În România toate sporturile, în afară de fotbal, sunt menținute la limita supraviețuirii. Orice Guvern, când spune că face economii, taie niște bani de la Sport. Unde mereu e un păcălici care, pentru a-și menține amărâta aia de funcție, tace mâlc și înghite tot. Apoi mai taie și el de la cei pe care are ciudă.
Lasă, că ăia pot să alerge și în teniși sau să înoate pe uscat. Până la urmă pot să fugă și pe stradă și să înoate pe lângă bordură când plouă.
Lor le trebuie bani acolo unde-s mari proiecte și unde-s mari comisioane. Acolo sunt puși miniștrii cu greutate care știu cum se face o treabă.
Toți politicenii adevărați, adică ăia care-au ajuns la pușcărie, au fost pe la ministere serioase, la Dezvoltare, la Transporturi, la Economie.
Și, dintr-o dată, apare un sportiv senzațional care devine campion mondial. Și tot dintr-o dată încep să sară din baie miniștri, prim-miniștri, președinți, sub-președinți și alți oameni de stat care mai de care cu premii, colane și tot felul de baloane.
Gata! Și-au făcut datoria! Mâine o să facă rectificarea bugetară și o să mai taie niște bani de la Sport.
Pur și simplu statul român nu e capabil să înțeleagă că o investiție mai mare în Sport ar însemna, de fapt. o și mai mare economie din banii cheltuiți la Sănătate.
Între timp, antrenorii sunt prost plătiți în continuare, iar sportivii în formare se pregătesc cu ce apucă. Asta e realitatea. Cei care n-au familii să-i susțină nu vor ști niciodată dacă aveau stofă de campioni mondiali. Pentru că sportul de mare perfomanță nu poate fi făcut pe burta goală.
Organismul unui atlet de nivel mondial e ca un motor de Formula 1. În jurul lui trebuie să fie antrenori, preparatori fizici, psihologi, medici, fizio-terapeuți, biochimiști. O armată întreagă. Și nimic nu e gratuit.
Am văzut comentariile despre salariul pe care-l ia David Popovici de la Dinamo, club finanțat de statul român. Însă nimeni nu se întreabă cât a investit familia acestui copil până să ajungă să câștige și el ceva.
Vă asigur că de la patru ani, atunci când David a ajuns la bazin la recomandarea medicului pentru că avea scolioză, până acum vreo doi ani, statul român n-a dat nici doi bani pe sportivul de care toți suntem acum atât de mândri.
În schimb, familia lui a investit totul. Și-a mai avut și noroc de un antrenor tânăr și pasionat. Nimeni nu se întreabă cât a câștigat Adrian Rădulescu, cel care-l pregătește pe Popovici.
Și nici câți bani a plătit familia sportivului pentru a-i asigura echipamentul, alimentația și medicația necesare unui sportiv pentru a ajunge campion mondial.
Asta în condițiile în care nu poți ști de la început dacă finalul acestui urcuș greu și costisitor va fi pe vreun podium.
Iar noi ne mințim în continuare că sportul românesc are viitor.
În condițiile în care România are, în momentul de față, doar un bazin olimpic omologat, existența unui campion precum David Popovici și a unui Robert Glință nu poate fi catalogată altfel decât un accident, o scăpare a sistemului.
