Examenul de bacalaureat, acum 100 de ani, prin ochii lui Mircea Eliade. „Eram palid şi îmi torturam ochelarii”

Examenul de bacalureat era numit, cândva, pe bună dreptate, „examen de maturitate”.

Făcea, practic, trecerea de la adolescență, la viața adultă, dat fiind că pentru unii urma o facultate, iar pentru alții apărea realitatea primei angajări într-un serviciu.

În vremea în care facultatea era privită ca un fel de „Olimp al zeilor”, unde nu ajungea oricine, și bacalaureatul devenea o piatră de hotar, o sită mărunta de care treceau doar cei cu adevărat pregătiți.

Iar unul dintre exemplele cel mai elocvente e mărturia marelui istoric al religiilor și scriitor, Mircea Eliade, care a trecut prin emoțiile bacalaureatului în 1925.

Examenul de bacalaureat, introdus în 1925

Absolvenții de liceu au trecut deja prin emoțiile sesiunii de bacalaureat din acest an.

Cei care n-au obținut note suficiente ori nu s-au prezentat la prima sesiune, mai au o șansă n august, la a doua încercare.

Probele pentru obținerea râvnitei diplome ce încununează cursurile liceale au fost orale și scrise.

Citește și: BACALAUREAT 2026. Rezultatele finale după soluționarea contestațiilor. Unde poți să-ți verifici rezultatele?

Cele orale s-au dat la limba română, la limba maternă (doar pentru elevii din învățământul în limbile minorităților naționale), la o limbă modernă de circulație internațională și la competențe digitale.

Ulterior, au urmat examenele scrise la: proba obligatorie a profilului (matematică sau istorie); proba la alegere a profilului și specializării; limba și literatura maternă (pentru absolvenții care au urmat studiile în acea limbă).

Greu-ușor, mult-puțin, aprecierea ține mereu de subiectivitatea și de pregătirea fiecărui elev.

Dar să facem un exercițiu de imaginație și să ne închipuim că am fi dat bacalaureatul acum un secol, în 1925, alături de de un coleg, Mircea Eliade, pe numele lui.

Oare cum ne-am fi descurcat și ce ar zice tinerii de azi despre examenul de atunci?

Trebuie spus că generația lui Eliade a fost cea care a prins primul examen de bacalaureat din învățământul românesc, el fiind introdus chiar în 1925 de ministrul Instrucțiunii Publice de atunci, dr. Constantin Angelescu.

O personalitate remarcabilă, poreclit „ministrul-cărămidă” datorită miilor de școli pe care le-a înființat pe tot teritoriul României Mari.

Comisia de examinare, condusă de un profesor universitar

Bacalaureatul care a apărut atunci era se dădea la 6 materii: română, o limbă străină, istorie, geografie.

Lor li se adăiugau materiile specifice profilului liceului absolvit (uman, real, modern): latină-greacă, filosofie/ matematică, fizică/ biologie, chimie.

După bacalaureat urmau examenele de admitere în facultate. Astfel, bacalaureatul în acea perioadă nu era pentru oricine.

În vara anului 1935, de exemplu, viitoarea regizoare de teatru, Jeni Acterian, a susținut 26 de examene ca să treacă de la liceu la facultate. 

Citește și: Rezultate Bacalaureat 2026: Au luat examenul 74% dintre elevi. Au fost 7.000 de note de 10

Dar să revenim la Mircea Eliade și mărturiile lui despre acel examen de bacalaureat, pe care l-a susținut ca absolvent al Colegiului Spiru Haret, unul dintre liceele de elită ale Capitalei.

El recunoaştea că examenul „l-a înspăimântat”, de aceea a și preferat să îl dea în toamnă, în septembrie, și nu în prima sesiune, dorind să se pregătească mai bine.

Mai mult, el dezvăluie că toţi prietenii săi au picat sesiunea de toamnă, făcându-l singurul deținător al diplomei de bacalaureat din seria sa.

Eliade face aceste mărturisiri în „Romanul adolescentului miop”, scris în 1927, la vârsta de 20 de ani.

„Ne-a înspăimântat mult noul bacalaureat: suntem cea dintâi serie. Cei care învăţau înainte, acum, se surmenează. Nimeni nu ştie ce se va petrece precis la bacalaureat. Profesorii şi-au pierdut calmul, băieţii sunt înspăimântaţi.

În loc de comisia amabilă, aleasă din profesorii liceului, cu care am copilărit şi care ne cunosc, vom întâlni comisii severe, care ne vor cântări în trei minute, definindu-ne suficienţi sau insuficienţi pentru Universitate”, scria Eliade în carte, conform istorie-pe-scurt.ro.

Citește și: Iubirea interzisă a lui Cioran pentru o nemțoiacă cu 35 ani mai tânără. „Simt că îmi pierd mințile”

În plus, admitea faptul că el însuşi a dat examenul în toamnă, că “învăţam dureros” şi că era “neliniştit” deoarece “în vară au căzut mulţi”.

Din această cauză s-a pregătit temeinic citind “toate cărţile ultimelor patru ani de liceu”.

Mircea Eliade, singurul din seria liceului său care a luat bacalaureatul

Atmosfera dinaintea examinărilor era una încărcată semn că elevii ştiau că îi aşteaptă teste dificile.

„Îmi priveam tovarăşii: tremurau, cu buzele albe, cu gâturile reci, cu tâmplele supte. Eu eram palid şi îmi torturam ochelarii”.

Lui Eliade i-au picat subiectele “Scrisoarea I” a lui Eminescu şi “istoricii ardeleni”.

Citește și: Dragostea interzisă dintre Eliade și Maitreyi. Se revăd după 40 de ani: „Știi cine sunt?”

La geografie s-a încurcat la flora versantului nord-estic al Munţilor Apuseni şi nu a ştiut afluenţii Crişului Alb.

„La chimie şi fizică, la limba franceză am răspuns tot ce m-au întrebat”, se mândrea „adolescentul miop”. 

Afişarea notelor a fost ca o eliberare uriașă, reflectată și de cele scrise de Eliade în roman.

„Am scăpat, am scăpat! Am trecut singurul din seria liceului nostru. Mi-am citit numele cu ochi tulburi. Prietenii m-au sărutat. Iată, că încep răsplătirile!”.

Mai trebuie menționat că, la acea vreme, comisiile de examinare erau formate din șase profesori titulari la licee de stat, care să acopere toate specialitățile verificate la examen, președintele comisiei fiind un profesor universitar.

Și chiar dacă în perioada interbelică locurile în facultăți nu erau limitate, marea încercare era, de fapt, trecerea cu succes prin teribilul examen de bacalaureat, cel care își dădea „viza” pentru studiile superioare.