Ziua de 23 august 1944 este indisolubil legată de Regele Mihai, cel care a acționat, împreună cu colaboratorii cei mai apropiați, pentru demiterea și arestarea mareșalului Ion Antonescu, într-un context în care Armata Roșie a sovieticilor se revărsa deja spre România.
În schimb, fostul aliat, Germania nazistă, a reacționat brutal la schimbarea taberei de către țara noastră, lucru ce a impus refugierea Familiei Regale într-o locație secretă vreme de trei săptămâni.
Locul secret unde s-a refugiat Regele Mihai, după 23 august 1944. Capitala, bombardată de germani
Aplaudat de unii, hulit de alții, actul de la 23 august 1944 a fost, dincolode controverse, un eveniment major în istoria României.
Aliată a Germaniei lui Hitler în timpul conducerii statului de către Ion Antonescu, țara noastră s-a văzut obligată să iasă din aeastă legătură mortală.
Citește și: Cu ce avere a plecat Regele Mihai din România după abdicarea din 1947? A putut lua doar 30 de valize
De aceea, în fața refuzuluji mareșalului de a-l trăda pe Hitler, Regele Mihai l-a demis, acsta fiind ulterior reținut în seiful lui Carol al II-lea din Palatul Regal, alături de Mihai Antonescu, ministrul său de externe.
Generalul Constantin Sănătescu a fost numit ca nou șef al guvernului. Fapta regeui se baza pe speranța ca România să aibă o soartă mai bună la finalul anticipat al războiului, care s-o găsească în tabăra învingătoare.
În plus, Regele -dar nu numai el - nu avea motive în acele clipe să creadă că forțele occidentale aliate, mai ales SUA și Marea Britanie, nu vor sprijini țara noastră împotriva pericolului ocupării sale de către armata sovietică și a instaurării comunismului.
Din păcate, în octombrie 1944, premierul britanic Winston Churchill, bătea palma într-o întâlnire secretă la Moscova cu Iosif Stalin, dictatorul sovietic, asupra împărțirii sferelor de influență în Europa postbelică, România fiind dată, practic, pe mâna URSS-ului.
Ateneul Român după bombardamentul aviației germane din 24 august 1944 - Foto: historia.ro
Dar, revenind la acele momente din 23 august 1944, deși toată lumea anticipa o reacție dură a nemților la întoarcerea armelor de către România, nimeni nu știa cât de amplă va fi aceasta.
De aceea, cei din preajma suveranului, în frunte cu generalul Sănătescu, au decis că e nevoie ca acesta, împreună cu Regina-Mamă Elena, să fie dus într-un loc secret, la adăpost.
Puțină lume știe că, vreme de aproape 3 săptămâni, între 24 august și 12 septembrie 1944, satul Dobrița din comuna Runcu, Gorj, a devenit, practic, reședință regală, fiind ales ca refugiu pentru Rege și mama sa.
Regele Mihai a pilotat avionul până în staul din Gorj
Aceasta îi era aproape fiului ei încă din septembrie 1940, după abdicarea fostului soț, Carol al II-lea, care o alungase din țară vreme de 8 ani.
A fost ales conacul colonelului Petre Petrescu din satul Dobrița, comuna Runcu, Gorj. Avantajul poziționării acestuia era apropierea de aerodromul de la Dobrița, spre care Regele Mihai mai făcuse deja numeroase zboruri pilotând propriul avion,
De asemenea, era aproape și de Tismana, unde, fără știința nemților sau a sovieticilor, guvernul României mutase, într-o grotă, rezerva de 240 tone de aur a țării care era apărată de soldați români.
Citește și: Cum a fost forțat Regele Mihai să abdice? Trucurile folosite de Petru Groza și Gheorghiu-Dej
De asemenea, Dobrița era la mică distanță și de granița cu Iugoslavia condusă încă de Regele Petru al II-lea, fiul Prințesei Mărioara, cel mai mic dintre copiii Regelui Ferdinand și ai Reginei Maria, verișoară primară cu Mihai I, unde Regele și mama lui se puteau refugia la nevoie.
Colonelul Petre Petrescu era un om de încredere, fost deputat de Gorj încă de prin 1928, fost director la uzinele patronate de marii industriași ai epocii lui Carol al II-lea, Max Auschnit și,Nicolae Malaxa. Colonelul era, de altfel, în acel moment, director la marea rafinărie Astra Română.
Regele Mihai și-a pilotat din nou avionul până la Dobrița, însoțit de Regina-Mamă și de cei doi câini. Era deja 24 august.
Conacul din satul Dobrița, Gorj, în care Regele Mihai și Regina-Mamă Elena au locuit vreme de trei săptămâni, după 23 august 1944 - Foto: pandurul.ro
În dimineața aceleiași zile,, nemții au lansat un bombardament ucigător asupra centrului Bucureștiului, dar mai ales asupra Palatului Regal și al Casei Noi - sau „Casa Mică”, așa cum îi spunea însuși regele - din spatele Palatului Regal, locul unde, practic, Mihai I locuia. Tot acolo se petrecuse, de altfel, și scena arestării mareșalului Antonescu.
Imobilul a fost grav avariat și, cu siguranță, cei care ar fi fost prinși în casă nu ar fi supraviețuit decât printr-o minune. Mai târziu, comuniștii vor construi pe locul ei, în 1961, actuala Sală a Palatului.
Au suferit mari pagube și alte clădiri importante din Capitală, printre care Ateneul Român și Teatrul Național, ultimul atât de grav încât a trebuit să fie demolat din locul său inițial de pe Calea Victoriei.
Citește și: România, vândută Rusiei înainte de Ialta, în 1944. Actul de la Moscova semnat la o sticlă de whisky
Într-un interviu acordat în 2017 pentru adevarul.ro, Petre Bumbaru, nepotul colonelului Petre Petrescu, a dat detalii despre perioada petrecută la Dobrița de Rege, așa cum îi fuseseră povestite de bunicii săi.
„Şi bunicul şi bunica l-au servit cu tot ce era mai bun, aici. Însă, Regele Mihai era o persoană modestă. Mergea prin sat, vorbea cu oamenii.
Din unele mărturii, a stat la masă cu nişte ţărani şi a mâncat mămăligă împreună cu ei. Din câte mi s-a povestit, Regele s-a simţit foarte bine aici, a mers şi prin satele vecine cu intenţia de a discuta cu oamenii”, spunea Petre Bumbaru.
Vreme de aproape trei săptămâni, Dobrița a devenit, practic, reședință regală. După ce, la 12 septembrie 1944, a fost semnată Convenția de Armistițiu cu Aliații, Regele și Regina-Mamă se vor întoarce în Capitală.
Acolo, vor locui în Palatul Elisabeta de pe Bd. Kiseleff, palatul construit de Carol al II-lea pentru sora lui, Elisabeta, fosta regină a Greciei din perioada 1922-1924.
Vor urma încă trei ani dificili pentru Rege, care va încerca atât cât s-a putut să împiedice instaurarea definitivă a „ciumei roșii” în România.
Dar, abandonată de Marile Puteri occidentale, țara a intrat tot mai adânc pe orbita URSS, punctul culminat fiind silirea Regelui Mihai I să abdice, la 30 decembrie 1947, în aceeași zi fiind proclamată și Republica Populară Romînă.
