Cine era domnitorul care s-a luptat cu voievodul Moldovei pentru o femeie? Deși nu este trecut în prima linie a celor care au condus Țara Românească, acest personaj a salvat principatul de transformarea în pașalâc dorită de Suleyman Magnificul.
Cine era domnitorul care s-a luptat cu voievodul Moldovei pentru o femeie? Asasinat într-o biserică
Radu zis „de la Afumați” și-a căpătat porecla după numele unei lupte cu turcii care s-a dat lângă localitatea Afiumați, în județul Ilfov de azi. Alte opinii susțin că acesta era, de fapt, numele unei moșii pe care domnul a avut-o în stăpânire.
Era fiul lui Radu cel Mare și a răsărit pe lume și a urcat pe tron într-o vreme dificilă pentru Țara Românească, dar și pentru lumea creștină, în general.
Otomanii, în frunte cu Suleyman Magnificul, reușiseră să cucerească cetatea Belgradului, în 1521, ceea ce le deschidea larg calea către Viena și inima Europei.
Citește și: Cum a sfârșit domnitorul care a vrut să reunifice cele trei Țări Române? Era de origine italiană
În aceste condiții, Teodosie, fiul nevârstnic al fostului domn, Neagoe Basarab, care-i urmase pe tron, a fost asisanat de „autori necunoscuți”, iar boierii l-au ales în fruntea țării pe acest Radu, fiu, după cum am menționat, al unui alt voievod important.
Pe vremea aceea a fost cunoscut drept Radu al V-lea, pentru că doar prin numerotare erau deosebiți voievozii ce purtau același nume de botez.
Iar, după suficient timp trecut de la stăpânirea lor, unora li se mai spunea și „cel Bătrân”, pentru a-i deosebi de cei tineri, din contemporaneitatea respectivă, cu același prenume.
Radu de la Afumați a domnit în patru rânduri, dar se poate spune că perioada stăpânirii sale asupra țării a fost între decembrie 1522 și ianuarie 1529, cu câteva întrerupei cauzate de luptele pentru tron cu un alt pretendent, Vladislav al III-lea.
Sultanul Suleyman Magnificul a vrut în mai multe rânduri să transforme Țara Românească în pașalâc - Foto: arhiva
Astfel, la finalul lui 1522, existând pericolul transformării ţării în paşalâc „boiarii … s-au unit toţi şi s-au înpăcat şi şi-au rădicat domn, cu voea tuturor, pă Radul de la Afumaţi”, „pentru că piiare ţara de turci”, scria cronicarul Radu Popescu, conform enciclopediaromaniei.ro.
În această situaţie, Suleyman Magnificul îi porunceşte lui Mehmed, pașa de Nicopole, să ocupe ţara, acordându-i chiar firman de domnie. Acesta se pune pe treabă prin februarie, luând primele măsuri în sensul dorit de sultan.
Dar noul voievod, cu trupele proprii, cărora i-au venit în ajutor și boierii antiotomani cu oștenii lor, îl învinge pe Mehmed Pașa în bătălia de la Glubavi, actualul județ Giurgiu, pe Neajlov
Mehmed se retrage la sudul Dunării pentru a-şi reface forţele, iar domnul se întoarce la Bucureşti pentru a pregăti apărarea.
Otomanii revin periodic şi cele două părţi se confruntă în mai multe rânduri: la Ştefeni (Neajlov), Clejani (sudul Bucureştiului), Bucureşti, Ciocăneşti (jud. Dâmboviţa), Târgovişte şi Argeşel, victoria fiind când într-o tabără, când în cealaltă.
Dar mai important, este faptul că turcii o câștigă pe cea din urmă, din aprilie 1523, și-l numesc domn pe Vladislav al III-lea
Citește și: Cine a fost domnitorul care a întemeiat o nouă dinastie? Era urmașul vestitului aprod Purice
Dar, în stilul deja binecunoscut al evului mediu românesc, noul domn este înlăturat spe finalul anului de către boierii munteni, iar Radu de la Afumaţi profită de această situaţie şi în luna ianuarie 1524, redevine domnitor al Ţării Româneşti, în ianuarie 1524.
Vladislav al III-lea nu a renunţat atât de uşor la conducerea ţării, astfel că primeşte sprijin din partea Craioveştilor, una dintre cele mai importante familii de boieri din Ţara Românească.
