu cine i-a scris discursul lui Putin, dar brusca referire la soarta ex-președintelui Ucrainei,  Viktor Fedorovych Yanukovych, sau a actualului președinte Nicolás Maduro Moros, din Venezuela, pentru a pleda cauza lui Lukashenko, a fost justificată doar de obsesia Kremlinului de a devoala - vorba vine - și a condamna  "practica organizării loviturilor de stat, a planurilor de asasinat politic, inclusiv a unor înalți oficiali, care este deja prea mare, toate granițele au fost deja depășite."

Granițele ca granițele, dar la capitolul conspirații la modă, Putin s-a dezlănțuit: "se pregătea blocarea Minskului, inclusiv a infrastructurii orașului și a mijloacelor de comunicare, oprirea completă a întregului sistem electric al capitalei Belarusului! 

Acest lucru înseamnă, de altfel, că, de fapt, pregătirile erau în curs pentru un atac cibernetic masiv. Cum altfel ar putea fi?"

Serios?

Și cine ar fi avut capacitatea de a executa un atac cibernetic? 

SUA? NATO? 

Mai rar așa gogoașă geopolitică.

Iar dacă tot Putin se plângea că "occidentalii refuză cu încăpățânare numeroase propuneri rusești de a stabili un dialog internațional în domeniul informației și securității cibernetice" să îi reamintim numai obsesia serviciilor secrete rusești de a înregistra orice dialog, formal sau informal, indiferent de locul în care se desfășoară, reflex al practicii de a cunoaște ce "as are în mânecă" adversarul.

Tragicomic a fost pasajul în care președintele rus s-a îngrijorat de soarta Belarusului și de aceea a Ucrainei, ambele vizate de...lovituri de stat.

Prima a fost "salvată" de determinarea liderului de la Kremlin, a doua fiind parțial liberă azi, cu excepția peninsulei Crimeea și a Donbasului, ocupate manu militari de Federația Rusă. 

N-am înțeles de ce ar exista terțe state care au optat pentru - cum zice товарищ Putin - "un obicei urât, din orice motiv și cel mai adesea fără niciun motiv să se agațe de Rusia. Sport, un fel de sport nou."

Ceea ce se face că nu pricepe liderul rus este că poți conduce autoritar un stat federal, dar asta nu generează automat aplauze în comunitatea internațională de țări pentru care democrația, libertatea și egalitatea de șanse constituie repere civice clare.

Deloc credibil a fost Putin și când a afirmat că "ne comportăm într-un mod extrem de reținut, direct, fără ironie, s-ar putea spune, modest. De multe ori nu răspundem deloc nu doar la acțiuni neprietenoase, ci și la o grosolănie directă. Vrem să avem relații bune cu toți participanții la comunicarea internațională." Hopa!

Păi dacă luăm în vizor doar recentele expulzări ale unor diplomați ruși, din state sătule de diferența specifică dintre aparența de oficiali ai ambasadei Rusiei și realitatea de spioni al unor servicii secrete performante, de la Moscova, atunci modestia de care vorbea Putin este o subtilă ironie prezidențială la adresa Bulgariei, Cehiei ș.a.m.d.

Nu cred că liderul rus își dorește cu adevărat să aibă "relații bune cu toți participanții la comunicarea internațională, inclusiv, apropo, cu cei cu care relațiile noastre nu s-au dezvoltat în ultima vreme, ca să spunem cu blândețe. Chiar nu vrem să ardem poduri."

Podurile sunt însă arse cu Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, România și mai nou, fie și parțial, cu Bulgaria. 

Însă la cinism, președintele rus pare a da lecții altora: "Dar dacă cineva percepe intențiile noastre bune ca indiferență sau slăbiciune și el însuși intenționează să ardă în cele din urmă sau chiar să arunce în aer aceste poduri, ar trebui să știe că răspunsul Rusiei va fi asimetric, rapid și dur."

Adică, cel mai probabil putem presupune și anticipa, în cazul Ucrainei:

I.  Desant masiv al infanteriei marine ruse pe litoralul ucrainean, desant întărit cu parașutări ai celor instruiți pentru operațiuni speciale, rezultatul fiind anihilarea de facto a statutului Ucrainei, de țară riverană la Marea Neagră.

II. Coborârea rapidă a celor peste două mii de "pacificatori" ruși, din Transnistria, până la Bilhorod-Dnistrovskyi, efectul fiind ruperea Basarabiei istorice / Bugeacul, de Ucraina, încorporarea de facto în Federația Rusă și apariția "omuleților verzi", de data asta tocmai pe malul stâng al Brațului Chilia, în nordul Deltei Dunării.

III. Instituirea unei garnizoane rusești pe Insula Șerpilor. 

Întrebarea retorică, pentru Putin, este: nu cumva și Moscova va regreta asemenea acțiuni?

"Așa-numita linie roșie în raport cu Rusia" este clară. 

De facto o constituie fosta graniță de vest a decedatei Uniuni Sovietice.

Situație în care, după "rezolvarea problemei ucrainene", privirile Kremlinului se vor îndrepta spre statele baltice, chiar dacă acestea sunt membre ale NATO. Și în pofida faptului că în fiecare dintre acestea se află câte un grup de luptă al NATO. 

