La rubrica meteo, în timpul lui Ceaușescu, nu se anunța niciodată caniculă. Unii poate își mai amintesc rubrica din cadrul Telejurnalului în care era prezentată „starea vremii”.
Deși unele veri au fost foarte fierbinți și în acea perioadă, meteorologii aveau indicații stricte să nu anunțe valori de temperatură peste o maximă aprobată de autorități.
De aceea, în România lui Ceaușescu, oficial, nu a fost niciodată „cod roșu de caniculă”, așa cum se întâmplă în zilele noastre.
De ce la meteo, în timpul lui Ceaușescu nu se anunța niciodată caniculă? Temperatura maximă admisă
În anii ’70 și ’80, când televiziunea românească era limitată la câteva ore de emisie pe zi, rubrica meteo era un moment de interes național.
Nu doar pentru că oamenii voiau să știe dacă pot merge la coadă fără umbrelă, ci și pentru că prezentatorii vremii deveniseră figuri familiare, aproape mitologice, în casele românilor.
Într-o epocă fără grafice animate, fără aplicații mobile și cu acces limitat la imagini satelitare, meteorologia televizată era o combinație de sobrietate, voce calmă și o hartă statică pe un panou.
Citește și: Cum a arătat ultimul 1 mai sub Nicolae Ceaușescu? Programul tv a durat 6 ore. Ce emisiuni cuprindea?
După Nicolae Topor, în anii '50-'60, Romica Jurcă a fost, poate, cea mai cunoscută prezentatoare meteo din România comunistă. Cu o voce caldă, dar fermă, și o prezență elegantă, ea a devenit sinonimă cu prognoza meteo de la TVR.
Alături de ea, mai apărea și Constantin Țicu, dar nu trebuie să le omitem nici pe Aurora Apostol, Elena Dinu și Silvia Ionescu, alte trei doamne importante din istoria buletinelor meteo ale televiziunii române.
Nu aveau la dispoziție animații sau imagini radar, ci o hartă simplă, pe care indica regiunile cu vreme bună sau instabilă.
Romica Jurca, prezentatoare-vedetă a rubricii meteo în anii '80 ai regimului lui Ceaușescu - Foto: colaj meteomania.ro (cu rol ilustrativ)
De multe ori, foloseau un băț sau chiar degetul pentru a arăta zonele afectate. Limbajul era sobru, fără interpretări personale, iar expresii precum „cer variabil”, „posibile intensificări ale vântului” sau „izolat, averse” deveniseră formule standard.
Iată cum arăta o prognoză meteo prezentată de Romica Jurcă în cadrul Telejurnalului, într-o vară călduroasă din perioada anilor '80 ai regimului comunist.
În buletinul meteo din vremea lui Ceaușescu, maxima admisă era de 39,5° Celsius
„Bună seara, stimați telespectatori. Iată cum va fi vremea în următoarele 24 de ore în țara noastră.
Pe fondul unui câmp de presiune ridicată instalat deasupra sud-estului Europei, vremea va fi predominant frumoasă și călduroasă în majoritatea regiunilor.
Cerul va fi variabil, cu unele înnorări temporare în zonele montane, însă probabilitatea de ploaie va fi redusă.
În cursul după-amiezii, temperatura aerului va crește semnificativ. În sudul și sud-estul țării, vremea va deveni caniculară.
Valorile maxime vor atinge, local, 36…38 de grade Celsius, în special în Câmpia Română.
Disconfortul termic va fi accentuat, îndeosebi în zonele urbane, unde viteza vântului va fi slabă și aerul – greu de respirat.
În Capitală, vremea va fi călduroasă, cu cer mai mult senin și o maximă în jur de 37 de grade la umbră.
Noaptea va fi tropicală, cu minime care nu vor coborî sub 22 de grade.La munte și pe litoral, vremea va fi favorabilă turiștilor.
La Constanța, temperatura maximă va fi de 30 de grade, iar briza mării va face aerul mai suportabil.
Vântul va sufla slab până la moderat în toate regiunile”, anunța Romica Jurcă, potrivit meteomania.ro.