În aprilie 1524, Radu de la Afumaţi pierde din nou tronul în favoarea lui Vladislav, fiind nevoit să lupte inclusiv contra unui frate vitreg de-ai săi, Radu Bădică, ce avea să se urce și al, ceva mai târziu, în scaunul domniei.
Cum Vladislav, nu uitase de trădarea anterioară a boierilor, comite o mare greșeală, înlocuindu-l pe boierul Pârvu, ce aparținea tocmai neamului Craioveștilor, din funcţia de ban.
Puternica și influenta familie nu a privit cu ochi buni mutarea săvârşită de Vladislav, așa că schimbă tabăra, trecând de partea lui Radu de la Afumaţi.
Cu sprijinul acestora, Radu de la Afumaţi face din nou rocada la putere cu rivalul său. El reuşeşte, în septembrie 1524, să-l învingă pe Vladislav al III-lea la Dridu, redobândind tronul ţării. Pentru a avea parte de linişte, de data aceasta, Radu ia decizia de a se supune turcilor.
Citește și: Cine a fost domnitorul poreclit Pârlea Vodă? A mai fost supranumit și „Fugarul”. A murit la Moscova
„Astăzi, voevodul Ţării Româneşti ce a alungat pe cel pus de sultan, a venit şi a sărutat mâna sultanului, spunând că recunoaşte ca dreaptă suveranitatea lui şi că voieşte să fie tributarul lui, pentru care lucru a fost bine primit şi s-a înapoiat cu bine”, scria istoricul Eudoxiu Hurmuzachi despre Radu de la Afumaţi, potrivit adevarul.ro.
Fix când credea că se poate liniști, presiunea externă otomană dispărând, Radu îli pierde din nou tronul în favorea lui, în aprilie 1525.
Avea să fie și ultima oară pentru acesta, deoarece, doar patru luni mai târziu, în august, fix banul Pârvu cel demis anterior de Vladislav și repus în funcție de Radu, îl omoară pe acesta, astfel că Radu de la Afumați redevine domnitor.
Și pentru el va fi ultima domnie, doar că va fi cea mai lungă, de aproximativ 3 ani și jumătate.
Fără presiune otomană, scăpat de grija lui Vladislav, Radu nu poate avea liniște nici acum, iar motivul zâzaniei va fi chiar cea cu cae se căsătorește în 1526, domnița Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, devenind astfel chiar rudă a Craioveștilor.
Dar era o problemă: la mâna domniței aspirase și voievodul Moldovei, Ștefăniță - cunoscut și drept Ștefăniță cel Tânăr sau Ștefan al IV-lea - care era fiul lui Bogdan cel Orb și nepotul lui Ștefan cel Mare, moștenind firea aprigă a acestora.
Astfel, lupta a devenit aproape inevitabilă, între cei doi dându-se trei bătălii, două câştigate de Ştefăniţa şi una - cea hotărâtoare - de Radu de la Afumaţi.
După ce a rezolvat și problema aceasta, Radu a fost lovit ca de un fulger iscat din senin de veșnicile nemulțumiri ale boierilor. Nu alte tuturor, ci doar ale celor nemulțumiți de puterea tot mai mare pe care o căpătase familia Craioveștilor.
Iar boierii frustrați n-au stat doar să zică, ci au acționat concret. Abia se intrase în anul de grație 1529 când, pe 2 ianuarie, un complot condus de vornicul Neagoe şi postelnicul Drăgan l-a luat „ca din oală” pe voievod.
Acesta a reușit, inițial, să fugă, însă a fost prins de boieri, în apropiere de Râmnicu Vâlcea, și omorât în interiorul bisericii de pe dealul Cetăţuii, chiar sub ochii preotului.
În aceeaşi zi a fost este omorât şi Vlad, fiul lui Radu de la Afumaţi, pentru ca boierii respectivi să scape și de grija vreunui pretendent la tron din partea fostuui domn.
Probabil că nu știau că cel pe care tocmai îl uciseseră mai avea un fiu, chiar dacă nu din căsnicie, care avea să devină voievod, vreo două decenii mai târziu, Radu Ilie zis Haidăul.
Radu de la Afumați își doarme somnul de veci în Mănăstirea Curtea de Argeș, iar pe piatra sa de mormânt sunt trecute toate cele 20 de bătălii pe care le-a avut în timpul vieții.
Așa s-a scris povestea celui fără de care otomanii ar fi reușit să transforme Țara Românescă în pașalâc, cu șapte decenii înainte de apariția pe scena istoriei a lui Mihai Viteazul, care n-ar mai fi avut peste ce să domnească.
