În guvernul condus de Ludovic Orban, portofoliul Fondurilor Europene i-a revenit lui Marcel Boloș, profesor universitar și, probabil, cel mai eficient manager (și, mai ales, cel mai eficient funcționar care a reușit să aducă bani europeni) de fonduri europene din România. Boloș a fost partenerul lui Ilie Bolojan, fostul primar al Oradei, actual șef al Consiliului Județean Bihor, în a aduce cele mai multe proiecte europene ale unei municipalități în România (detalii, aici).
Fără ambiții politice și, mai ales, fără nevoia bolnavă de a se valida public prin declarații, Boloș a fost un ministru eficient, care a construit un aparat funcționăresc care și-a făcut treaba. Boloș nu a fost, desigur, Iisus, nu a transformat apa în vin și nici Dacia românească în Volkswagen, dar a reușit să crească semnificativ gradul de absorbție al banilor europeni.
Pe cât de lăudabil a fost că Ludovic Orban l-a numit ministru, pe atât de meschin a fost gestul aceluiași Orban de a-l debarca pe Boloș printre primii din ce avea să fie guvernul Cîțu. Ca să-și securizeze o poziție mai degrabă onorifică, care să-l țină în cursa pentru șefia PNL, actualul șef al Camerei Deputaților a făcut, poate, cel mai iresponsabil gest politic din cariera sa: a cedat Fondurile Europene unui partid care nu are în rândurile sale nici măcar un singur specialist în managementul programelor operaționale.
Așa a ajuns expertul în gargară de pus în broșuri Cristian Ghinea, omul care a ascuns date publice (ba chiar omul care a fost complice la favorizarea fostei firme a lui Barna să ia patru proiecte europene) numai ca să-i protejeze lui Dan Barna proiectele de "antreprenoriat social" suspectate de corupție, ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene. Dacă un astfel de gargaragiu ar fi ajuns ministru pe listele PSD, societatea ar fi fost șocată. Mai ales societatea civilă care acum nu știe cum să mai evite să se pronunțe pe dezastrul PNRR, acea societate civilă care are legături strânse cu Ghinea oengistul.
Dar istoria recentă, ca orice istorie, nu are remușcări: Orban a devenit șeful Camerei Deputaților și Ghinea, șeful MIPE. Câteva luni după preluarea mandatului, Ghinea doar a răscolit ministerul ca să facă liste cu loiali și adversari, apoi să reasambleze echipa de lucru. Firesc, veți spune, omul avea nevoie să lucreze cu oameni de încredere. Desigur, numai că, atunci când nu ai nici șase luni de la instalare ca să coordonezi și să depui ditamai Planul Național de Redresare și Reziliență, în valoare de aproape 30 de miliarde de euro, inteligent este să lucrezi cu profesioniști care să nu fie mai preocupați de ce mobilier își pun în birou, lângă ficus, decât de PNRR. Și asta a fost doar cea mai mică problemă cu care s-a confruntat Ghinea, omul care nu a coordonat în viața lui decât trei oengiști și a mai prins un mandat de ministru de jumătate de an pe care l-a folosit ca să facă Barna niște bani.
Rezultatele, prin urmare, nu puteau fi decât, în cel mai bun caz, mediocre. Am explicat aici de ce cred că PNRR va fi un eșec. Între timp, a apărut o primă evaluare a PNRR-ului românesc făcută de Comisia Europeană: documentul PNRR este praf. O rușine. Nu e vina lui Ghinea, o să ziceți, ministerele au făcut, fiecare câte o bucată, PLANUL. Ok, Ghinea cu ce s-a ocupat, atunci? De ce mai avem nevoie de MIPE? Sau de Ghinea?
Sec spus, lui Ghinea i s-a pus un sombrero pe o gămălie de ac care-i servește de cap. Un cap bun doar la făcut miștouri ieftine pe Facebook în confruntări ridicole cu Marcel Ciolacu. Într-un fel, cei doi sunt din același film. Doar că filmul e un "Dumb and dumber" care, peste cinci ani, când PNRR ar trebui să fi fost deja implementat, ne va face să plângem.
