De ce tot fug ca potârnichile românii din România. Grădina Maicii Domnului

Numai anul trecut, conform datelor Institutului Național de Statistică, au ales să emigreze 200.000 de români din care 18.000 de copii. Adică au plecat definitiv.

Citește și: Pedepse mai dure pentru fugarii penali. 3 ani în plus dacă nu se prezină la arest în 7 zile

Populația unui oraș de dimensiune medie a dispărit pur și simplu într-un singur an din România.

Din Grădina Maicii Domnului se pleacă în draci. Mai abitir, mai cu zvâc, mai cu obidă.

Citește și: Șapte infractori fugari își vor ”petrece” Crăciunul în țară. De unde au fost aduși

De ce tot fug ca potârnichile românii din România. Grădina Maicii Domnului

Germania, Italia, Spania, Marea Britanie venim. Nu contează că spălăm wc uri sau ținem lumina aprinsă târziu în clădirile de birouri. Vrem doar să scăpăm din lagărul numit România.

Vrem prosperitate. Vrem bunăstare. Nu mai vrem corupție. Nu mai vrem birocrație. 

Nu mai înghițim lipsa de orizont. Nici pe toți cei care au sufocat speranța.

Mulți visează și la câini cu covrigi în coadă. Până li se pune primul mop în mână și li se arată holul pe care trebuie să-l umple de zoaie. Pentru câțiva ani.

Și totuși cât sunt alungați românii din România și cât sunt atrași românii de ofertele mult mai generoase din Vest?

Mai are cineva răbdare să crească ceva în România până se coace și ajunge undeva în jurul nivelului standardelor occidentale sau toți vor să guste imediat și rapid din pomul abundenței Occidentale.

Diaspora românească număra circa 5,7 milioane de suflete. Or fi plecat cei mai buni? Crema?

În țară nu se știe cu exactitate câți am mai rămas. Or fi rămas cei mai proști? Pleava?

Politicienii visează la cifra maximală și cel mai probabil umflată din perioada comunistă. 23 de milioane de suflete.

Acum dacă om mai fi cu totul 15 milioane. În mod real. Nu pe baza ultimului recensământ care de doi ani tot nu are datele definitive.

Sigur birocrația actuală are ceva în comun cu cea ceașistă. Oroarea față de adevăr.

Nu vrea să arate o prăbușire demografică de vreo 6-8 milioane de români în doar 33 de ani.

Din cei rămași, 4,7 milioane sunt pensionari iar 1,3 milioane bugetari. Două categorii acerbe care ar declanșa război civil dacă li se mișcă vreo virgulă din biblia privilegiilor lor.

Alte 4,7 milioane de angajați în mediul privat. Care trebuie să-I susțină pe primii. Și care se descurcă aici după reguli occidentale.

Poate doar așa avem în față dimensiunea hăului în care ne adâncim dar pe care toți decidenții fac orice posibil să nu-l vadă, audă, simtă și nici să îl abordeze frontal.

Politicienii umflă din pix cifrele celor rămași în țară doar, ca să nu le scadă prestigiul și prestanța statului pe care-l conduc, să nu fie devoalată amploarea dezastrului demografic, deci a propriei incompetențe, și să nu li se taie rația de fonduri europene.

Nu că s-ar omorî cu banii europeni dar măcar aparențele. Să le mai salveze încă o dată. 

Ultimul recensământ făcut, care a rămas tot la stadiul de date provizorii, arată o situație roz. Mai suntem oficial 19 milioane în România.

Ai noștri speră să mai amâne publicarea dezastrului însă acesta ieși la suprafață când celelalte state UE vor face publice propriile recensăminte.

Și atunci să te ții pe unde mai scoți cămașa.

Dacă noi nu ne facem lecțiile sigur alții ni le fac și ne arată că în 2050 vom fi fie 12 milioane, fie în scenariul optimist 15.

Dar cine să gândească pe o perioadă atât de lungă? Când la noi orizontul cel mai larg are cel mult 3 ani în interiorul unei perioade fără alegeri de 4 ani. Am tăiat un capăt. Că în anul electoral nimeni nu muncește. Ci toți se păruiesc pentru putere.

Dar dacă războiul din Ucraina ne ajunge la graniță câți viteji români vor alege să fugă în Vest. Pe aceștia cum îi va trece în catastife guvernul? Turiști care se tratează de anxietate la o clinici din Vest?

De la începerea războiului, peste 10 milioane de ucraineni au fost alungați din casele lor. În doar doi ani de zile.

Soluții de salvare? Or fi dar politicienii nu au timp de ele în campania electorală iar birocrația perpetuă nu are chef de muncă.

Cu siguranță nu patriotismul de mucava. Care include palmarea cifrelor reale ca la alba neagra.

Care încă arată o imagine fardată, cosmetizată până la stadiu vomitiv.

Pachete largi și atractive pentru un exod spre casă al românilor deja plecați. Nu numai financiar. N-am văzut la nici un partid care e prezent pe lista de europarlamentare ceva care să aducă cu așa ceva.

Soluțiile de încurajare a natalității sunt palide și chiar o creștere mai susținută a acestora n-ar rezolva decât o mica parte din prăbușirea demografică.

O soluție ar fi reconstruirea de la zero a majoritatii spitalelor publice pentru că cei mai mulți pacienți străini de la AKH din Viena sunt români.

Sau venirea fizică a unor universități de afară aici în România ca să nu mai plece copiii.

Sănătatea și educație, mantra politicienilor autohtoni. Marele lor eșec permanent, perpetuu, ubicuu.

Muncitorii străini. La fel cum românii sunt atrași de mirajul vestic așa și nepalezii sau pakistanezii sunt atrași de perspectiva de a fugi din România către Vest după ce vor sta aici unu, hai doi ani.

În mod ironic, România nu este atractivă nici măcar pentru aceștia. Un imigrant care-și plătise ultima agoniseală unui cărăuș român l-a podidit plânsul când a aflat că fusese descoperit de polițiștii din România.

Și nu de vreunii din Occident.