Tăriceanu este asemeni unui fluture beat care se lovește bezmetic de un bec aprins. Înverșunarea lui sporește pe măsura neputinței.
Doar un om duplicitar poate semna un acord prin care să respingă în Parlament proiectul de lege privind amnistia și grațierea, la nici un an distanță de la momentul în care Tăriceanu cerea aplicarea acestor măsuri.
„Având în vedere gravele excese şi abuzuri care s-au petrecut în trecut la nivelul DNA, prin care procedurile judiciare au fost grav viciate,… pe baza protocoalelor secrete ilegale şi neconstituţionale, se impune o măsură reparatorie… poate să fie o măsură de amnistie sau graţiere”, zicea Tăriceanu în septembrie 2018.
Tăriceanu are tupeul ca, după mai bine de un an și jumătate în care a stat cu ALDE în guvernul Dăncilă fără să ridice nici cea mai mică obiecție, să anunțe că nu mai suportă un executiv de incompetenți.
Ce ar putea conține noul „Program de Guvernare PSD – ALDE: 2019 – 2020” cerut de Tăriceanu? Tot Autostrada Sibiu – Pitești, Autostrada Unirii și cele opt spitale regionale? Crede Tăriceanu că putem fi prostiți chiar până la capăt?
Metamorfoza lui Tăriceanu are două cauze.
Prima este pierderea camaradului de nelegiuri și luptă Liviu Nicolae Dragnea, care a luat calea pușcăriei. Doar la Liviu îi era speranța că ar putea fi transformat în candidatul comun al coaliției PSD – ALDE.
A doua cauză o reprezintă spectrul a de a nu intra în Parlament anul viitor (posibil, după ce la alegerile europarlamentare ALDE a luat 4%). Cerșind susținere la ușa PSD, printr-o candidatură din partea coaliției Tăriceanu spera să revigoreze partidul. Nu are variante, pentru că ALDE este el. Traseiștii și oportuniștii din partid s-au mulțumit să stea în umbră, să îl proptească pe Tăriceanu în ferestră, sperând că imaginea „photoșopată” a liderului ALDE le va aduce un nou mandat.
Ghinion !
Mulți parlamentari și-au făcut un calcul greșit fugind de la PNL spre ALDE amăgiți de sondajele care dădeau partidul lui Tăriceanu la 12-15%. Unii i-ar cere socoteală lui Tăriceanu, dar nu au altă „față” pe care să o pună în loc. Ipoteza că Tăriceanu este lucrat pe la spate în propriu partid este ridicolă din lipsa unui competitor.
Tăriceanu a fost umflat peste măsură, atît de sondaje cât și de funcția de președinte al Senatului, la care un partid ce nu trece pragul electoral nu ar trebui să aspire. ALDE nu a fost niciodată altceva decât un partid de buzunar, iar pretențiile lui Tăriceanu de a se clasa peste PNL erau ale unui om rupt de realitate.
Să nu uităm că la „parlamentarele” din 2014, ALDE a luat puțin peste 5%, iar la europarlamentare a coborât la 4%. De unde concluzia că Tăriceanu a băltit în aceeași mediocritate.