Iluzia unora de peste Ocean, că Moscova nu se va atinge de un stat membru al Alianței Nord-Atlantice este o supoziție bună de jocurile pe calculator, de la Academia Militară a SUA aflată la West Point. 

Putin are un umor aparte: "avem suficientă răbdare, responsabilitate, profesionalism, încredere în sine și dreptate de sine și bun simț atunci când luăm orice decizie. Dar sper că nimeni nu se va gândi să treacă așa-numita linie roșie în raport cu Rusia. Și unde va avea loc, vom stabili noi în fiecare caz specific."

Specific? Pentru Belarus și Ucraina: la granița de est a NATO.

Pentru Estonia, Letonia, Lituania și Republica Moldova: la frontiera de vest a fostei URSS.

Și pentru ca adversarii să nu creadă că președintele rus blufează acesta a precizat, sec, că "până în 2024, ponderea armelor și echipamentelor moderne în trupe va fi de aproape 76% - acesta este un indicator foarte bun. Și în triada nucleară din acest an va depăși 88%. Ultimele sisteme de rachete cu rază intercontinentală Avangard și sistemele de luptă laser Peresvet sunt deja în alertă, iar primul regiment, complet echipat cu rachete balistice intercontinentale Sarmat, va intra în serviciul de luptă conform planului la sfârșitul anului 2022."

Cu o zi înainte, peste Ocean, amiralul Charles Richard, pe timpul unei audieri la Comitetul pentru servicii armate al Senatului SUA, pornind de la realitatea că armata SUA menține o „triadă nucleară” - de ICBM-uri, bombardiere și submarine cu rachete balistice menite să descurajeze adversarii înarmați cu arme nucleare, ca să atace națiunea, deoarece Statele Unite ar putea răspunde cu un atac ulterior, chiar dacă o parte din arsenalul său nuclear ar fi fost anihilat - preciza că SUA și-au scos bombardierele din starea de alertă, după sfârșitul Războiului Rece.

Deci funcționează în esență doar submarinele cu rachete balistice Minuteman III ICBM și Columbia, pregătite să execute misiunea nucleară la un moment dat. 

„Ceea ce nu este adesea recunoscut este că nu avem o triadă de la o zi la alta. ... Zi de zi, ceea ce avem este practic o diadă ”, a spus amiralul Richard. 

„Dacă nu aveți rachete balistice intercontinentale ... sunteți complet dependenți de submarin”, a spus el. 

„I-am spus deja secretarului apărării că, în aceste condiții, aș solicita să alertez din nou bombardierele”. 

La Moscova, Putin - evident triumfător - a informat pe cei interesați că numărul complexelor de avioane de atac cu racheta hipersonică Kinzhal, nave echipate cu arme hipersonice de înaltă precizie, rachete Kinzhal și Caliber, crește. 

Iar rachetele hipersonice Zircon vor fi puse în alertă în viitorul apropiat. 

Și ca apocalipsa  să fie clară, "în deplină conformitate cu planurile de dezvoltare a forțelor armate, se lucrează la alte sisteme de luptă de ultimă generație, inclusiv Poseidon, Petrel și alte sisteme." 

Nu mai contează că opinia publică rusă habar nu are de semnificațiile acestei înșiruiri de arme proclamate moderne!

Și pentru că SUA a rămas în urmă, cu producerea de arme nucleare, iar China este la mare distanță, Putin a jubilat proclamând: "ca lider în crearea de sisteme de luptă de nouă generație, în dezvoltarea forțelor nucleare moderne, Rusia își îndeamnă din nou partenerii să discute aspecte legate de armele strategice și asigurarea stabilității globale. Subiectul, scopul unor astfel de negocieri poate fi crearea unui mediu de coexistență fără conflicte bazat pe o ecuație de securitate, care să cuprindă nu numai armele strategice tradiționale: rachete balistice intercontinentale, bombardiere grele și submarine, ci și, subliniez, toate sistemele ofensive și  defensive capabile să rezolve sarcini strategice, indiferent de echipamentul lor." 

Nici patriarhul Kirill al Moscovei nu putea avea un îndemn mai convingător... Amin.

Putin a mai pledat pentru "consolidarea rolului cheie al Organizației Națiunilor Unite în afacerile mondiale". 

Cheia fiind la Moscova și Beijing, care blochează prin veto orice inițiativă care le afectează interesele geopolitice pe mapamond.  

Și cum unii europeni credeau că a murit Uniunea Economică Eurasiatică, prezidentul rus a lăudat ideile rusești ale acestei asociații, fără a da detalii care să convingă pe omologii săi din state importante ale lumii. 

În finalul referirilor la politica externă a Rusiei, Putin a precizat că acestea "nu sunt construcții geopolitice speculative, ci instrumente pur aplicate pentru rezolvarea problemelor dezvoltării naționale."

Aparent o ciudată extrapolare. 

Dar de la Lenin și Stalin încoace, la Kremlin a fost  neostoit apetitul pentru construcții geopolitice speculative. 

 

 

Comentarii


© 2021 NEWS INTERNATIONAL S.A.