Într-o țară cu regm comunist, condusă de un dictator tot mai paranoic, natura însăși trebuia să se încadreze în liniile directoare ale partidului.
Citește și: METEO Canicula aduce Cod roșu de vijelii. 5 județe din România sunt vizate
Așa s-a născut legenda celor „39 de grade în fiecare zi”, o realitate ajustată care reflecta nu doar căldura verii, ci și climatul de teamă, control și adaptare tăcută al profesioniștilor din domeniu.
Conform unor reglementări interne din anii ’80, în mai multe ramuri economice – în special în industrie și agricultură – dacă se atingeau 40° Celsius timp de trei zile consecutiv, se impunea oprirea lucrului pentru protecția muncitorilor.
Ceaușescu, în vara lui 1976, în vacanță în Moldova, vegheat de Ion Iliescu, pe atunci prim-secretar al județului Iași - Foto: Fototeca online a comunismului românesc
Pe hârtie, părea un gest de grijă față de sănătatea oamenilor. În realitate, conducerea nu dorea oprirea producției în niciun context, iar aceste întreruperi erau considerate „inadmisibile” în plină viteză de realizare a planurilor cincinale.
Așa că, preventiv și discret, temperatura oficială se oprea mereu… la 39,5 grade Celsius. Puteau fi și 50 de grade, dar tot o temperatură maximă de 39,5 s-ar fi anunțat.
Valorile de temperatură veneau direct de la Institutul de Meteorologie și Hidrologie, instituție aflată sub control strict al partidului.
Imaginile din satelit provenite de la METEOSAT erau rare și de calitate slabă, iar majoritatea prognozelor se bazau pe observații de la sol, măsurători barometrice și modele sinoptice clasice.
Hărțile erau simple, statice, ba chiar desenate manual, iar simbolurile meteo erau aplicate fizic pe panou.
Citește și: Iliescu, ode pentru Ceaușescu și Marx într-o carte din 1982. „Capitalismul nu e bun. Se va sfârși”
Când canicula atingea cote istorice, buletinul spunea calm: „Se vor înregistra temperaturi de până la… 39 de grade în sudul țării”. Niciodată 40. Nici măcar 39,9.
Atingerea sau depășirea valorii de 40° Celsius ar fi însemnat haos administrativ, oprirea uzinelor, perturbarea planurilor și, poate cel mai rău, un semn de slăbiciune în fața naturii.
În verile lui 1984 sau 1987, Capitala tremura sub valuri de căldură. Oamenii resimțeau în mod evident temperaturi de peste 42-43°C, dar buletinul meteo insista pe „valori normale pentru sezon, în jur de 38-39°C”, mai scrie sursa citată.
Termometrul instalat pe clădirea Institutului de Meteorologie din București indica adesea valori mai mari, dar nimeni nu le confirma public.
Meteorologia, starea vremii nu însemna doar știință în așa-numita „Epocă de Aur”, ci era parte a infrastructurii ideologice.
Prognozele nu aveau voie să anunțe „prăpăd”, nici valuri de frig prea crunte, nici caniculă excesivă. Trebuia să „plouă de la 18:00 în sus” sau să se însenineze în ziua vizitei „tovarășului” în teritoriu.
Romica Jurcă a povestit, într-un interviu după 1990, că li se cerea „să nu speriem populația” și, mai discret, „să nu ne prindă cu 40 de grade în grafic”, adică în hărțile prezentate la televiziune în buletinele meteo.
Un episod celebru îl implică și pe Constantin Țicu, în noiembrie 1989, când, împreună cu Jurcă, a prognozat o zi „posibil ploioasă”, dar în realitate a nins abundent în București.
Incidentul a provocat nemulțumire la vârful partidului, mai ales că Ceaușescu avea o vizită oficială programată.
În acea vreme, o prognoză greșită putea avea consecințe politice sau putea fi privită ca un adevărat sabotaj la adresa conducerii de partid și de stat.
Altfel spus, prin ordin de sus, canicula nu putea exista n România lui Ceaușescu, chiar dacă populația o resimțea pe propria piele.
